Schimbare fonetică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Fonetica istorică studiază istoria sunetelor unei limbi. Unele sunete se păstrează neschimbate mai mult timp (de ex: consoana "r" – este foarte rezistentă la schimbări (în limba română) – dacă a dispărut este un accident fonetic. EX: "pre rând"---" pe rând" - " a se perinda" – "pre"+ "rând" cu disimilarea lui "r".

Schimbările fonetice se referă la:

  • 1) Dispariții de sunete: Ex: sunetul "h" începuse sa nu se mai pronunțe in latină înca din secolul II î.d.H. In română, consoanele finale ale cuvintelor moștenite din latină dispar, fenomen numit căderea consoanelor finale. EX: Lat."cantat" >rom."cântă" (indicativ, prezent , III-sg) și III pl. "cantanăntân".
  • 2) Apariții de sunete: În română, prezența consoanei "h" se explică fie prin influența substratului traco-dac, fie prin împrumut din Slavă. Se găsește în "a hămesi" (din substrat- se compară cu Albanezul "ham"- "a mânca").
  • 3) Transformările unor sunete în alte sunete: EX: consoana latinească "l", în poziție intervocalică, se rotacizează, în trecerea de la Latină la Română, transformându-se în "r". EX: Lat. "mola" (era în cazul Ac), Rom. "moară" "m" se conservă, "o" accentuat urmat de o silabă "a","ă","e" se diftonghează la "oa" (metafonie - modificare a calității unei vocale sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată de care este despărțită printr-o consoană ); "oa:- diftong metafonic românesc.

Consoana "h" este o consoană fricativă, laringială, surdă. Nu are pereche sonoră în română. Are etimologie multiplă:

  • 1) în latină consoana "h" începuse să dispară din vorbire în secolul II i. Hr; în inscripții latinești apar forme fără "h" ("omo" pentru "homo"). "H" din Română nu se explică prin Latină.
  • 2) Prof. G. Brancuș consideră că în limba Română consoana "h" provine din substratul traco-dac. Aduce câteva cuvinte comune din Albaneză. Unul dintre cuvinte este sigur : adj rom "hameș"(lacom) – alb. "hames". În Română mai cunoscut este derivatul "a hămesi". În Albaneză verbul "ham" înseamnă "a mânca".
  • 3) Împrumut din Slavă:- Ex: sl."hrana"> rom. "hrană" ; sl."duhu"> rom. "duh"
  • 4) Împrumut din Maghiară- Ex: mg."hotar" >rom."hotar" ; mg."hordo">rom."hardău"
  • 5) Împrumut din Turcă – tc. "han">rom. "han"(conducător) vine din Persană "hane"-care însemna "casă de oaspeți" ; tc. "huzur"> rom. "cuzur" (lux).

Schimbările fonetice sunt de două feluri:

  • regulate
  • neregulate (accidente fonetice)

Schimbările fonetice regulate se produc in conformitate cu anumite reguli de corespondență numite legi fonetice. Noțiunea de lege fonetică a fost introdusă de lingviștii germani la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ei consideră ca legile fonetice acționează orbește, fără excepție.

Legile fonetice se deosebesc de legile naturii prin faptul că acțiunea lor este limitată în spațiu și în timp. EX: legea fonetică dupa care "a" urmat de "n" ,în cuvinte latinesti, devine "în " este valabilă numai pentru limba Romană și s-a petrecut numai într-o anumită perioadă: EX: lat. "lana">rom ."lână", dar "a" +"n" se conserva netransformat în alte limbi : it."lana", sp."lana".

În împrumuturile de origine slavă secvența "a"+"n" se păstrează neschimbată în limba română. EX: sl. "hrana">rom."hrană" nu "hrână"; sl."rana">rom."rană". Prin urmare, transformarea lui "a"+"n" în grupul "î"+"n" s-a produs numai în limba romană (limitarea în spațiu) și s-a încheiat înainte de exercitarea influenței slave, adică înainte de secolul al IX-lea (limitarea în timp).

  • orice "n" închide orice vocală din Latină
  • orice "ă " final neaccentuat se închide la "i"-spontan, în moldovenește.

Accidente fonetice[modificare | modificare sursă]

Sunt schimbări fonetice neregulate (se produc în unele cuvinte iar în altele nu se mai produc deși există aceleași condiții) și atemporale (nu are acțiune limitată în timp, producându-se indiferent de etapa de dezvoltare a unei limbi).

Accidente fonetice sunt:

Afereza[modificare | modificare sursă]

Afereza este dispariția unui sunet sau grup de sunete de la începutul cuvântului:

EX:
lat."a]rânea>rom. "n"+"e","i" + altă vocală>"n' "> "rân'e" >"râie"
lat."e]xponere>rom."spune(re)" – scurtarea infinitivului în Română și Bulgară.
Rom."i]talian>rom .pop."talian"
rom."io]nel">rom."nelu". "EL" -are valoare hipocoristică (care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune )
rom."ni]culae">"Culae">"Lae". Adj "lae"- "negru"
  • "coure"-"fată" și "couros"-"baiat"
  • "desmierda"-în limbajul mamelor, din Fr. "merde" și "a șterge".
  • "alintare" – "moale"

Proteza[modificare | modificare sursă]

Proteza este apariția la începutul cuvântului a unei vocale:

În graiurile din Transilvania și N. Moldovei se produce proteza lui "a":

EX:
"alămaie" pentru "lămaie" ;
"amiros" pentru miros.

În dialectul aromân proteza lui "a" este foarte frecventă – de la această proteza vine numele dialectului.

EX:
"ar."alavdu"= rom."laud" ;
ar."arau"=rom"rău",
ar."aromân"=român.

În română literară se produce proteza lui "î" în forme pronominale neaccentuate: "îmi", "îți", "îi", "îl"(forma silabică - "l")

Sincopa[modificare | modificare sursă]

Sincopa este dispariția unei vocale, de obicei neaccentuate, aflată între două consoane. În latina populară se produce sincopa vocalelor scurte neaccentuate , Sincopa se poate nota prin paranteze:

lat."oc[u]lus> rom."ochi" ; cl' > k', "o "se conservă, cl'('-reprezintă un "i" muiat), cum apare în Appendix Probi exemplul 111- "oculus non oclus".
Lat."vir[i]dis>rom."verde" > (de aici avem "varză"---varza verde este pleonasm!);
lat. "fossatum" >rom."sat" (cu simplificarea grupului consonantic inițial "fs" la "s" după ce s-a produs sincopa lui "o". În limba veche este atestată forma "fsat" care există și în albaneză , dar cu "ș":"fshat". Lat. "fossatum" este din familia lexicală a verbului "fodio", "fodie" – care înseamnă "a săpa", loc înconjurat de sanț de apărare.
Rom. "sat" + sufixul diminutival "uc" > "sătuc"+ sufixul diminutival "el" > "sătucel" cu pluralul "sătucele" > cu sincopa lui "t">să[t]cele > "Săcele" (localitate de lângă Brașov formată din șapte sate mici). În evoluția fonetică s-a produs simplificarea grupului "tc" la "c' ". Forma "fsat" se întâlnește în daco-romana veche în textul "Codicele Voronețian". Primul editor al "Codicelui Voronețean, Ion al lui G. Sierea a interpretat în ediția din anul 1815 grafia din manuscris drept "500 sate" pentru că în alfabetul chirilic slova (litera) care notează sunetul "f" are valoarea numerică "500".
"atroce" -"cu ochii negri" – "atrox" – "oclus"-diminutiv
Harap Alb – "harap" = "negru", adică un sclav eliberat
"charaghios" – în turcă însemnă "un om cu ochii negri"

Epenteza[modificare | modificare sursă]

Epenteza este introducerea unei consoane neetimologice sau a unei semivocale neetimologice în corpul cuvântului:

EX:
sl. Zlobivu" > rom."zglobiu" (Slavul "zlobivu" este din familia lexicală a adj. Slv. "zlo"="rău");
"Dinamo" + sufixul "ist" = "dinamovist"- pentru evitarea hiatului "ea";
Lat. "nova" >rom."*noa">rom. "nouă".

Anaptixa[modificare | modificare sursă]

Anaptixa este caz particular de epenteză care constă în introducerea unei vocale neetimologice în corpul cuvântului:

EX:
sl."gnoj"> rom. "gunoi"- în slavă însemnă "bălegar"

Popular, în daco-română se produce anaptixa lui "i" pentru a despărți anumite grupuri consonantice (de exemplu "scioala", "Sf. Silivestru"). Tot popular are loc anaptixa lui "ă".

Apocopa[modificare | modificare sursă]

Apocopa este dispariția unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt:

EX:
Lat. "ad foras" >rom.* "afoară">rom.pop."afar' ">rom."afară";
rom. lit. "până la">rom. pop. "pân'la".

Apocopa e frecventă în subdialectul maramureșean :

EX:
"oi fa"="oi face",
"o fo"="o fost",
"-Pe!"="Petre",
"-Gheo"-"Gheorghe".

Se poate considera apocopă și dispariția sunetelor finale din trecerea de la latină la română :

EX:
"lupus" >rom."lupu"> "lup".

Dispariția din vorbire a articolului hot. enclitic "l". Cea mai veche atestare,sigură, a dispariției din vorbire a art. hot. enclitic "l" provine dintr-un document scris de Mihai Viteazul în Iulie 1600 la Alba Iulia : "Hotaru Ardealului".

Eliziunea/Elidarea[modificare | modificare sursă]

Eliziunea/elidarea este caz particular de acopocă. Constă în dispariția unei vocale finale înaintea prepoziției:

EX:
rom. lit. Tempo lent -:"cu un" >rom.lit. Tempo rapid :"c-un".

Epiteza/Paragoga[modificare | modificare sursă]

Epiteza/paragoga (para: "alături") este adăugarea unui sunet neetimologic la sfârșitul cuvântului. Epiteza lui "e" în latina populară:

EX:
lat. Clasic : "fel" (gen neutru), "fellis" (fiere)> lat pop.: *"fele"> rom. "fiere", italiană: "fiele".

Ipoteza privind epenteza lui "e" în latina populară aparține lui Sextil Pușcariu. Epiteza lui "a" :

EX:
tc."doseme" >rom."dușumea";
tc."perde">rom."pierde";
tc."rende">rom."rindea" ;
fr."chaussee">rom."șosea".

Epiteza lui "u":

EX:
magh. "fogado" > ro,."fagadau" (han-restaurant);
magh."szanada"(sămădou) > rom."sămădau". "SZ"- număr, cel care numără banii, contabil.
tc. "camci" > rom."geamgiu".

Metateza[modificare | modificare sursă]

Metateza este schimbarea ordinii unor sunete din cuvânt:

EX:
lat. "formosus" > "frumos" (pentru români cea ce este frumos are forme).
lat. "percipere" > rom. "a precepe"> prin disimilare> "a pricepe";
Lat. "paludum" (mlaștină) > rom."pădure" ;
Lat. "inter" > rom. "între";
sl. "protivo">rom "potrivă"";
sl. "poklon">rom."plohon" (cadou,copil),
bg. "granka">rom. "creangă" cu pl. "crăngi";
bg. "krastovita">rom."castravete" , în Bulgară provine din adj. "krasrav" ="râios", derivat de la substantivul bulgăresc "krasta"- care înseamna "râie". Denumire metafonică;
tc."turfanda" >rom"trufanda" (primele roade dintr-o recoltă).

În subdialectul crișean există metateza silabică, se schimbă silabele între ele.

EX:
rom. "pântece" - cris. "pâncete";
rom. "pitula" - cris. "tupilat".

Anticiparea[modificare | modificare sursă]

Anticiparea este pronunțarea mai devreme a unui sunet dintr-un cuvânt.

a) anticiparea lui "a" a dat naștere la diftongii metafonici românești "ea" și "oa". Condițiile au fost ca "e" și "o" să fie accentuați iar în silaba următoare să apară un "a" sau un "ă" proveniți din "a" sau "e". Metafonia s-a produs în perioada numită romană comună-sec VII-VIII-IX-X.
EX:
Lat."sera">rom."seară";
Lat."porta">rom."poartă"
b) anticiparea lui "i" e frecventă în Oltenia și Muntenia dând naștere la "îi":
EX:
Lat."canem">rom."câne", pl. "câni"(apare"i")>pl."câini"(cu anticipare), cu sg. Nou refăcut "câine";
Lat."panem">rom."pâne", pl."pâni";
Lat."manem">rom. mâne" - prin analogie cu celelalte s-a format "mâine".
c)anticiparea lui "i" în neologisme este greșită.
d)anticiparea consoanei "r" în neologisme este greșită:
EX:
"progrom" în loc de "pogrom".

Propagarea[modificare | modificare sursă]

Propagarea este pronunțarea încă o dată a unui sunet dintr-un cuvânt. În limba română se propagă nazalitatea ("m" sau "n")

EX:
lat."genuculum">rom."genuchi">rom."genunchi";
Lat."canutus"(din familia lui cald,candoare-alb) >rom."canut">"cănunt">"cărunt" (cu disimilare consonantică parțială regresivă la distanță după formula "n"-"n"---"r"-"n");
Lat."minutus"(ceva mărunt de aici și "meniu"(adj))> rom.* mănut> rom."mănunt" (păstrat în compusul "amănunt") > rom."marunt"-disimilare consonantică parțială regresivă la distanță.

Sinereza[modificare | modificare sursă]

Sinereza este reunirea a două vocale aflate în hiat într-un diftong prin transformarea uneia dintre vocale în semivocală. Se pierde o silabă dintr-un cuvânt.

EX:
Lat."sebum">rom.*"se-u"(cu dispariția lui "b" intervocalic)>rom."seu";
Lat.neo."Theatrum">rom"teatru";
fr."cyanure">rom. Lit. "ci-anura" >rom. GREȘIT "cia-nu-ra".

Abrevieri: Lat. - Latină ; rom. - Română , fr. - Franceză , tc.- turcă , bg.- bulgară, magh.- maghiară , sl. -slavă.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cursurile de "Istoria limbii române" , Facultatea de Litere ,Universitatea București
  • Sextil Pușcariu , Limba română, vol. I, Privire generală, București, 1940
  • Alexandru Rosetti, Istoria limbii române, București: Editura Științifică, 1964 -1966;Istoria limbii române literare (în colaborare cu Liviu Onu și Boris Cazacu) Istoria limbii române literare, I, De la origini până la începutul secolului al XVIII-lea, Editura Științifică, București, 1961; II, De la începutul secolului al XVIII-lea până la începutul secolului al XIX-lea
  • Ion Aurel Candrea ,Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A - putea) (în colaborare cu Ovid Densușianu), București, 1907-1914
  • Appendix Probi ( pentru cuvintele considerate "greșite" din Latina populară)