Comuna Dăbâca, Cluj

Pentru alte sensuri, vedeți Dăbâca (dezambiguizare).

Dăbâca
—  Comună  —
Primăria comunei Dăbâca
Dăbâca Dăbâca (România) Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 46°58′21″N 23°40′28″E
Țară	România
Județ	Cluj
SIRUTA	57546
Atestare	1068
Reședință	Dăbâca
Sate componente	Dăbâca, Luna de Jos, Pâglișa
Guvernare
- Primar	Emil Cioban[*] (PNL, 2016)
Suprafață
- Total	50,25 km²
Altitudine	334 m.d.m.
Populație (2011)
- Total	▼ 1543 locuitori
- Densitate	36.29 loc./km²
- Recensământul anterior, 2002	1.804 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Prefix telefonic	+40 x64
Site web: http://www.primaria-dabaca.ro/
Localizarea comunei în județul Cluj
Dăbâca pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773. (Click pentru imagine interactivă)

Dăbâca (în germană Doboka sau Dabuke, în maghiară Doboka) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Dăbâca (reședința), Luna de Jos și Pâglișa. Este situată în nord-estul Dealurilor Clujului, pe râul Lonea.

Toponimie

Denumirea satului este una de origine slavă, derivând din cuvântul dlubocu (adâncitură). Poate proveni și după numele căpeteniei maghiar Doboka. Odată cu secolul al XIII-lea Dăbâca apare menționată în documentele timpului - Dobuk (1219), Villa castri de Doboka / Dobokawarfolua (1279), Terra Doboka (1308), Dobaca (1308), Villa Doboca (1315), Dabaka (1321), De Boca (1332), Debika (1839), Dobika (1850), Doboka (1854).

Istoric

The map shows the phases of the occupation of Transylvania during the Xth and XIIIth centuries

Târgul Dăbâca apare menționat pentru prima oară în 1064, fiind format pe atunci din cetatea Dăbâca și o localitate formată lângă ea. În 1164 este menționat comitatul Dăbâca și comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia țării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului.

Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier si apoi de o cercetare arheologică amanuntită inițiată in 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea are forma inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Este așezată pe terasă superioară a Văii Lonei si avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului.

În lucrarea Gesta Hungarorum a cronicarului Anonymus, apare menționat ducatul lui Gelu ca întinzându-se de la Valea Someșului până la Poarta Meseșului. Cercetările arheologice au arătat o locuire datată înaintea sosirii ungurilor dar nu au putut dovedi nationalitatea populatiei din zona cetății Dăbâca.

În 1068, la Chiraleș, aproape de Dăbâca, a avut loc lupta dintre regele Solomon (14 ani) alături de ducii Geisa și Ladislau împotriva pecenegilor și a românilor conduși de Osul și aflați în retragere. Timp de o săptămână înaintea luptei Solomon și aliații săi și-au adăpostit oștirile la Dăbâca (in urbem Dobuka), în așteptarea apropierii dușmanilor.

În 1279 regele Ladislau Cumanul al Ungariei va dona satele cetății Dăbâca banului Micud de Severin, iar domeniul va rămâne în proprietatea familiei acestuia. O altă mențiune a satelor comunei avem din secolul al XVIII-lea, când acestea sunt incluse în domeniul Bonțida al lui Gheorghe Bánffy, guvernator al Transilvaniei.

Date geografice

Dăbâca se află în Podișul Someșan, la 35 km de municipiul Cluj-Napoca. Teritoriul comunei include în proporție de 90% din suprafața comunei Valea Lonei și, pe o porțiune mai mică, Valea Someșului Mic. Altitudinile medii sunt de 300-350 m, cu maxime atinse pe Dealul Dâmbu lui Carol (577 m), Dealul Fata (547 m) și Dealul Cocoșed (492 m). Comuna are în componența satele Dăbâca, Pâglișa și Luna de Jos. Se învecinează la nord cu comuna Panticeu, la sud cu Borșa și Bonțida, la vest cu Vultureni, iar la est cu comunele Cornești și Iclod.

Clima

Clima este una temperată cu influențe sensibil oceanice. Temperatura medie anuală este de 10 °C, cu minime de -30...-32 °C și maxime de 39 °C . Temperaturile se mențin ușor mai ridicate pe Culoarul Someșului și puțin mai mici pe porțiunea aparținând văii Lonei.

Flora și fauna

Fondul forestier al zonei este alcătuit mai ales din specii de stejari sud-europeni, cer (Quercus cernis) și gârniță (Quercus frainetto) până la altitudinile de 350 m. La altitudinile superioare se întâlnesc mai ales gorunul, stejarul pedunculat (Quercus robur), fagul, frasinul, arțarul țărănesc (Acer tataricum), ulmul. Mai sunt prezente, în proporție mai redusă, plopul, aninul negru, salcia, aninul alb, socul negru, alunul, păducelul, măcieșul, cornul ș.a.

Fauna este compusă din specii cum ar fi pisica sălbatică (Felix silvestris), ciuful de pădure (asia oxus), pițigoiul mare (Parus major), căprioare, vulpi, lupi, mistreți, iepuri etc.

Solurile

Solurile zonei sunt formate mai ales din cernoziomuri argiloiluviale, soluri negre clinohidromorfe, soluri cernoziomoide și în proporție mai redusă alte tipuri de soluri.

Demografie

Componența etnică a comunei Dăbâca

     Români (81.33%)

     Maghiari (6.86%)

     Romi (6.41%)

     Necunoscută (5.24%)

     Altă etnie (0.12%)

Componența confesională a comunei Dăbâca

     Ortodocși (77.38%)

     Reformați (6.35%)

     Penticostali (2.59%)

     Greco-catolici (5.96%)

     Martori ai lui Iehova (1.1%)

     Necunoscută (5.44%)

     Altă religie (1.16%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dăbâca se ridică la 1.543 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.804 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,34%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (6,87%) și romi (6,42%). Pentru 5,25% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (77,38%), dar există și minorități de reformați (6,35%), greco-catolici (5,96%), penticostali (2,59%) și martori ai lui Iehova (1,1%). Pentru 5,44% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Demografie istorie

Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel:

Recensământul		Structura etnică
Anul	Populația	Români	Maghiari	Germani	Romi	Alte etnii
1850	2.205	1.638	380	4	183	178
1880	2.463	1.899	381	6	177	-
1890	2.615	1.981	458	13	163	1
1900	2.733	2.143	452	14	124	-
1910	2.858	2.305	395	49	109	-
1920	2.813	2.394	315	1	103	20
1930	3.331	2.872	371	1	87	87
1941	3.468	2.976	383	5	104	104
1956	3.482	3.016	343	-	123	123
1966	3.163	2.843	285	-	35	35
1977	2.950	2.649	273	-	28	28
1992	1.925	1.672	143	2	108	108
2002	1.804	1.586	136	-	80	-

Dăbâca - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Lăcașuri de cult

• Biserica Reformată-Calvină din 1743

Obiective turistice

• Cetatea Dăbâca
• Conacul Rhedy (din secolul al XVIII-lea)
• Castelul Teleki din Luna de Jos

Bibliografie

• Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (2003). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-86430-0-7 
• Dan Ghinea (2000). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4 
• Pintilie, Mariana, Pintilie, Dorin (2001). Comuna Dăbâca: studiu monografic. Cluj-Napoca: Editura Eurodidact. ISBN 973-85092-4-6 
• P. Iambor, Nobilii de Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", XVI, 1979
• Șt. Matei, N. Edroiu, Un relief medieval la Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", VIII, 1979
• Șt. Pascu, M. Rusu, Cetatea Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", V, 1968
• N. Vlassa, Așezarea neolitică de la Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", VI, 1969
• Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2008). Castles & Fortresses in Transylvania: Cluj County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Cluj. Cluj-Napoca. ISBN 978-973-0-05364-7 

Vezi și

• Lista monumentelor istorice din județul Cluj
• Cetatea Dăbâca
• Comitatul Dăbâca
• Comitatul Solnoc-Dăbâca

Galerie de imagini

• 
• 

  Biserica ortodoxă (inițial greco-catolică, construită în 1904 și având atunci hramul Naşterea Sf. Fecioare Maria)
• 

  Monumentul Eroilor
• 
• 

  Cetatea Dăbâca
• 
• 

  Biserica reformată (monument istoric)
• 

  Căminul cultural
• 
• 

  Biserica greco-catolică
• 

  Bustul voievodului Gelu
• 
• 

  Drumul Dăbâca-Pâglișa
• 

  Biserica din Pâglișa

Legături externe

• Pagina Primăriei
• Informații despre cetatea din Dăbâca
• Anuarul Socec al României Mari, 1924-1925 - de la Biblioteca Congresului S.U.A.
• Imagine din satelit a zonei Dăbâca
• CIMEC (Repertoriul arheologic, inclusiv Dăbâca
• Date demografice conform recensământului din anul 2002
• en Dăbâca (pe world-gazetteer)