Victor Papilian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Victor Papilian
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație anatomist[*] Modificați la Wikidata

Victor C. Papilian (n. 17 iunie 1888, Galați - d. 15 august 1956) a fost un anatomist, scriitor și profesor universitar român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Galați, în familia medicului militar Constantin Papilian, viitor general, doctor în medicină de la Paris. Studiile secundare le-a început la Craiova, apoi la liceul Sf. Sava din București. Aici a frecventat în paralel „Conservatorul” de muzică, la secția de vioară. După ce a absolvit Conservatorul, a fost angajat ca violonist în orchestra „Ministerului Instrucțiunii Publice”, urmându-și pasiunea pentru muzică. Cariera tânărului a luat însă o puternică întorsătură deoarece tatăl său s-a opus deciziei fiului de a se consacra muzicii și a insistat ca acesta să ducă mai departe tradiția familiei și să urmeze cariera de medic.

Începând cu 1907 Victor Papilian a studiat medicina și a devenit medic în 1916 la București, ca elev al profesorului Francisc Rainer. În 1915 era președintele Societății Studenților în Medicină din București, când a organizat aniversarea a 40 de ani de la înființarea Societății. În perioada 1916 - 1918 a fost înrolat ca medic în război. După terminarea acestuia a fost numit director al Institutului de Anatomie al Facultății de Medicină din cadrul Universității "Daciei Superioare”. A fost decan la „Facultatea de Medicină” din Cluj (1930-1931) și 1940-1946, pe când se afla la Sibiu, prodecan (1931-1932), membru al „Societății de Biologie” și a „Societății de Antropologie” din Cluj. A fost și director al Filarmonicii și al Teatrului din Cluj.

În anul 1947, odată cu instaurarea regimului comunist în România, a fost pensionat forțat, este înlăturat din funcția de decan, aceasta fiind preluată de Mihai Kernbach. În anul 1948 a semnat în fața lui Vladimir Ghika profesiunea de credință catolică, specificând că dorește să aparțină Bisericii Române Unite cu Roma. Mobilizează personalul medical la alegerile din anul 1946 pentru PSD al lui Constantin Titel Petrescu, vechi prieten și coleg de studenție de la Paris. Participă și la conferințele Asociației Româno-Americane, unde era unul din vicepreședinți, care vor atârna greu la dosarul său[1]. A fost arestat de mai multe ori, din locuința sa i s-a dat voie să locuiască în cel mai mic spațiu cu cele patru persoane, toate medici, iar la începutul anului 1950 a fost condamnat la 10 ani de închisoare ca adept al "ideologiei burgheze" pentru "atitudine refractară ideilor socialiste" (este închis la Văcărești la 16 august 1952 cu termen de eliberare la 16 august 1954, www.iiccmer.ro, accesat la 28.12.2016). După eliberarea din închisoare a frecventat serviciile religioase clandestine săvârșite de preotul Vasile Chindriș. Din căsătoria cu Catherine, de profesie medic stomatolog a avut doi copii (vezi fișa matricolă de la închisoare), fiind bunicul criticului și istoricului de artă Victor Ieronim Stoichiță și romancierului Alexandru Papilian[2] (pseudonimul lui Alexandru Stoichiță), fii Mihaelei Papilian, medic de profesie, cercetător, primind pentru volumul Coagularea sângelui unul din premiile Academiei[3]. După eliberarea din detenție cu sănatatea zdruncinată, mai trăiește doar doi ani. Puține amintiri despre el din anii dinaintea arestării, tot de la un fost deținut politic, Ion Cârja în Canalul morții, Actiunea românească, New York, 1972, iar la împlinirea a 125 de ani de la nașterea sa, s-a editat un volum omagial[4].

Caracterizarea generală a operei[modificare | modificare sursă]

Pe plan literar s-a remarcat la început cu pseudonimul Sylvius Rolando. O parte din manuscrisele sale au ajuns, după arestarea sa, în arhiva Securității din Bistrița. De acolo au ajuns pe căi ocolite în mâinile unor persoane care au intenționat să le vândă în Franța. În data de 19 septembrie 1996 Serviciul de Combatere a Criminalității Economico-Financiare din cadrul poliției Bistrița a efectuat o descindere în biroul unde erau păstrate manuscrisele și a ridicat arhiva în vederea expertizării și înregistrării ei în documentele de patrimoniu. După efectuarea expertizei, manuscrisele au fost luate în evidență și înregistrate la Oficiul Județean al Patrimoniului Național Cultural Bistrița-Năsăud. În prezent, ele așteaptă lumina tiparului și interesul cititorilor.

Profesorul și șeful Catedrei de Anatomie Umană de la Universitatea de Medicina și Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti din București Viorel Ranga în cartea sa "Tratat de Anatomia" a scris următoarele despre Victor Papilian « După întregirea țării, din anul 1918 și pînă în 1948, Catedra de anatomie de la Facultatea de Medicină din Cluj a fost condusă strălucit de profesorul Victor Papilian (1888—1956). El a fost fiul medicului militar C. Papilian, originar din Mehedinți. Victor Papilian a urmat studiile liceale la Craiova și București. Între anii 1910 și 1916 a fost student al Facultății de Medicină din București, unde i-a avut profesori pe Paul Petrini și Dimitrie Gerota. În același timp, a urmat clasa de vioară la Conservator, fapt care explică înființarea de către el în colaborare cu G. Vîlsan și Zeno Vancea a Filarmonicii din Cluj; de asemenea a deținut și funcția de director al Teatrului și Operei din Cluj și Sibiu. În anul 1919, la propunerea savanților Victor Babeș și Gheorghe Marinescu, V. Papilian a devenit profesor de anatomie la Cluj. În această calitate el a lărgit și dezvoltat învățămîntul de anatomie la facultatea clujeană, creîndu-i tradiție printr-o școală puternică. La numai un an de profesorat la Cluj a tipărit, în 2 volume, "Manual practic de disecție" și în 1935 a editat "Tratatul elementar de anatomie descriptivă și topografică" (cu aplicații medico-chirurgicale), dedicat maestrului său, Dimitrie Gerota, editat pînă astăzi în mai multe ediții. În cercetarea științifică, V. Papilian s-a ocupat, încă la București, de antropologie, împreună cu profesorul Obreja, iar la Cluj, cu C. C. Veluda, cu care a scris "Istoricul antropologiei în România". A înființat Societatea de antropologie și a contribuit la apariția revistei "Clujul medical". Alături de acestea se înscriu lucrările sale în domeniul embriologiei, imunologiei, fiziologiei etc. Prin sensibilitatea sa și dragostea de muzică, artă și literatură, Victor Papilian și-a dublat personalitatea, fiind în același timp romancier, dramaturg și nuvelist, precum și un mare animator al vieții culturale din Cluj. Ca eminent dascăl de anatomie și om de știință, el a format numeroși elevi, profesori și medici, care au ridicat faima școlii de medicină clujene și implicit a asistenței medicale din spitalele ardelene. » [5]

Înainte de 1989 s-a reeditat puțin din opera sa literară, dar Atlasul de anatomie s-a reeditat și folosit la facultațile de profil. Facultatea de medicină din Cluj-Napoca îi poartă numele. Dicționarele de literatură apărute după 1989 se ocupă de opera sa.

Opera științifică[modificare | modificare sursă]

  • Anatomia scoarței lobului frontal, teză, București, 1916
  • Manual practic de disecție, Cluj, 1920
  • Tratat de anatomie umană, 1923
  • Tratat elementar de anatomie descriptivă și topografică, Cluj, 1928
  • Embriologie, 1945
  • Anatomia Omului, vol. I: Aparatul locomotor, Ediția a XII-a. 2006
  • Anatomia Omului, vol. II: Splanhnologia, Ediția a XII-a. 2006
  • Manual practic de disecție și descoperiri anatomice, Editura Dacia, Cluj, 1994

Opera artistică[modificare | modificare sursă]

În opera sa literară a portretizat lumea interbelică, una din temele sale predilecte fiind caricaturizarea ortodoxiei ardelene. Romanul istoric Bogdan infidelul este o pledoarie pentru catolicism, credință admirată și îmbrățișată de savantul moldo-oltean stabilit în Transilvania.

  • Generalul Frangulea, nuvele, Cluj, 1925
  • Ne leagă pământul, București, 1926 (Premiul Academiei Române)
  • Sufletul lui Faust, nuvele, Cluj, 1928
  • Celui ce n-are i se va lua, teatru, 1928
  • Un optimist incorigibil, Cluj, 1934
  • În credința celor șapte sfeșnice, I-II, Cluj, 1933
  • Cerurile spun, Sibiu, 1934
  • Nocturnă, Cluj, 1934
  • Alt glas, Oradea, 1936
  • Fără limită, București, 1936
  • Vecinul, nuvele, București, 1938
  • De dincolo de râu, nuvele ardelenești, Colectia „Universul Literar”, București, 1938
  • A trecut..., Oradea, 1939
  • Cu steagul înfășurat. Amintiri de la evacuarea Clujului, Sibiu, 1941
  • Manechinul lui Igor și alte povestiri de iubire, nuvele, București, 1943
  • Teatru (Cerurile spun, Nocturnă, Moartea vanităților), Sibiu, 1945
  • Nuvele oltenești, nuvele, Craiova, 1946
  • Amintiri din teatru, Editura Tineretului, București, 1968
  • Ceartă oltenească, nuvele, ediție îngrijită și prefață de Titus Bălașa, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973
  • Teatru, ediție îngrijită și prefață de Constantin Cubleșan, Cluj Napoca, 1975
  • Chinuiții nemuririi (vol.I) - Marius Leluț, ediție îngrijită și prefață de Titus Bălașa, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1976
  • Chinuiții nemuririi (vol.II) - Gaby Leonin, ediție îngrijită și prefață de Titus Bălașa, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981
  • Bogdan infidelul, ediție îngrijită și prefață de Constantin Cubleșan, Editura Dacia, Cluj, 1982
  • Chinuiții nemuririi (vol.III) - Manoil, ediție îngrijită și prefață de Titus Bălașa, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986
  • Coana Truda și Nuvele bărbierești, ediție îngrijită de Cornelia Papilian și Constantin Cubleșan, prefață de Constantin Cubleșan, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1988
  • Lacrima și Amintiri din teatru, ediție îngrijită de Cornelia Papilian și Mircea Popa, prefață de Mircea Popa, Editura Minerva, București, 1988
  • Povestiri fantastice, ediție îngrijită și prefață de Constantin Cubleșan, Cluj Napoca, 1994
  • Decameronul românesc, nuvele de dragoste, ediție îngrijită și prefață de Mircea Popa, Timișoara, 1996

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ion, Cârja, (1993,). Canalul morții, 1993. 
  2. ^ Florin, Manolescu, (2010,). Enciclopedia exilului literar românesc 1945-1989. 
  3. ^ Victor Ieronim, Stoichiță, (2015,). Desparțirea de București. O povestire. 
  4. ^ Sub redacția prof.dr.doc C. Mircioiu, prof.dr. G.N. Ionescu (1988). Victor Papilian: evocări, comentarii, mărturii, articole, comunicări. 
  5. ^ Viorel Ranga. Tratat de anatomia omului. Volumul I. Partea I. Editura Medicală București, 1990 (pagina 28-29)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Afilieri[1][modificare | modificare sursă]

  • Membru al Societății de biologie.
  • Membru al Societătii de antropologie din Paris.
  • Președinte al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal.
  • Director al Teatrului Național din Cluj (1936-1940).
  • Director al Filarmonicei din Cluj.
  • Director al Operei Române din Cluj (1934-1936).

Reviste literare la care a colaborat[modificare | modificare sursă]

  • Universul literar
  • Gândirea
  • Reacțiunea literară
  • Revista Fundațiilor Regale
  • Familia
  • Pagini literare
  • Plaiuri românești
  • Darul vremii (revistă întemeiată de el, 1930)
  • Clujul medical (1920).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lucian, Predescu (1940.). Enciclopedia României Cugetarea