Grigore Silași

Date personale

Născut

27 ianuarie 1836
Beclean

Decedat

17 ianuarie 1897 (60 ani)
Năsăud

Cetățenie

România

Religie

Biserica Catolică

Ocupație

preot greco-catolic, filolog, folclorist

Limbi vorbite

limba română

Activitate

Grigore Silași (n. 27 ianuarie 1836, Beclean, Bistrița-Năsăud – d. 17 ianuarie 1897, Năsăud) a fost un preot greco-catolic (protopop), filolog și folclorist român, membru de onoare al Academiei Române (1877).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut la Beclean, Bistrița-Năsăud, în familia protopopului Vasile Silași, Grigore Silași și-a început studiile primare la Dej, Liceul romano-catolic, pe urma continua la Nasaud – Scoala Normala, iar pe urma ajunge la Cluj – Liceul Piaristilor.

Ii moare tatal inainte de a ajunge la vasta de maturitate, dar acest lucru nu il impiedica pentru a-si continua studiile, acesta ajungand sa studieze la Academia Teologica din Blaj, pe urma la Seminarul central Greco-Catolic ,,Sf.Barbara’’ din Venetia. In 1895 devine absolvent al seminarului, fiind totodata hirotonit preot de mitropolitul Alexandru Șterca Șuluțiu.

Urmeaza doctoratul la Facultatea de Teologie din Viena iar apoi revine la Alba Iulia ca arhidiacon la dieceza si sesor al Consistoriului Metropolitan.

Activeaza in Societatea Literara a tehnologilor Romani, al seminarului, Sf..Barbara’’ din Viena, ajungand in slujba poporului romanesc, impreuna cu Ioan Papiu, Simoin Micu, Maxim Pop, Iustin Popfiu si dr.Ratiu Ioan, precum si multi alti. Reuseste prin munca intensa sa formeze o singura societate alaturi de ceilalti, Societatea- ,,Romania Juna’’, dupa un parcus foarte activ in cadrul societatiilor din care face parte, precum: Societatea Studentilor Romani ,,Romania’’ si Societatea Social Literara a Romanilor.

Avand functia de vicerector al Colegiului din Viena, acesta se pune la dispozitia romanilor, aceasta functie ii permite a se intretine, fiind sigura lui sursa de venit.

Anul 1867, are o mare insemnietate in istoria romana, fiind incheierea pactului dualist si incorporarea Transilvaniei la Ungaria, acest lucru generand o perioada grea pentru poporul roman. Au urmat nenumarate proteste in semn de nemultumire cu privire la noul regim. prin „Pronunciamentul de la Blaj”.

In mai 1868, Grigore silasi se alatura si mai mult, devine intermediarul doleanțelor românilor și împăratul Francisc Iosif I,care in cele din urma reuseste sa obtina o audienta particulara abia in luna noiembrie in cursul aceluiasi an, acesta prezentand imparatului 14 petitii din Blaj, in care erau precizate nemultumirile romanilior fata de noul sistem.

La 15 august 1871, la Putna impreuna cu I.Slavici si M.Eminescu pregatesc manifestarile national- patriotice, aceste manifestari venind in sprijinul si sustinerea romanismului.

In anul 1872, ajunge profesor al Catedra de limba și literatura română a Universității, Cluj, functia fiindu-I oferita de insusii Ministerul Cultelor și Învățământului al Regatului Maghiar. Aceasta functie aducandu-I venituri de 2000 fl si totodata 300 fl pentru locuinta. Odata cu ocuparea acestei functii vin si felicitarile din partea Nasaudenilor printr-o telegrama, acesta fiind semnata de: vicarul Grigore Moisil, Arion Mărcușiu - judele regesc, profesorii Maxim Pop, dr C-tin Moisil, dr Ioan Marte Lazăr, Octav Barițiu, Ioan Șerban, etc.

Grigore Silași, avea cunoastere nu doar asupra teologiei, ci si asupra mai multor domenii precum: filologiei, istoria limbii, dialectologie, poetică, romanistică, stapanea limbile: greacă, latină, franceză, maghiară, germană, arabă, Avea o inclinatie deosebita asupra literaturii, era foarte interest de istoria literară, folcloristica, creația lirică românească, literatura română contemporană, teatrul românesc, creația popular românească.

Avand o deosebita atractie fata de literatura, acesta editeaza mai multe carti, atat laice cat si bisericeti, dintre care sunt amintite: Apologii; Discuți filologice și istorice maghiare (cu privire la romani); Renașterea limbii române în vorbire și scriere; Despre însemnătatea literaturii române tradiționale; Românul în poezia poporală; Analogia în limbă; Limba literară și limba poporală; Psaltirea calvino-română versificată.

S-a pus în slujba neamului prin înființarea unor reviste: in anul 1865- „Sionul Românesc’’ și Societatea „Iulia”, infiintata in anul 1873.

In perioada anilor 1873-1886, este desemnat seful catedrei de Limba și Literatură Română, al Universitati Francisc Iosif, Cluj, care avea programul de studii in limba maghiara. In aceeasi perioada de timp Silasi este urmat de Grigore Moldovan.

In anul 1873 a infiintat Reuniunea sodalilor români din Cluj, a carei presedinte a fost pana in anul 1885. Are functia de presedinte, in cadrul ASTREI, a condus de asemenea Societatea literară „Iulia” a Studenților Români, din Cluj.

In perioada 1883-1884 a detinut functia de decan al Facultatii de Litere, Cluj. Preda gramatica, fonetica, morfologia, sintaxa, ortografia, dialectele și istoria limbii române in acadrul Universitatii.

Inca de la inceput Grigore Silași, a intampinat mai multe probleme si neplaceri din partea guvernanților unguri, principalul motiv fiind cursurile pe care Slavici le tinea în limba română, acestia interzicându-I predarea cursurilor în limba română, desi studentii erau români. De-a lungul timpului a fost denigrat de catre presa maghiara, i-au fost inscenate mai multe demonstratii scandaloase, mai mult de atat i-a fost incendiata casa, odata cu aceasta arzandu-I biblioteca si toate materialele. acesta fiind nevoit sa paraseasca casa in fuga. De asemenea a fost demis de la catedra.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S