Baba Novac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol se referă la un căpitan al oștii lui Mihai Viteazul. Pentru alte sensuri, vedeți Baba Novac (dezambiguizare).
Baba Novac
Старина Новак (рођен је око 1520. године).jpg
Baba Novac
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Donji Milanovac[*], Serbia Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
Cluj, Principatul Transilvaniei Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Serbia.svg Serbia
Fictitious Ottoman flag 3.svg Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Ocupațiehaiduc Modificați la Wikidata
Activitate
Bătălii / RăzboaieRăzboiul cel Lung  Modificați la Wikidata

Baba Novac (pronunție: [b'a-ba no-v'ac ]) – n. cca. 1530, Insulele Poreci, Timoc, Imperiul Otoman - d. 5 februarie 1601, Cluj, Principatul Transilvaniei – a fost căpitan de haiduci în Balcani, unde a luptat consecvent contra Imperiului Otoman, făcând raiduri până în Bulgaria, Turcia și Oltenia. Aici s-a alăturat, cu ceata sa, armatei lui Mihai Viteazul, devenindu-i general. Este erou național al Serbiei și al României. În 1601, aflat în solie din partea lui Mihai Bravul, este arestat de magnații maghiari din Cluj, judecat sumar sub falsa acuzație de trădare, condamnat la moarte prin tortură extremă, inclusiv arderea pe rug și tragerea în țeapă.[1]

Etimologia numelui[modificare | modificare sursă]

Numele de "Baba" vine din limba turcă și Baba Novac înseamnă "bătrânul Novac". A fost închis o perioadă de turci în cetatea Vidinului, care poartă numele de Baba Vida.

Numele "Novac" provine din latinescul novum care semnifică "nou".

Astfel că numele descrie cu acuratețe acest erou în care s-au îmbinat toată viața înțelepciunea bâtrânească cu agerimea tinereții.

Statuia lui Baba Novac, în dreptul Bastionului croitorilor din Cluj, autor Virgil Fulicea

Viața[modificare | modificare sursă]

Baba Novac s-a născut în jurul anului 1530, în Timoc, în satul de pe insulele dunărene Insulele Poreci (strămutat după submersia insulelor sub lacul de acumulare, la actualul Donji Milanovac de pe malul Dunării), la câteva ore în jos cu barca de Cetatea Severinului.

Mama sa era româncă (din familia Basarabilor[2]) Tatăl sau era român timocean[3] [4].

A urmat cursurile școlii de la mănăstirea din Poreci, ajungând să vorbească fluent slavona veche; a învățat de asemenea grecește. Acasă vorbea românește, iar în lume sârbește și turcește. Baba Novac a fost un vajnic luptător împotriva otomanilor; haiduc în Serbia și Bosnia, apoi în Oltenia, a intrat în slujba lui Mihai Viteazul, în timpul atacului armatei lui Mihai asupra garnizoanei turcești din Ada Kaleh și i-a rămas fidel până la moarte. Deși era timocean, Baba Novac era cetățean al statului otoman, și al Serbiei, care era sub ocupație otomană.

Prima sa misiune care l-a ridicat în rândul celor mai apreciați oameni ai lui Mihai Viteazul, a fost incursiunea din primăvara anului 1595 când în fruntea a 700 de haiduci trecând Dunărea, și înaintând pâna în Balcani a așteptat oastea turcească condusă de Hasan Pașa care trecea munții pentru a-l întâlni la Sofia pe sultan. Baba Novac a atacat această oaste punându-l pe fugă pe Hasan și luând căruțele, caii, armele și toată comoara. După această victorie Baba Novac primește cinstea voievodului care îl păstrează aproape de sine în toate luptele.

Tot în 1595, cu 2000 de haiduci participă la Lupta de la Calugareni, la eliberarea orașelor Târgoviște, Bucuresti si Giurgiu.

Apoi îl găsim alături de Mihai în bătălia din 18-28 octombrie 1599 la Șelimbăr, unde nemaiavând răbdare să aștepte tratativele începute între episcopul Malaspina, sol al cardinalului Andrei Bathory și Mihai, atacă prin surprindere, contribuind la victoria obținută de Mihai. A fost descris împăratului Rudolf al II-lea ca unul dintre cei mai apreciați ostași.

În anul 1600, Baba Novac este trimis de Mihai în Banat, în părțile Lipovei, unde este victorios în mai multe lupte. Apoi îl însoțește în Moldova, unde Mihai îi încredințase urmărirea lui Ieremia Movilă. Baba Novac ocupă teritoriul Moldovei și instalează o garnizoană în orașul Iași. În tot timpul campaniei, rapoartele comisarilor împăratului Rudolf al II-lea ni-l arată pe Baba Novac ca pe unul dintre cei mai apreciați ostași. Urmează cucerirea teritoriului până la Camenița și Hotin. A luptat alături de Mihai Viteazul în lupta de la Mirăslău, apoi în 9-19 septembrie 1600 în fruntea unui detașament din apropiere de Ploiești, la Năieni, reușind să întârzie cu zece zile înaintarea polonezilor, luptă apoi la Sărata, Năieni, pe 20 octombrie la Bucov, pe Teleajen, ca la sfârșitul lunii noiembrie să se afle la Curtea de Argeș.

Sfârșitul[modificare | modificare sursă]

În 1601, aflat în solie din partea lui Mihai, Baba Novac este arestat din ordinul generalului imperial George Basta cu sprijinul magnaților maghiari din Cluj. Aceasta în pofida suportului față de Mihai, declarat de Rudolf al II-lea de Austria Împăratul Romei, în urma victoriilor repurtate de Mihai împotriva otomanilor; cât și în pofida aprecierii exprimate repetat de împărat în legătură cu Baba Novac pentru faptele de arme și protejarea securității trupelor. Grandioasa ambiție politică a lui Rudolf era eliberarea Europei de semilună printr-o nouă cruciadă.[5] Conducătorii ca Mihai și militarii ca Baba Novac îi erau necesari.

Dar interesele lui Basta erau diametral opuse lui Mihai, și nu coincideau cu ale lui Rudolf al II-lea. Iar distrugerea lui Baba Novac, dacă-i reușea, avea să fie o lovitură insurmontabilă pentru Mihai, și un mijloc sigur de demoralizare a întregii sale armate.

Mihai Viteazul, nemaiavând armată, caută ajutor la Rudolf tocmai la Praga, iar după unii autori (și la) Viena. Între timp:

"in ianuarie 1601, nobilii unguri din Transilvania pregatesc o răscoală. Astfel, conducătorul nemeșilor maghiari, căpitanul Stefan Csaki, dușman personal al lui Baba Novac, trimite un corp de oaste sa atace prin surpindere tabara haiducului la Lipova, în Banat. În acestă mișcare, Csaki urmărește să se răzbune personal pe bătrânul timocean pentru înfrângerea de la Șelimbăr in timp ce nobilimea ungurească urmărește să-l lipsească pe Mihai de cel mai capabil general al sâu. In urma unui simulacru de proces, Baba Novac si preotul Sasca sunt învinuiți de colaborare cu turcii (!) și condamnați la moarte."[6] Fără știrea lui Mihai.

5 februarie 1601: la 10 dimineața condamnații sunt aduși în lanțuri la execuție în în piața Clujului. Torturile lente au fost documentat la timpul comiterii iar documentele s-au păstrat[2][6]. Acestea includ și ˝Cronica adminstrativa a orașului Cluj˝ care consemnează lista cheltuielilor suportate cu pocedeele de tortură și mâna de lucru (plata călăilor). Iar ˝cronicarul italian Ciro Spontoni consemnează că supliciul și moartea lui Baba Novac au durat o ora și jumătate…˝[6]

Martiriul[modificare | modificare sursă]

Poate mai dureroasă decât toată tortura fizică, a fost pentru Baba Novac condamnarea la aceeași tortură a cuviosului Sasca, duhovnicul său.

Iar amândoi au fost cu siguranță binecuvântați cu prezența Bunului Dumnezeu.  Căci unde sunt doi sau trei, adunați întru numele Domnului Iisus Christos, acolo este și Domnul în mijlocul lor (Matei 18:20).

S-au păstrat documentele torturii. Dar ceea ce este și mai senzațional este mărturia cronicarului italian Ciro Spontoni despre răbdarea cu care a îndurat de Baba Novac în tăcere. Nici un strigăt, nici un vaiet, nici un cuvânt. Răbdare în tăcere până la ultima suflare. Ce mai puternică dovadă a prezenței și puterii Bunului Dumnezeu?

Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are ca viața lui să și-o pună pentru prieteni (Ioan 15:13).

Baba Novac și Sasca sunt patronii martiri ai Diasporei Române, în așteptarea recunoașterii oficiale.

In Memoriam[modificare | modificare sursă]

Plăcuța montată în 1936 (azi înlocuită cu statuia lui Baba Novac)

Câteva zile după lupta de la Guruslău (3 august 1601), Mihai Viteazul se întoarce biruitor spre orașul Cluj care se supune imediat, parte dintre nobilii maghiari acoperindu-l cu lingușeli, parte fugind unde au văzut cu ochii. Aflând locul unde Baba Novac a fost tras în țeapă, Mihai Viteazul pune un steag în amintirea bravului ostaș și haiduc.

A avut un frate, Radovan, iar fiii săi (Novăceștii), au fost la rândul lor aprigi luptători antiotomani și protectori ai poporului român. Cu fiul cel mare, Gruia Novac (despre care s-au scris atâtea balade și s-au țesut atâtea legende), a apucat să haiducească și să lupte împreună.

Statuia lui Baba Novac se găsește în dreptul Bastionului croitorilor din Cluj. În jurul moșiei dăruite lui Baba Novac de către Mihai Viteazul s-a dezvoltat cartierul craiovean Brazda lui Novac.

În anul 1936 a fost ridicată la Cluj o troiță pe locul în care fusese expus trupul neînsuflețit al bunului haiduc. Aceasta purta inscripția: "În acest loc a fost tras în țeapă Baba Novac generalul lui Mihai Viteazul, după ce a fost ars pe rug în Piața Clujului împreună cu duhovnicul său în ziua de 5 februarie 1601. Recucerind Ardealul Voevodul Mihaiu a așezat aci între 11-16 august 1601 un steag în cinstea marelui și viteazului său slujitor. Ridicatu-s'a această troiță în Ziua Eroilor 21 Maiu 1936."

În secolul XXI eroul martir Baba Novac și duhovnicul martir Sasca sunt onorați de românii de pretutindeni ca Patronii Martiri ai Unirii Românilor și ai Diasporei Române.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Avram Andea, Mihai Viteazul și căpitanul sârb Baba Novac (1596-1601), în: Studia Universitatis Babes-Bolyai, Series Historia, Nr. 1-2/2002.
  2. ^ a b „Sa ne amintim: Novac cel vestit”. 
  3. ^ Cristea Sandu Timoc, Contribuția baladei timocene în cadrul relațiilor culturale dintre români și popoarele Balcanice. Partea a II-a. Revista Dacia Aureliana, Apr 16, 2012, p.8
  4. ^ Aleksandra Bonači, Miodrag D. Marković. Na novim ognjištima. Savez udruženja boraca narodnooslobodilačkog rata SR Srbije. 1969, p. 13. "Старина Новак је био пореклом из неке властеоске породице која је за одбрану сокобањске долине од Турака подигла више утврђења на њеним прилазима"
  5. ^ Wikipedia. „Rudolf II, Holy Roman Emperor”. 
  6. ^ a b c Nicu Parlog. „Baba Novac – mana dreapta a Viteazului”. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor: Volumul II (1352-1606), București, 1976.
  • sr Nikola Gavrilović. Surse românești despre Baba Novak, Colecția de lucrări Starina Novak și timpul său , Institutul balcanic SANU, Belgrad, 1988, p. 65-77
  • sr Samardžić, Radovan; Veselinović, Rajko L.; Popović, Toma (). Radovan Samardžić, ed. Istorija srpskog naroda. Treća knjiga, prvi tom: Srbi pod tuđinskom vlašću 1537-1699. Belgrade: Srpska književna zadruga. 
  • sr В. Бован (). „Преображај историјског хајдука Новака у песнички лик Старине Новака, Старина Новак и његово доба”. зборник радова: 129–145. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Baba Novac