Ordinul Franciscan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Franciscan polonez

Ordinul Franciscan (în latină Ordo Fratrum Minorum, în trad. "Ordinul Fraților Mici") este principala ramură a ordinelor franciscane. Franciscanii poartă rasa monahală simplă de culoare maro, spre deosebire de capucini (rasă maro, cu glugă - de unde și numele) și de minoriți (rasă neagră).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Franciscanii OFM de astăzi s-au format ca grupare "observantă", de respectare strictă a regulii sfântului Francisc de Assisi, la mijlocul secolului al XIV-lea în Italia, Franța și Spania.

Franciscanii observanți, deveniți populari prin angajamentul lor public și critica socială în favoarea săracilor, au cunoscut o creștere rapidă în secolul al XV-lea, în timp ce minoriții conventuali ("de mănăstire"), cealaltă ramură a franciscanilor, au cunoscut un regres, din cauza poziționării mănăstirilor lor în interiorul orașelor afectate de epidemiile de ciumă.

Franciscanii observanți s-au angajat în predici populare și misiuni ambulante, delimitarea lor de conventuali accentuându-se din ce în ce mai mult.

La 19 mai 1517 papa Leon al X-lea a consfințit prin bula Ite et vos in vineam meam ("Mergeți în via mea") despărțirea ordinelor franciscane în ramurile distincte ale conventualilor (minoriții) și observanților (franciscanii OFM).

În România[modificare | modificare sursă]

Sediul provinciei române a ordinului franciscan este la Cluj, iar principala mănăstire la Șumuleu Ciuc.

Vezi și[modificare | modificare sursă]