Gheorghe Funar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gheorghe Funar
Date personale
Născut 29 septembrie 1949
Sânnicolau Mare, județul Timiș
Cetățenie România
Religie Biserica Ortodoxă Română
Ocupație om politic
Primar al municipiului Cluj-Napoca
În funcție
1992 – 2004
Senator de Cluj
În funcție
2004 – 2008
Secretar general al PRM
În funcție
1998 – 2013

Partid politic Partidul România Mare
Profesie Economist

Gheorghe Funar (n. 29 septembrie 1949, Sânnicolau Mare, județul Timiș) este un politician român, de profesie economist, senator în legislatura 2004-2008. Între 1992-1997 a fost președinte al PUNR, iar din 1992-2004 primar al municipiului Cluj-Napoca. Din octombrie 1998 până în iunie 2013 a fost secretar general al Partidului România Mare. La congresul PRM din 27 iulie 2013 a fost ales președinte al partidului, funcție pe care a avut-o până în 2015.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Între 1973 și 1977 a lucrat ca economist la Întreprinderea de Construcții Căi Ferate Cluj. Din 1977 a fost asistent universitar la Institutul Agronomic „Dr. Petru Groza”. Între 1990-1992 a fost prodecan al Facultății de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agricole din Cluj (fostul institut agronomic). Până în 2004 a fost lector universitar la universitatea respectivă.[1]

Cariera politică[modificare | modificare sursă]

În timpul perioadei comuniste a fost membru al PCR. După decembrie 1989 s-a înscris în Partidului Unității Naționale Române (PUNR), al cărui președinte a fost între 1992-1997, după care a părăsit partidul și s-a înscris în PRM.

Primar[modificare | modificare sursă]

În primul tur al alegerilor locale din 1992 s-a clasat pe locul al doilea, după ofițerul Petre Lițiu (CDR). În al doilea tur de scrutin l-a învins la limită pe Lițiu. La alegerile din 1996 principalul său contracandidat a fost tot Lițiu, care ulterior a fost numit atașat militar la Tirana.[2] La alegerile din 2000 principalul său contracanditat a fost Șerban Rădulescu (CDR), ulterior vicepreședinte al PC.

În 2004 a pierdut cursa pentru fotoliul de primar în favoarea lui Emil Boc, candidatul Alianței D.A. (PNL-PD).

La alegerile locale din 2008 a candidat din nou pentru funcția de primar. Funar a obținut 4,2% din voturile clujenilor, iar partidul său nu a depășit pragul necesar pentru a intra în consiliul local.

Senator de Cluj[modificare | modificare sursă]

La alegerile legislative din noiembrie 2004 a fost ales senator PRM de Cluj, funcție pe care a deținut-o până în noiembrie 2008.

La alegerile legislative din noiembrie 2008 a obținut 5.991 de voturi din totalul celor 53.279 valabil exprimate în circumscripția în care a candidat, insuficiente pentru obținerea unui nou mandat de senator.[3] Partidul său s-a situat sub pragul electoral.

Candidat la președinția României[modificare | modificare sursă]

A candidat fără succes la alegerile prezidențiale din 1996 și la alegerile prezidențiale din 2014. La alegerile din 2014 a obținut 45.405 voturi din totalul de 9.723.232 voturi valabil exprimate, echivalentul a 0,47%.

Controverse[modificare | modificare sursă]

În anii 1992-1993 a acordat sprijin logistic și l-a girat moral pe Ioan Stoica, patronul jocului piramidal Caritas.[4]

În perioada 1992-2004 a devenit cunoscut pentru atitudinea sa antimaghiară, exprimată prin diverse acțiuni provocatoare, precum montarea unei plăcuțe ireverențioase pe soclul statuii regelui Matei Corvin, vopsirea diferitelor obiecte publice din oraș în culorile tricolorului (bănci, pubele, stâlpi de circulație etc.), iluminarea în perioada sărbătorilor de iarnă exclusiv cu beculețe roșii, galbene și albastre, schimbarea denumirilor de străzi care evocau memoria unor personalități maghiare, săpături arheologice ostentative în centrul orașului etc. Consilierul său cultural a fost publicistul Ionuț Țene.

Pe 16 septembrie 1996, ziua semnării tratatului de bază între România și Ungaria (Tratatul de la Timișoara), a organizat o paradă mortuară pe străzile Clujului. Un sicriu conținând o inimă de pluș străpusă de un cuțit a fost purtat pe străzile orașului în compania primarului Funar și a simpatizanților săi. Sicriul a fost așezat în Cimitirul Hajongard, ca semn că liniștea românilor a încetat să mai existe, fiind răpusă de cercurile dușmănoase.

S-a remarcat prin numeroasele procese pe care le-a purtat împotriva unor intelectuali clujeni, jurnaliști, politicieni, pe care i-a acuzat de insultă și de calomnie.

Împotriva sa au fost puse în mișcare mai multe acțiuni penale pentru abuz în serviciu. În dosarul „Alimentara”, instrumentat de procurorul Daniel Morar, a fost trimis în judecată în anul 1998.[5] Dosarul a fost strămutat la Tribunalul Brașov, care l-a achitat pe Funar.[6]

În dosarul în care a fost trimis în judecată pentru dizolvarea abuzivă a consiliului local în anul 2002, a fost achitat de ÎCCJ în anul 2009.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gheorghe Funar, candidat la alegerile prezidențiale 2014 (biografie), agerpres.ro, 3 octombrie 2014.
  2. ^ Petre Lițiu, rechemat în țară, citynews.ro, 16 aprilie 2009.
  3. ^ http://www.becparlamentare2008.ro/rezul/13/S_13_4.pdf
  4. ^ Caritas isi incheie socotelile la Strasbourg - Presa regionala 2007, 25 august 2006, Adrian Cinpoieru, HotNews.ro, accesat la 9 august 2012
  5. ^ PRM vrea să-l apere pe Funar de Justiție, Ziarul de Iași, 16 noiembrie 1998.
  6. ^ Funar: «Am fost achitat în dosarul fabricat de Morar la comandă politică», Gardianul, 10 august 2005.
  7. ^ Funar, achitat definitiv în dosarul de abuz în serviciu, Ziare.com, 8 decembrie 2009.

Legături externe[modificare | modificare sursă]