Carol Popp de Szathmári

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol Popp de Szathmári
Szathmáry Pap Károly önarckép.jpg
Carol Popp de Szathmári
Nume la naștere Szathmáry Pap Károly
Născut 11 ianuarie 1812
Cluj, Imperiul Austriac
Decedat 3 iulie 1887 (75 de ani)
București, Regatul României
Naționalitate Flag of Romania.svg român
Domeniu artistic Fotografie
Pregătire Anton Chladek
Patronaj Bukuresti Magyar Közlöny
Influențat de Anton Chladek
Premii În anul 1855, medalii de la Regina Angliei, Împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franței și Regele Spaniei

Carol Popp de Szathmári în maghiară Szathmáry Papp Károly (n. 11 ianuarie 1812, Cluj, Imperiul Austriac - d. 3 iulie 1887, București) a fost un pictor și grafician maghiar din Transilvania, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa.

Pictor[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Cluj în 1812 ca fiu al lui Dániel Szathmáry, mic nobil, fără moșie, și teolog, angajat al Colegiului reformat din localitate, și al soției acestuia, Suzanna sau Zsuzsanna, născută Vass. Primele studii le-a făcut în Transilvania, la Colegiul reformat din Cluj. Apoi a studiat dreptul și a lucrat o vreme ca funcționar la Sibiu.În tinerete a avut o legatură romantică cu o artistocrată româncă, Maria Văcărescu, viitoarea soție a spătarului Costache Ghica și a doua soție a prințului Gheorghe Bibescu. Pe urmele acestei pasiuni a vizitat prima dată Țara Românească în anul 1831.Un timp a studiat pictura la Roma, unde s-a împrietenit cu Constantin Lecca. Ulterior a plecat la Viena, unde a studiat pictura la Academia de arte, între alții, cu Peter Fendi (1792-1842) și Johann Treml (1816-1852). În continuare a efectuat două voiaje de studii în Italia. Din 1843 a activat la București. Prin (1853) a lucrat o vreme cu Anton Chladek. A călătorit intens în țară și străinătate, de unde a adus numeroase imagini pitorești cu caracter de reportaj, dintre care cele executate în acuarelă se disting prin vervă, spontaneitate și poezie. În pictură, limbajul său este migălos și greoi, dar vădind același spirit de observație ascuțit, mai ales în scenele reprezentând bâlciuri sau târguri. Ca litograf, Szathmári a lăsat un Album cu vederi din Transilvania (1841), precum și portretele deputaților din Dieta Transilvaniei. În 1860 a realizat o hartă topografică a țării. Opera sa mai cuprinde cromolitografii și acuarele înfățișând tipuri și porturi populare cu un caracter exclusiv documentar.

Fotograf[modificare | modificare sursă]

În anul 1843 a realizat primele dagherotipii, iar în urma unor cercetări, a realizat și primele talbotipii (calotipii).

În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmari a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii 10 fotografi din Europa și a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii. Prin aceasta, el este recunoscut cunoscut ca primul foto-jurnalist.[1]

A călătorit în China, iar cu acordul Țarului Rusiei, a ajuns și în Siberia, unde a realizat fotografii artistice.

A deținut un atelier de fotografie pe terenul închiriat de la Ștefan Greceanu, pe Podul Mogoșoaiei, vis-a-vis de Biserica Săridar.[2]

Distincții[modificare | modificare sursă]

În anul 1855 a primit patru medalii, pentru albumele de fotografie realizate și pentru activitatea sa fotografică, medaliile fiind acordate de Regina Angliei, Împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franței și Regele Spaniei.

Activitate culturală[modificare | modificare sursă]

În anul 1860 a contribuit la înființarea Bukuresti Magyar Közlöny, prima asociație culturală a maghiarilor din București.

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Fotografia – „o victorie a industrialului, un rău al secolului“, 12 noiembrie 2007, Gândul, accesat la 4 ianuarie 2014
  2. ^ Atelierul lui Carol Szathmari din 1871, 24 februarie 2013, Oana Marinache, Adevărul, accesat la 4 ianuarie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
  • Frunzetti Ion, Arta românească în secolul XIX, Ed. Meridine, București, 1991
  • Ionescu, Adrian-Silvan, Cruce și semilună. Războiul ruso-turc din 1853-1854 în chipuri și imagini, Ed. Biblioteca Bucureștilor, București, 2001
  • Oprescu, George, Pictura românească în secolul al XIX-lea, Ed. Meridiane, București, 1984
  • Oprescu, George, Pictorii din familia Szathmary, Tiparul Institutului Grafic din Sfânta Mânăstire Neamțu
  • Oprescu, George, Carol Popp de Szathmary, Analele Academiei Române, 1941
  • Emanuel Bădescu, Radu Oltean, Carol Popp de Szathmári, fotograful Bucureștilor - Carol Popp de Szath­mári, Photographer of Bucharest, editura Art Historia, 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Carol Popp de Szathmári

Articole biografice