Zalău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Zalău
—  Municipiu  —
Zalău
Zalău
Stemă
Stemă
Zalău is located in România
Zalău
Zalău
Zalău (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°11′28″N 23°3′26″E / 47.19111°N 23.05722°E / 47.19111; 23.0572247°11′28″N 23°3′26″E / 47.19111°N 23.05722°E / 47.19111; 23.05722

Țară România
Regiune de dezvoltare Nord-Vest
Județ Sălaj
Atestare documentară 1220

Reședință Zalău[*]
Componență Zalău[*], Stâna, Sălaj

Guvernare
 - Primar Ciunt Ionel Viorel (PSD, 2016)
 - Viceprimar Nicolae Fazakas (UDMR, 2012)

Suprafață
 - Total 90,09 km²
Altitudine 275 m.d.m.

Populație (2011[1])
 - Total 56202 locuitori
 - Densitate 624 loc./km²

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)

Localități înfrățite
 - Giula Ungaria
 - Szentendre Ungaria
 - Hægebostad Norvegia
 - Kvinesdal Norvegia
 - Baia Mare România
 - Sirdal Norvegia

Site web: Primăria municipiului Zalău

Localizarea municipiului pe harta județului Sălaj
Localizarea municipiului pe harta județului Sălaj

Zalău (zaˈləw; original și colocvial, Zălau;[2] în maghiară Zilah, în germană Zillenmarkt sau Waltenberg) este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Sălaj, regiunea Crișana, România. Conform recensământului din anul 2011, Zalău are o populație de 56.202 locuitori.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Un număr mare de istorici au arătat diversele tipologii în care se poate încadra numele Zalău. La fel ca denumirea de Sălaj (Țara Silvaniei, din latină) și denumirea Zalău provine dintr-o limbă veche. Gheorghe Chendre-Roman, autorul operei "Dicționar etimologic al localităților din județul Sălaj", susține că ambele toponime, atât Zalău cât și Sălaj, conduc ca formare spre radicalul din limba latină "sil", care derivă din silva, iar apoi a urmat un proces de maghiarizare a cuvântului. Teoria lui Chendre se bazează pe faptul că în momentul când au apărut toponimele Sălaj și Zalău ținutul era acoperit de păduri și este posibil să fi existat și plantații mari de viță de vie. Astfel, toponimul silva, care a condus apoi spre numele de Zalău și Sălaj, s-a format ca și multe alte toponime din județ care prezintă o caracteristică a locului, ca de exemplu Făgetu (zonă cu foarte mulți fagi), Plopiș (zonă cu mulți plopi), Pădureni, Păduriș, Cerișa (zonă cu mulți cireși), Brusturi, Lazuri, Măgura, Muncel și altele.

Onufrie Vințeler presupune că la originea toponimului Zalău stă un apelativ de origine slavă și oferă trei ipoteze. Prima arată că Zalău s-a format din "zalaj", din limba rusă, care are sensul de depresiune între două movile.[3] A doua ipoteză arată că toponimul s-a format din "zola", întâlnit în limbele slave cu sensul de sol după arderea pădurii. Istoricul arată că în Zalău au avut loc numeroase defrișări de păduri prin metoda arderii.[3] A treia ipoteză arată că toponimul vine din "zalov", participiu de la verbul zalovitti, care înseamnă a începe să prinzi.[3]

Dacologii consideră că toponimul s-a format pe baza cuvântului "zilai" din limba dacă, ce are sensul de vin negru, roșu. Ipoteza poate fi apropiată de adevăr, deoarece în zonă se cultiva viță de vie.

Istoricul Chendre a explicat și forma în care Zalăul a fost atestat în 1808 sub denumirea germană de Zillenmarkt și Waltenberg. Zillenmarkt semnifică "piața Zalău". Wald înseamnă pădure, iar berg înseamnă munte, astfel că toponimul însemna "munte împădurit".

Istorie[modificare | modificare sursă]

Descoperirile arheologice de pe teritoriul municipiului Zalău au pus în evidență dovezi ale existenței umane în aceste locuri încă din neolitic, respectiv cu cca. 6500 de ani în urmă.[4] Monedele dacice descoperite în perimetrele arheologice din zona centrală a municipiului,[5] de pe Valea Miții și din vestul orașului, la care se adaugă importante elemente aparținând culturii romane, atestă continuitatea locuirii dacice în acest areal și dezvoltarea unor relații de ordin economic cu orașul Porolissum.

Porta Praetoria a castrului roman Porolissum

După cucerirea Daciei de către Traian (106), granița Imperiului Roman trecea pe culmea Meseșului, la nord având triburile dacilor liberi, iar în zona de est și sud-est (Meseș) se află fortificațiile romane de graniță, turnuri, ziduri, șanțuri și mâluri de apărare.[4]

Prima consemnare scrisă cu privire la Zalău apare în Gesta Hungarorum,[6] numită și Cronica lui Anonymus – notar la curtea regelui Béla al IV-lea al Ungariei – lucrare definitivată între anii 1200 și 1230. Zalăul există ca așezare omenească încă din jurul anului 900, dar prima atestare documentară apare la 1220 sub numele de villa Ziloc.[4] După năvălirile tătare și pustiirea orașului din anul 1241, Zalăul intră din anul 1246 în administrarea episcopatului catolic de la Oradea și este menținut sub această administrație până în anul 1542, când intră în componența Principatului Transilvaniei.

La 1 august 1473 Matei Corvin, regele Ungariei și Boemiei, declară Zalăul pentru prima dată oras-târg, oppidum Zilah,[7] privilegiu care scotea orașul de sub dominația comitatului, acordând dreptul de comerț liber cu toată țara și oferindu-i independență economică.[8] La sfârșitul secolului al XVI-lea orașul aparținea Transilvaniei și avea o conducere administrativă autonomă, alcătuită din 33 de senatori aleși, dintre care unul era primar. Pe lângă aceștia, mai funcționau un notar, un arhivar și un casier.

Alte praguri importante în dezvoltarea localității se înregistrează în anul 1571, sub domnia principelui Ștefan Báthory, în anul 1600 sub domnia lui Mihai Viteazul, iar după anexarea Transilvaniei de Imperiului Habsburgic, orașul cunoaște o decădere economică pe fundalul unei infuzii a produselor de proveniență apuseană, în detrimentul celor autohtone.[4] Odată cu victoria din 3 august 1601, de la Guruslău, a lui Mihai Viteazul, patronul spiritual al orașului, Zalăul se bucură de propriile reguli administrative, legislative, fiscale și militare, precum și de o autonomie reală care oferă libertăți cetățenilor.[8] O cronică din secolul al XVII-lea menționează pentru prima dată ocupațiile locuitorilor orașului: curelari, olari, rotari, pantofari, măcelari, croitori, fierari, dulgheri, pălărieri și, nu în ultimul rând, armurieri. În decursul secolelor XVI–XVII, în Transilvania au fost organizate o serie de colegii calvine (reformate), în Zalău fiind întemeiat primul colegiu în anul 1646, actualul Colegiul Național Silvania.[8]

Trupele ungare intră în Zalău la o săptămână de la Dictatul de la Viena.
Zalăul în secolul al XIX-lea

Până în 1848 Zalăul s-a bucurat de privilegii și autonomie. După evenimentele acelui an, Zalăul și-a pierdut autonomia și independența. În 1876 a avut loc o nouă împărțire administrativ-teritorială a Transilvaniei, în urma căreia, comitatele Crasna și Solnocul de Mijloc (după vechea împărțire administrativ-teritorială) s-au unit și au format împreună fostul județ Sălaj, iar Zalăul era reședință de județ.[9]

În anul 1950 Zalăul face parte din regiunea Cluj, având statutul de raion. După o nouă împărțire administrativ-teritorială, în 1968, Zalăul a devenit capitala județului Sălaj, iar în 1979 dobândește rangul de municipiu.[9]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Măgura Stânii (716 m) și obârșiile văii Stâna

Municipiul Zalău este situat în zona centrală a județului Sălaj, în bazinul hidrografic al râului Zalău, la contactul depresiunii cu același nume și culmea Meseșului.[10] Cu o suprafață totală de 90,09 km2, teritoriul administrativ al municipiului include și localitatea Stâna.

Zalău este situat în apropierea graniței fostului Imperiu Roman, mai precis la 8 km de castrul roman de la Porolissum – cea mai puternică fortificație cu rol de apărare din partea de nord-vest a provinciei romane Dacia. În epoca medievală reprezenta spațiul de trecere dinspre centrul Europei înspre inima Transilvaniei, prin binecunoscutul "drum al sării". Azi, municipiul Zalău, situat pe axa Cluj-NapocaSatu MarePetea, DN1FE81, este conectat la o rețea rutieră cu acces spre Europa de Vest.

Clima[modificare | modificare sursă]

Relieful colinar al depresiunii are o altitudine cuprinsă între 200–500 m. În Depresiunea Zalăului predomină un climat temperat submontan, cu precipitații bogate și oscilații mai mici de temperatură decât în Podișul Transilvaniei. Aceasta face ca împrejurimile orașului să fie bogate în păduri de foioase, creând un ecosistem favorabil dezvoltării turismului. Temperatura medie a lunii ianuarie este de -2,5°C, iar a lunii iulie este de +19,3°C.

Date climatice pentru Zalău
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maxima medie °C (°F) 0.9
(33,6)
3.8
(38,8)
9.4
(48,9)
15.3
(59,5)
20.5
(68,9)
23.2
(73,8)
25.2
(77,4)
25
(77)
21.3
(70,3)
5.8
(42,4)
8.5
(47,3)
2.9
(37,2)
13.48
(56.27)
Minima medie °C (°F) −5.1
(22,8)
−2.8
(27,0)
1.1
(34,0)
5.8
(42,4)
10.2
(50,4)
12.9
(55,2)
14.2
(57,6)
13.9
(57,0)
10.8
(51,4)
6.1
(43,0)
1.9
(35,4)
−2.5
(27,5)
5.54
(41.98)
Precipitații mm (inches) 35.4
(1.394)
28.5
(1.122)
34.5
(1.358)
52.4
(2.063)
77.3
(3.043)
99.1
(3.902)
72.2
(2.843)
74.8
(2.945)
39.7
(1.563)
34.6
(1.362)
42
(1.65)
43.8
(1.724)
634,3
(24,972)
Sursa nr. 1: Meteo Plus
Sursa nr. 2: Administrația Națională de Meteorologie

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Zalău

     Români (76.45%)

     Maghiari (15.41%)

     Romi (1.41%)

     Necunoscută (6.48%)

     Altă etnie (0.24%)

Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Zalău

     Ortodocși (68.34%)

     Romano-catolici (1.45%)

     Reformați (13.25%)

     Penticostali (3.24%)

     Greco-catolici (2.97%)

     Baptiști (1.71%)

     Necunoscută (6.78%)

     Altă religie (2.22%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Zalău se ridică la 56.202 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 62.927 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (76,45%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (15,41%) și romi (1,41%).[11] Pentru 6,48% din populație apartenența etnică nu este cunoscută.

Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (68,35%), dar există și minorități de reformați (13,25%), penticostali (3,25%), greco-catolici (2,97%), baptiști (1,72%) și romano-catolici (1,46%).[12] Pentru 6,79% din populație nu este cunoscută apartenența confesională.

Zalău - evoluția demografică


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


Sporul natural este descendent, de la un spor natural de 596 de persoane în anul 1992 la un spor natural de 273 de persoane în anul 2012, dar cu toate acestea se menține pozitiv. Sporul migratoriu al municipiului Zalău înregistrează valori negative. Anual municipiul pierde în medie prin migrație peste 500 de locuitori.

Ponderea femeilor din totalul populației municipiului Zalău prezintă o tendință de scădere de la 49,85% în anul 1992 la 48,85% în anul 2012, iar ponderea bărbaților din totalul populației prezintă o tendință de creștere de la 50,14% în anul 1992 la 51,14% în anul 2012. Structura pe grupe de vârstă prezintă o reducere a populației tinere (0–19 ani), de la 39,35% în anul 1992 din totalul populației, la 31% în anul 2002.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Secția de Istorie a Muzeului Județean de Istorie și Artă
Casa de Cultură

Ca municipiu reședință de județ, Zalăul este centrul cultural al Sălajului. Activitățile culturale se desfășoară în Casa de Cultură a Sindicatelor și Casa Municipală de Cultură, Biblioteca Județeană "I. S. Bădescu", Muzeul Județean de Istorie și Artă, Galeria de Artă "Ioan Sima", precum și un cinematograf.

Municipiul Zalău are o Bibliotecă Documentară, fondată în 1646 în cadrul Colegiului Reformat.[13] În 2014, biblioteca dispunea de peste 210.000 de volume,[14] din care cea mai mare parte este carte rară sau unicat. La 23 august 1950, presa vremii consemna inaugurarea unei biblioteci centrale cu peste 7.000 de volume în limbile română și maghiară, în spațiul Ateneului Popular (actuala Casă Municipală de Cultură) "într-un local încăpător care dispunea și de o frumoasă sală de lectură". Colecțiile cuprindeau cărți din diferite domenii, unele cu o vechime considerabilă, cum ar fi De remediis a lui Petrarca din 1649. În 1952 biblioteca devine Biblioteca Raională având și sarcini de îndrumare a bibliotecilor de pe raza teritoriului Sălaj. În 1957 a primit numele cărturarului sălăjan Ioniță Scipione Bădescu. În 1968 a devenit Biblioteca Județeană, ca urmare a noii împărțiri administrativ-teritoriale. De-a lungul timpului, biblioteca a funcționat în spațiile Casei Municipale de Cultură, în spațiul actualului muzeu (fosta stradă Ady Endre, nr. 5), în spațiul actualului Centru de Librării (Piața Libertății, nr. 10) și în actualul sediu, Piața Iuliu Maniu, nr. 13, începând cu anul 1971.[13]

Activități cultural-artistice[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Palatul Copiilor din Zalău
Camerata Academica Porolissensis serbând 40 de ani de activitate

Primele activități artistice sunt menționate în secolul al XVII-lea (1646), însă cele mai importante se desfășoară la începutul secolului al XIX-lea (în 1810, corul bărbătesc al asociației meșteșugarilor). Activitățile corale sunt permanente de-a lungul timpului în viața cultural-artistică, remarcându-se între 1924–1936 formația corală de fete, iar după 1945, Corul Ateneului Popular. Actualmente sunt deosebit de active ansamblul folcloric Rapsodia Sălajului (1958), orchestra de muzică populară Meseșul, corurile Camerata Academica Porolissensis, Gloria Dei, Țara Silvaniei, ansamblul folcloric al Casei de Cultură a Sindicatelor, ansamblul folcloric profesionist Porolissum, ansamblul folcloric de tineret Columna și cel al copiilor Mugur-Mugurel.

Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]

Biserica "Adormirea Maicii Domnului", disputată între ortodocși și greco-catolici

Biserici ortodoxe în municipiul Zalău și localitățile subordonate administrativ, Ortelec și Stana, sunt: Catedrala Episcopală "Sf. Vineri", construită sub îndrumarea parintelui Ioan Ghiurco, biserica ortodoxă "Sf. Treime", biserica ortodoxă "Sf. Ștefan", construită sub îndrumarea părintelui protopop Ștefan Lucaciu, și biserica ortodoxă "Pogorârea Sf. Duh".

În Zalău mai sunt două biserici greco-catolice, două biserici reformate și una romano-catolică. Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a fost ridicată de comunitatea greco-catolică în perioada interbelică și sfințită la 8 septembrie 1934 de episcopul Valeriu Traian Frențiu. Lăcașul este disputat de ortodocși și de greco-catolici.[15] Mai sunt cinci biserici baptiste (una de limba maghiară), două penticostale și una adventistă.

Administrație și politică[modificare | modificare sursă]

Împărțirea administrativă[modificare | modificare sursă]

Municipiul Zalău este împărțit în 22 de cartiere,[16] dintre care 11 au fost construite după 1990:[17]

Cartier Suprafață (ha)
Între Văi 69
Valea Miții 290
Dumbrava Nord 105
Dealul Morii 53
Dumbrava 75
Simion Bărnuțiu 92
Păcii 28
Traian 41
Centru 56
Grădina Dochiei 68
Stadion 80
Brădet 62
Coada Lacului 23
Sub Brădet 28
Sub Dombalja 38
Merilor 51
Morii 25
Porolissum 137
Sărmaș 67
Grădina Onului 26
Ortelec 138
Meseș 82

Primăria[modificare | modificare sursă]

În urma alegerilor locale din 2008, primar al municipiului Zalău este Radu Căpîlnașiu, ales din partea PNL și aflat la al doilea mandat. Viceprimar este Nicolae Fazakas (UDMR).

Consiliul Local[modificare | modificare sursă]

Consiliul Local Zalău este compus din 21 de consilieri împărțiți astfel:[18]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
  Partidul Național Liberal 11                      
  Partidul Social Democrat 4                      
  Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 3                      
  Uniunea Democrată Maghiară din România 3                      

Economie[modificare | modificare sursă]

Fabrica Cemacon

Orașul Zalău a fost un important centru economic din această parte a țării din cele mai vechi timpuri. O cronică din secolul al XVII-lea menționează pentru prima dată meseriile locuitorilor orașului: curelari, olari, rotari, pantofari, măcelari, croitori, fierari, dulgheri, pălărieri și armurieri. După anexarea Transilvaniei de Imperiului Habsburgic, Zalău a intrat într-un declin economic.

Procesul de industrializare și-a făcut simțită prezența de la începutul secolului al XX-lea, când a început exploatarea carierei de piatră roșie de pe Meseș, au fost înființate două mori care folosesc forța aburului, fabrica de cărămidă, a cărei dezvoltare era facilitată de existența lutului de bună calitate din apropierea orașului, și altele. Tot la începutul secolului al XX-lea a fost introdus curentul electric.

După 1918 s-a înregistrat o evoluție economică ascendentă, ajungând să aibă în a doua jumătate a secolului al XX-lea o gamă largă de ramuri industriale, care se mențin și în prezent: industria metalurgică și a construcțiilor de mașini (companiile Silcotub, Rominserv Valves IAIFO), industria de prelucrare a lemnului, industria prelucrării cauciucului (Michelin), industria alimentară, industria textilă, a materialelor de construcții (Cemacon) etc.

Turism[modificare | modificare sursă]

Muzeul Județean de Istorie și Artă
Biserica Reformată

Beneficiind de un cadru natural deosebit, de poziția sa de la poalele Meseșului și de un bogat fond turistic de origine antropică, municipiul Zalău este și un important centru turistic. Baza materială existentă este de șase unități de cazare, din care patru hoteluri, un motel și două tabere școlare. Numărul total de locuri în unitățile de cazare este de 708, din care 325 de locuri în tabere școlare.

Turismul cultural este strict legat de prezența pe teritoriul județului a unor valori culturale care pot îmbrăca diverse forme. Demne de interes sunt festivalurile folclorice, serbările câmpenești și pastorale, care în multe cazuri atrag mii de spectatori. În fiecare an, în perioada martie–decembrie au loc evenimente culturale dintre care amintim:

  • Festivalul Roman
  • Zilele Cetății
  • Satul Sălăjean – concursuri de bucătărie tradițională, prezentări și degustări de produse tradiționale, recitaluri ale unor ansambluri folclorice și demonstrații ale meșterilor populari
  • Festivalul Vinului
  • Festivalul de folclor Cântece Dintotdeauna
  • Muza Fest, cunoscut și ca Festivalul Artelor

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

  • Muzeul Județean de Istorie și Artă, înființat la 15 mai 1951, are în patrimoniu peste 220.000 de exponate.[19]
  • Galeria de Artă "Ioan Sima"
  • Cazinoul Asociației Meșteșugarilor (1895–1899), azi secția de Istorie a Muzeului Județean de Istorie și Artă
  • Liceul Reformat (actualul Colegiu Național Silvania)
  • Primăria (1836–1838)
  • Grupul statuar Wesselényi, dezvelit la 18 septembrie 1902
  • Cazarma General Dragalina (azi Cercul Militar Județean)
  • Biserica Romano-Catolică "Sf. Treime" (1878–1882)
  • Biserica Reformată
  • Biserica Ortodoxă (1918–1920)
  • Catedrala Episcopală "Sf. Vineri", replică a Hagiei Sophia din Istanbul. Ansamblul arhitectual modern include: Catedrala Înălțarea Domnului, Obeliscul Eroilor (50 m înălțime) și spații muzeale pentru bunurile ce fac parte din Patrimoniul Cultural Național.[20]

Mass-media[modificare | modificare sursă]

Televiziuni[modificare | modificare sursă]

Ziare[modificare | modificare sursă]

  • Năzuința, săptămânal editat de Consiliul Județean PCR. A apărut între 1960 și 1989.
  • Țara Silvaniei. Publicație apărută în zilele revoluției din 1989, editată de redactorii vechii Năzuința, în câteva numere. S-a transformat ulterior în Graiul Sălajului.
  • Graiul Sălajului. Echipa redacțională a Năzuinței s-a reorganizat în 1990 și a început să editeze acest cotidian care apare și în prezent.
  • Sălajul Orizont. Bisăptămânal, a apărut timp de câțiva ani, după 1990, editat de o parte din foștii redactori ai Năzuinței, separați de Graiul Sălajului printr-o politică editorială diferită.
  • Gazeta de duminică
  • Magazin Sălăjean
  • Sălajeanul. Cotidian de informații; apare din 2005.
  • Glasul copilăriei, revistă școlară lunară editată de elevii școlii Gheorghe Lazăr, ajutați de directoarea școlii.
  • Árkád
  • Szilágy. Ziar editat în Zalău între 1883 și 1910.
  • Szilágyság

Reviste de cultură și șiințifice[modificare | modificare sursă]

Sport[modificare | modificare sursă]

Orașul Zalău are o tradiție importantă în domeniul sportului. Echipa de handbal HC Zalău (fostă Silcotub Zalău) a câștigat de trei ori campionatul, în 2000–01, 2003–04, 2004–05, sub îndrumarea fostului selecționer al naționalei României, Gheorghe Tadici. O altă echipă importantă este cea de volei, Remat Zalău. În 2010, Remat Zalău a câștigat titlul de campioană națională la volei masculin, participând in premieră în grupele CEV Champions League.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Municipiul Zalău este înfrățit cu următoarele localități:[21]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultate definitive ale RPL 2011”. Institutul Național de Statistică. http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/. 
  2. ^ Pop, Alina (28 decembrie 2014). „Cum au schimbat comuniștii numele orașului reședință de județ a Sălajului. Era „prea țărănească“”. Adevărul. http://adevarul.ro/locale/zalau/cum-schimbat-comunistii-numele-orasului-resedinta-judet-salajului-era-prea-taraneasca-1_54a01cfe448e03c0fd1bcd1d/index.html. 
  3. ^ a b c Farcaș, Eduard (29 iulie 2015). „Controverse in jurul etimologiei toponimului Zalău”. Graiul Sălajului. http://www.graiulsalajului.ro/controverse-in-jurul-etimologiei-toponimului-zalu-a-46323. 
  4. ^ a b c d Istoria orașului”. Primăria municipiului Zalău. http://www.zalausj.ro/ro/istoria.htm. 
  5. ^ Descoperirile arheologice din Piața Centrală a Zalăului vor fi prezentate publicului”. Magazin Sălăjean. 1 noiembrie 2011. http://www.magazinsalajean.ro/social/descoperirile-arheologice-din-piata-centrala-a-zalaului-vor-fi-prezentate-publicului.html. 
  6. ^ Zalău, repere istorice”. Colegiul Tehnic "Alesandru Papiu Ilarian" Zalău. http://www.apizal.ro/despre-noi/despre-zalau. 
  7. ^ Chendre-Roman, Gheorghe (2006). Dicționar etimologic al localităților din județul Sălaj. Caiete Silvane. ISBN 973-7817-41-9 
  8. ^ a b c Zalău”. Consiliul Județean Sălaj. http://cjsj.ro/date/localitati/zalau.html. 
  9. ^ a b Zalău - Scurt istoric”. Biblioteca Județeană "I. S. Bădescu" Sălaj. http://www.bjs.ro/Detaliu.aspx?t=mem-cun. 
  10. ^ Ghinea, Dan (2000). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică 
  11. ^ Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică. http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/. 
  12. ^ Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică. http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/. 
  13. ^ a b Istoric”. Biblioteca Județeană "I. S. Bădescu" Sălaj. http://www.bjs.ro/Detaliu.aspx?t=istoric. 
  14. ^ Date statistice 2014”. Biblioteca Județeană "I. S. Bădescu" Sălaj. http://www.bjs.ro/Detaliu.aspx?t=Datestatistice. 
  15. ^ Revendicarea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Zalău”. Magazin Sălăjean. 6 iulie 2008. http://www.magazinsalajean.ro/?cmd=article&artid=7616. 
  16. ^ Pop, Andreea-Maria (2014). Municipiul Zalău. Morfologia și amenajarea spațiului urban. Cluj-Napoca: Universitatea Babeș-Bolyai 
  17. ^ Peștean, Mihaela (12 mai 2014). „Zalăul are 11 cartiere noi cu peste 2.000 de vile și case construite după revoluție”. Graiul Sălajului. http://www.graiulsalajului.ro/zalaul-are-11-cartiere-noi-cu-peste-2000-de-vile-si-case-construite-dupa-a-39942. 
  18. ^ Componența Consiliului Local Zalău”. Primăria municipiului Zalău. http://www.zalausj.ro/ro/componenta.htm. 
  19. ^ Despre noi”. Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău. http://www.muzeuzalau.ro/pages/16/. 
  20. ^ Catedrala Sfânta Vineri - Zalău”. CrestinOrtodox.ro. 14 iunie 2012. http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/catedrala-sfanta-vineri-zalau-67970.html. 
  21. ^ Orașe înfrățite”. Primăria municipiului Zalău. http://www.zalausj.ro/ro/orase.htm. 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Zalău