Ghetoul Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ghetoul Cluj
—  Ghetou și Ghetouri naziste[1]  —
Fabrica de cărămidă Iris, locul în care s-a aflat ghetoul (mai 2007)
Fabrica de cărămidă Iris, locul în care s-a aflat ghetoul (mai 2007)
Ghetoul Cluj (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 46°47′46″N 23°36′58″E / 46.796°N 23.6161°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Cluj county CoA.png Cluj
MunicipiuROU CJ Cluj-Napoca CoA.png Cluj

Prezență online

Ghetoul din Cluj (în maghiară Kolozsvári gettó) a fost unul din lagărele de plecare organizate în anul 1944 în cadrul holocaustului evreilor transilvăneni. Ghetoul din Cluj a fost lichidat prin șase transporturi efectuate în trenuri ale morții spre lagărul de exterminare de la Auschwitz, între 25 mai și 5 iunie 1944.

Pe teritoriul județului Cluj de astăzi au existat lagăre de concentrare în orașele Dej și Gherla (în trecut județul Someș).

Înființarea și lichidarea ghetoului din orașul Cluj[modificare | modificare sursă]

Trimiterea în ghetouri a evreilor din Transilvania de Nord a început la 3 mai 1944 și a durat o săptămână. Au fost concentrați în zona fabricii de cărămidă Iris din nordul orașului. Fiind format în principal din barăci folosite pentru uscarea cărămizilor, ghetoul nu avea aproape nici o facilitate pentru cei aproximativ 18.000 de evrei adăpostiți acolo și originari din Cluj, Gherla (vezi mai jos despre lagărul din Gherla), Borșa, Huedin, precum și satele din jur[2]. Dintre aceștia, 4.000 erau copii sub 13 ani - după cum se specifică pe placa comemorativă. Se știe că majoratul moral-spiritual în iudaism este la 12 ani la fete (bat Mițva) și, respectiv, la 13 ani la băieți (bar Mițva) - de aici și precizarea de mai sus. Placa se găsește pe corpul de clădire din intersecția străzii Fabricii, cu linia de tramvai (vizavi de hypermarketul REAL și fabrica de medicamente Rambaxi, fostă Terapia).

Placă comemorativă în zona unde s-a aflat ghetoul Iris

Acțiunea de concentrare a fost efectuată de autoritățile maghiare, supravegheate de consilierii SS, printre care Hauptsturmführer-ul SS Dieter Wisliceny. Ghetoul se afla în subordinea lui László Urban, care conducea și poliția orașului. Administrarea internă a fost încredințată unui „Judenrat” (Consiliu Evreiesc). Printre membrii consiliului au fost rabinul Akiba Glasner, rabinul Mózes Weinberger și Ernő Márton.

Similar celorlalte ghetouri de pe teritoriul Ungariei, exista și o clădire special amenajată, unde poliția îi tortura pentru a afla unde și-au ascuns obiectele de valoare.

Ghetoul a fost lichidat după deportarea evreilor din acest ghetou la Auschwitz în șase transporturi. Primul a avut loc la 25 mai, iar ultimul la 9 iunie 1944.[3]

Lagăre din judetul Cluj[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de ghetouri din interiorul localităților, lagărele au fost înființate la periferia ori în afara acestora, de obicei pe terenul unor fabrici dezafectate, în câmp deschis sau în pădure. Majoritatea deținuților din lagăre au fost ținuti sub cerul liber și au înfruntat lipsa apei, a hranei si a condițiilor elementare de igienă. Deținuții erau izolați de populația din exterior, lagărele fiind împrejmuite de șanțuri sau sârmă ghimpată și păzite de poliție sau jandarmerie.[4]

Lagărul din Gherla[modificare | modificare sursă]

Lagărul din Gherla (atunci jud. Someș) a fost amplasat lângă fabrica de cărămidă de la periferia orașului. Aici au fost concentrați aproximativ 1.600 de evrei, din care 400 din Gherla, iar restul din comunitățile din jur. Comandantul lagărului a fost Iványi András, comisarul-șef al poliției locale.

Majoritatea celor concentrați au rămas sub cerul liber iar deoarece nu exista apă potabilă aceștia au fost obligați să consume apă din bălți. Mulți deținuți s-au îmbolnăvit fiind ținuți în aceste condiții inumane.

Deținuții au fost transferați la data de 18 mai 1944 în lagărul din Cluj.[5][3]

Lagărul din Dej[modificare | modificare sursă]

La 2 km de orașul Dej, aflat pe atunci în județul Someș, a fost înființat un lagăr în pădurea Bungăr, unde au fost concentrați aproximativ 8.000 de evrei. Evreii erau percheziționați și deposedați de orice bun pe care-l dețineau asupra lor în trei locații provizorii din oraș (curțile unor case). Apoi, după 1-3 zile de detenție, erau transferați în lagărul din pădure.

Sub cerul liber, lipsiți de apă si hrană, înghesuiți și împrejmuiți cu sârmă ghimpată în mijlocul pădurii, mulți s-au îmbolnăvit, iar unii au decedat. Comandanții lagărului, József Gecse și Emil Takács, au împiedicat pe locuitorii din împrejurimi să aducă alimente celor deținuți.

Deținuții au fost deportați la Auschwitz între 28 mai și 8 iunie 1944, în 3 transporturi.[6][7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Yad Vashem encyclopedia of the ghettos during the Holocaust 
  2. ^ http://www.ziua.net/display.php?id=187059&data=2005-10-22
  3. ^ a b „Ghetouri > Cluj”. holocaustmuseum.ro. Accesat în . 
  4. ^ „Ghetouri și lagăre de concentrare în Transilvania de Nord”. holocausttransilvania.ro. Accesat în . 
  5. ^ „Lagărul din Gherla, județul Someș”. holocausttransilvania.ro. Accesat în . 
  6. ^ „Lagărul din Dej, județul Someș”. holocausttransilvania.ro Muzeul Holocaustului din nordul Transilvaniei. Accesat în . 
  7. ^ „Ghetouri > Dej”. holocaustmuseum.ro. Accesat în .