Doina Cornea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Doina Cornea
Doina Cornea.jpg
Doina Cornea
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Brașov, România Modificați la Wikidata
Decedată (88 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cluj-Napoca, România[2] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesoară universitară
activist pentru drepturile omului[*]
scriitoare
traducătoare
disidentă Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Babeș-Bolyai din Cluj  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai din Cluj  Modificați la Wikidata
Număr de copiiModificați la Wikidata
PremiiPremiul Rafto ()
Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare cruce[*] ()
Comandor al Legiunii de Onoare[*] ()
honorary doctor of the Université libre de Bruxelles[*] ()
Prezență online

Doina Cornea (n. , Brașov, România – d. ,[1] Cluj-Napoca, România[2]) a fost o publicistă și disidentă anticomunistă din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născută la Brașov, și-a început studiile de franceză și italiană la actuala universitate Babeș-Bolyai din Cluj. După terminarea studiilor, a fost profesoară la ciclul gimnazial la o școală din Zalău, căsătorindu-se cu un avocat din localitate. În 1958 s-a întors la Cluj unde a fost lector și, mai târziu conferențiar,[necesită citare] la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj.

După cum a afirmat ea însăși, originea angajării sale politice s-a aflat la Strasbourg (Franța), în 1965, când era în vizită la prieteni. L-a văzut pe unul dintre ei criticându-l pe de Gaulle în timp ce se aflau pe terasa unei cafenele. S-a așteptat să-l vadă arestat, fără întârziere, însă nu s-a întâmplat nimic. Dându-și seama de constrângerile care apăsau în România comunistă, i-a fost rușine, iar această rușine a incitat-o, puțin câte puțin, să acționeze.[3]

În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, - partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale.

Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”.[4] În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, amenințări. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de Securitate Alexandru Pereș, tatăl senatorului Alexandru Pereș (PDL).[5]

Împreună cu fiul ei, Leontin Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987).

În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate.[6]

Practic, apoi a fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe.[7]

Activitatea după 1989[modificare | modificare sursă]

După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia.

A fondat (împreună cu alții, devenind apoi președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR). Membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria.

A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste (22, România liberă, Vatra, Memoria etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective (Une culture pour l'Europe de demain, Il nuovo Areopago, Mission, Quelle sécurité en Europe à l'aube du XXIème siècle?, Europe: les chemins de la démocratie, Politique Internationale, Amicizia fra i popoli).

Doina Cornea a decedat la 4 mai 2018, în locuința ei din Cluj-Napoca.[8] A fost înmormântată, cu onoruri militare, în Cimitirul Central din Cluj.[9]

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

Publicistică[modificare | modificare sursă]

  • Liberté? Entretiens avec Michel Combes, suivis de lettres ouvertes adressées à Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Petre Roman (Ed. Criterion, Paris, 1990); Libertate? (Ed. Humanitas, București, 1992)
  • Scrisori deschise și alte texte (Ed. Humanitas, București, 1991)
  • Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade (Ed. Dacia, Cluj, 1999); La face cachée des choses (Ed. Du Felin, Paris, 2000)
  • Puterea fragilității (Ed. Humanitas, București, 2006)
  • Jurnal. Ultimele caiete, Editura Fundației Academiei Civice, București, 2009, 288 p [10]

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (Ed. Dacia, Cluj, 1990; reeditare, Ed. Humanitas, București, 2007)
  • Gânduri pentru zilele ce vin, în colaborare cu Viorica Lascu (Ed. Dacia, Cluj, 1995)
  • Vladimir Ghika, Ultimele mărturii (Ed. Dacia, Cluj, 1997, reeditare, 2006)
  • Vladimir Ghika, Fragmente postume (Ed. Dacia, Cluj, 2003)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • A primit un mare număr de distincții, titluri și premii, dintre care cele mai importante sunt:
    • Premiul „Thorolf Rafto” (Norvegia, 1989);
    • Doctor Honoris Causa al Universității Libere din Bruxelles (1989);
    • Legiunea de Onoare în grad de Ofițer (Franța, 2000);
    • Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2000).
    • Legiunea de Onoare în grad de Comandor (Franța, 2009)[11]
    • Din partea Regelui Mihai a primit Crucea Casei Regale a Romaniei in octombrie 2009.[12]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b https://www.lemonde.fr/disparitions/article/2018/05/04/mort-de-doina-cornea-figure-de-la-resistance-roumaine-au-communisme_5294404_3382.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Doina Cornea a murit în locuinţa sa din Cluj-Napoca, Mediafax, accesat în  
  3. ^ „Mort de Doina Cornea, figure de la résistance roumaine au communisme”. Accesat în . 
  4. ^ https://www.rfi.ro/politica-111894-pagina-de-istorie-doina-cornea-batuta-securitate-decorata-papa-regele-mihai?fbclid=IwAR0hfqNu_KNt_9Og4MBEG7pMcACT96sV8gW-GvVzHnsNJOtk-JhWg-OR0fY
  5. ^ crji.org :: Lista cu cadrele Securitatii din perioada 1949-1989 (5)
  6. ^ Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, București 2004, pag. 310.
  7. ^ Doina Cornea a murit în locuința sa din Cluj-Napoca, mediafax.ro, 4 mai 2018 (accesat la 4 mai 2018)
  8. ^ Florin Marin (), „Doina Cornea a murit”, Agerpres.ro, accesat în  
  9. ^ „Fosta disidentă Doina Cornea, condusă pe ultimul drum de peste 400 de persoane”, HotNews.ro, , accesat în  
  10. ^ „Pedagogia suferinței“, Silvia Dumitrache, Observator cultural - numărul 473, mai 2009, accesat la 31 ianuarie 2014
  11. ^ http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-10-08&id=40935
  12. ^ http://www.familiaregala.ro/uploads/docs/RHR_AR_2009.pdf

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice

Interviuri

Interviuri despre Revoluție