Tratatele de pace de la Paris (1947)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol se referă la Tratatele de pace de la Paris (1947), tratatul care a fost semnat între Aliați și statele Axei. Pentru alte sensuri, vedeți Tratatul de la Paris (dezambiguizare).

Conferința de Pace de la Paris (29 iulie - 15 octombrie, 1946) a fost urmată de Tratatele de Pace de la Paris semnat pe 10 februarie, 1947 dintre Aliați și statele Axei, în urma celui de-al doilea război mondial.

Părțile implicate[modificare | modificare sursă]

Au fost semnate tratate separate între aliați și fiecare din țările care colaboraseră cu axa. Astfel, deși între România și Ungaria a existat o situație de conflict armat, nu a existat niciun tratat de pace direct între România și Ungaria, terminarea stării de război fiind menționată separat în tratatele semnate cu aliații.

Cu toate că toate statele aliate au fost prezente la Paris, nu toate au participat la negocierile cu toate puterile de partea axei și nu toate au semnat tratatele de pace respective. Astfel, tratatul de pace cu România a fost semnat de Statele Unite, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, Australia, Republica Sovietică Socialistă Belarusă, Canada, Cehoslovacia, India, Noua Zeelandă, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană și Uniunea Africii de Sud.[1] Criteriile care au dus la selecționarea țărilor semnatare nu au fost niciodată explicit justificate.

Tratatele le-au permis Italiei, României, Ungariei, Bulgariei, și Finlandei să își reasume responsabilitățile ca state suverane în relațiile internaționale.

Au fost incluse o serie de clauze care defineau despăgubirile de război, drepturile minorităților și ajustări teritoriale incluzând sfârșitul imperiului colonial al Italiei din Africa și modificări ale frontierelor Ungaro-Slovace, Româno-Ungare, Sovieto-Române, Bulgaro-Române și Sovieto-Finlandeze.

Clauzele stipulau că semnatarii vor lua toate măsurile necesare "pentru a asigura tuturor persoanelor de sub jurisdicția sa indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, drepturile umane și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de expresie, a presei, a religiilor, a opiniei politice și a întâlnirilor publice".

Fiecare guvern se obliga să împiedice renașterea fascismului sau a oricărei organizații "politice, militare sau semi-militare, al căror scop ar fi acela de a împiedica accesul la drepturile democratice."

Transferuri teritoriale[modificare | modificare sursă]

Daunele de război[modificare | modificare sursă]

Uniunea Sovietică a emis pretențiile maxime din partea adversarilor, cu excepția Bulgariei, cu care avea cea mai bună relație dintre vechii adversari. În cazurile României și a Ungariei însă, pretențiile au fost foarte mari. Daunele de război, la valorile din 1938:

Prăbușirea Uniunii Sovietice nu a dus la vreo revizuire a tratatelor, războiul din Iugoslavia a provocat însă schimbări ale granițelor în Europa.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Treaty of Peace with Roumania (Paris, 10 February 1947). Australian Treaty Series. Accesare la 22 ianuarie 2019

Legături externe[modificare | modificare sursă]