Doina Cornea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Doina Cornea
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Brașov, România Modificați la Wikidata
Decedată (88 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cluj-Napoca, România[2] Modificați la Wikidata
Naționalitateromână
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
OcupațieTraducătoare, publicistă și disidentă anticomunistă
Activitate
Alma materUniversitatea Babeș-Bolyai din Cluj  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai din Cluj  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Rafto ()
Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare cruce[*] ()
Comandor al Legiunii de Onoare[*] ()
honorary doctor of the Université libre de Bruxelles[*] ()
Prezență online

Doina Cornea (n. , Brașov, România – d. ,[1] Cluj-Napoca, România[2]) a fost o publicistă și disidentă anticomunistă din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născută la Brașov, și-a început studiile de franceză și italiană la actuala universitate Babeș-Bolyai din Cluj. După terminarea studiilor, a fost profesoară la ciclul gimnazial la o școală din Zalău, căsătorindu-se cu un avocat din localitate. În 1958 s-a întors la Cluj unde a fost lector și, mai târziu conferențiar,[necesită citare] la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj.

După cum a afirmat ea însăși, originea angajării sale politice s-a aflat la Strasbourg (Franța), în 1965, când era în vizită la prieteni. L-a văzut pe unul dintre ei criticându-l pe de Gaulle în timp ce se aflau pe terasa unei cafenele. S-a așteptat să-l vadă arestat, fără întârziere, însă nu s-a întâmplat nimic. Dându-și seama de constrângerile care apăsau în România comunistă, i-a fost rușine, iar această rușine a incitat-o, puțin câte puțin, să acționeze.[3]

În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, - partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale.

Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”. În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, amenințări. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de Securitate Alexandru Pereș, tatăl senatorului Alexandru Pereș (PDL).[4]

Împreună cu fiul ei, Leontin Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987).

În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate.[5]

Practic, apoi a fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe.[6]

Activitatea după 1989[modificare | modificare sursă]

După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia.

A fondat (împreună cu alții, devenind apoi președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR). Membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria.

A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste (22, România liberă, Vatra, Memoria etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective (Une culture pour l'Europe de demain, Il nuovo Areopago, Mission, Quelle sécurité en Europe à l'aube du XXIème siècle?, Europe: les chemins de la démocratie, Politique Internationale, Amicizia fra i popoli).

Doina Cornea a decedat la 4 mai 2018, în locuința ei din Cluj-Napoca.[7] A fost înmormântată, cu onoruri militare, în Cimitirul Central din Cluj.[8]

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

Publicistică[modificare | modificare sursă]

  • Liberté? Entretiens avec Michel Combes, suivis de lettres ouvertes adressées à Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Petre Roman (Ed. Criterion, Paris, 1990); Libertate? (Ed. Humanitas, București, 1992)
  • Scrisori deschise și alte texte (Ed. Humanitas, București, 1991)
  • Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade (Ed. Dacia, Cluj, 1999); La face cachée des choses (Ed. Du Felin, Paris, 2000)
  • Puterea fragilității (Ed. Humanitas, București, 2006)
  • Jurnal. Ultimele caiete, Editura Fundației Academiei Civice, București, 2009, 288 p [9]

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (Ed. Dacia, Cluj, 1990; reeditare, Ed. Humanitas, București, 2007)
  • Gânduri pentru zilele ce vin, în colaborare cu Viorica Lascu (Ed. Dacia, Cluj, 1995)
  • Vladimir Ghika, Ultimele mărturii (Ed. Dacia, Cluj, 1997, reeditare, 2006)
  • Vladimir Ghika, Fragmente postume (Ed. Dacia, Cluj, 2003)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • A primit un mare număr de distincții, titluri și premii, dintre care cele mai importante sunt:
    • Premiul „Thorolf Rafto” (Norvegia, 1989);
    • Doctor Honoris Causa al Universității Libere din Bruxelles (1989);
    • Legiunea de Onoare în grad de Ofițer (Franța, 2000);
    • Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2000).
    • Legiunea de Onoare în grad de Comandor (Franța, 2009)[10]
    • Din partea Regelui Mihai a primit Crucea Casei Regale a Romaniei in octombrie 2009.[11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://www.lemonde.fr/disparitions/article/2018/05/04/mort-de-doina-cornea-figure-de-la-resistance-roumaine-au-communisme_5294404_3382.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Doina Cornea a murit în locuinţa sa din Cluj-Napoca, Mediafax, accesat în  
  3. ^ „Mort de Doina Cornea, figure de la résistance roumaine au communisme”. Accesat în . 
  4. ^ crji.org :: Lista cu cadrele Securitatii din perioada 1949-1989 (5)
  5. ^ Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, București 2004, pag. 310.
  6. ^ Doina Cornea a murit în locuința sa din Cluj-Napoca, mediafax.ro, 4 mai 2018 (accesat la 4 mai 2018)
  7. ^ Florin Marin (), „Doina Cornea a murit”, Agerpres.ro, accesat în  
  8. ^ „Fosta disidentă Doina Cornea, condusă pe ultimul drum de peste 400 de persoane”, HotNews.ro, , accesat în  
  9. ^ „Pedagogia suferinței“, Silvia Dumitrache, Observator cultural - numărul 473, mai 2009, accesat la 31 ianuarie 2014
  10. ^ http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-10-08&id=40935
  11. ^ http://www.familiaregala.ro/uploads/docs/RHR_AR_2009.pdf

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice

Interviuri

Interviuri despre Revoluție