Enea Grapini

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Enea Grapini
Enea Grapini 2.png
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer constructor[*]
politician
arhitect Modificați la Wikidata

Enea Grapini (n. 16 septembrie 1893, comuna Șanț, Bistrița-Năsăud – d. 1 martie 1980, București) a fost un inginer constructor, arhitect și politician român din Transilvania, membru al Partidului Social-Democrat din Transilvania și Banat membru fondator al Consiliul Național Român Central.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Enea Grapini, fiul preotului Pamfiliu Grapini și al Luciei, s-a născut la 16 septembrie 1893, la Șanț. A studiat la școala din Șanț, avându-l învățător pe Mihăilă Cotu, la Liceul Maghiar din Năsăud și la Liceul Maghiar din Gherla. Deși era singurul român între colegii săi germani și maghiari, a absolvit liceul, în 1911, ca șef de promoție. În urma absolvirii Institutului Politehnic Maghiar „Regele Ioszef” din Budapesta, în 1915, a obținut diploma de inginer constructor și arhitect. În toamna anului 1918, s-a căsătorit cu Rozalia Hegheduș, cu care a avut trei copii, Enea - născut la Budapesta, Romula și Liciniu - amândoi născuți la Șanț. Încă de tânăr, a optat pentru mișcarea social-democrată. Ca membru al Consiliului Național Român – organism comun al Partidului Național Român și al Partidului Social Democrat Ungar –, Enea Grapini a jucat un rol important în actul înfăptuirii Marii Uniri. În calitate de membru al Consiliului Național Român, constituit pe 30 octombrie 1918, a participat la actul Marii Uniri, făcând parte din Marele Sfat al Unirii.

Între anii 1933-1940 a ocupat funcția de președinte al Camerei de muncă din Bistrița, activitate predilectă a social-democrațiilor în acele vremuri.

La 8 septembrie 1940, a organizat marea Adunare Populară din Piața Unirii din Bistrița, manifestare de protest împotriva Dictatului de la Viena. În urma acestui protest, a fost obligat să se mute la București, unde a profesat ca inginer până la pensie. La 1 martie 1980, s-a stins din viață la București. A fost înhumat la Bistrița, în 3 martie 1980.

Între alte manuscrise ce s-au păstrat în arhiva sa, se află și cel care poartă titlul Calendarul evenimentelor premergătoare și revoluția din 1918 din Austro-Ungaria.

Memoria[modificare | modificare sursă]

Școala Gimnazială din Șanț, începând cu 1 noiembrie 2001, îi poartă numele, devenind Școala Gimnazială „Enea Grapini”, iar în fața clădirii instituției de învățământ, în 29 iunie 2006, a fost dezvelit și sfințit bustul marelui unionist șănțean Enea Grapini.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Enea Grapini și ziua cea mare, Florea Grapini, Editura Fundației „Constantin-Titel Petrescu", București, 1999;
  • Enea Grapini și Ziua cea Mare, ediția a II-a, Editura Lidana, Suceava, 2018.