Banca Dacia Felix

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Banca Dacia Felix-actiune 5000 lei.jpg

Banca Dacia Felix a fost prima bancă privată înființată în România după 1989, la Cluj-Napoca, în 1991.

Scopul declarat al înființării Băncii Dacia Felix a fost apărărarea capitalului privat românesc, „pentru a împiedica subjugarea intereselor românești în zona Ardealului”, cât și pentru a asigurarea fluxurilor financiare private necesare investițiilor românești. În primul rând, în agricultură, dar și în celelalte sectoare economice. Era un „pretorian” clădit în inima Ardealului pentru ca Transilvania să nu fie sufocată fluxurile maghiare, iar cele financiare românești să nu fie deturnate și folosite în scopul dezvoltării firmelor maghiare în Ardeal.

În anul înființării, pe fondul vidului legislativ cvasi-sectorial, nu exista nici o reglementare specifică în materie, singura legislație bancară în circulație fiind cea privitoare la funcționarea Băncii Naționale. În asemenea condiții, banca s-a înființat în baza Legii nr. 31 privind... societățile comerciale, Dacia Felix pornind la drum cu un capital generos de 50 000 de dolari.

Nu a intrat în lichidare asa cum s-a afirmat în presa vremii, ci a fost preluată prin mașinațiuni financiar bancare, prin intermediul grupului Robinson, de Eurom Bank, iar apoi de Leumi Bank 2001.

Carnetul investitorului - Fondul Dacia Felix.jpg

Astfel, modul de distrugere a Băncii Dacia Felix avea să fie aplicat ulterior și altor bănci românești. Pe scurt, rețeta avea să fie următoarea: infiltrarea în conducerea băncii, sub acoperirea de acționar, a unui anumit personaj, asigurarea și crearea prin acțiunile controlate de acesta a unei scurgeri masive de capital în afara băncii (devalizarea conturilor), crearea unui conflict artificial prin intermediul „calului troian” amplasat sub eticheta de acționar în zonele de decizie ale băncii, apoi accentuarea și „defectarea” conflictului spre mass-media.

Conflict care trebuia în continuu întreținut, prin toate scenariile și perdelele de fum posibile, pentru a nu se transforma într-un biet balon de săpun și pentru a face posibilă crearea unei adversități publice și mediatice masive împotriva acționarului principal. Adversitate care trecea apoi rapid din zona de „dezvăluiri mass-media” spre cea a delațiunilor în Justiție.

De altfel, prima etapă a procesului de desființare a unei băncii se încheie în momentul în care acționarul principal este definitiv înlăturat. Inclusiv cu ajutorul Justiției. În cazul Băncii Dacia Felix, acționarul principal, deci „ținta” de înlăturare, era chiar Sever Mureșan.

A doua parte a procesului de dezagregare a unei bănci este rezervată ștergerii eventualelor urme rămase după încheierea primei „etape”, fiind două căi pentru a face acest lucru: fie prin declararea băncii în stare de faliment, fie prin preluarea acesteia de falși investitori și vânzarea la preț de nimic.

Banca Dacia Felix a fost dezagregată prin a doua metodă, fiind „transferată” către alte identități pentru a anula și participațiile acționarului principal, SM Invest. Mai întâi a fost preluată de Freddy Robinson, care i-a schimbat numele în „Eurom Bank”, apoi a vândut-o.

În mai 2003, Judecătoria din Constanța a decis achitarea lui Mureșan și Hossu.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cezar Adonis Mihalache, Renăscut din cenușa uitării, Editura Națiunea, București, 2012[1]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]