Comuna Cojocna, Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cojocna
—  Comună  —
Băile Sărate de la Cojocna la începutul sec. al XX-lea
Băile Sărate de la Cojocna la începutul sec. al XX-lea
Cojocna se află în România
Cojocna
Cojocna
Cojocna (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 46°44′54″N 23°50′0″E / 46.74833°N 23.83333°E / 46.74833; 23.8333346°44′54″N 23°50′0″E / 46.74833°N 23.83333°E / 46.74833; 23.83333

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Actual Cluj county CoA.png Cluj

SIRUTA 57350
Atestare 1199 [1]

Reședință Cojocna
Sate componente Cojocna, Boj-Cătun, Boju, Cara, Huci, Iuriu de Câmpie, Moriști, Straja

Guvernare
 - Primar Teodor Bucur[*][5] (PNȚCD, )

Suprafață
 - Total 238,63 km²

Populație (2011)[3] [4]
 - Total 4194 locuitori
 - Densitate 18,43 loc./km²
 - Recensământul anterior, 2002 4.376 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 407240
Prefix telefonic +40 x64[2]

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Localizarea comunei în județul Cluj
Localizarea comunei în județul Cluj
Cojocna pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773.(Click pentru imagine interactivă)
Cojocna pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773.
(Click pentru imagine interactivă)

Cojocna (în germană Salzburg, Salzgrub, Klosmarkt, în maghiară Kolozs, alternativ Kolozsakna, în trad. "Ocna Clujului") este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Boju, Boj-Cătun, Cara, Cojocna (reședința), Huci, Iuriu de Câmpie, Moriști și Straja.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Primele urme de locuire descoperite în zona Cojocnei datează din secolul I î.C., în zonă fiind descoperit un tezaur compus din mai multe piese de argint.

Ulterior, în perioada romană și apoi în Evul Mediu, Cojocna a devenit un centru important de exploatare a sării. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri.

Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului[6] subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman de la Gherla a apărat exploatările de sare de la Ocna Dej, Sic, Cojocna și Pata, castrul fiind poziționat între acestea.

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima are un caracter temperat-continental cu nuanțe moderate. Se caracterizează prin veri răcoroase și ierni friguroase. Temperatura medie anuală este de 9,6 °C cu un minim în ianuare de -5 °C și un maxim în luna iulie/august de +20 °C. Temperatura maximă poate atinge valori ce depășesc 34-35 °C, iar cea minimă -35 °C.

Precipitațiile medii anuale sunt de 886 mm. La Cojocna sunt în medie 98 zile cu ploaie, iar din acestea 21 zile cu ninsoare.

Date geografice și geologice[modificare | modificare sursă]

Comuna Cojocna, aflată în Câmpia Fizeșului, se întinde pe o suprafață de 238 km2, având o populație de app. 4.400 de locuitori, dispuși în satul reședință de comună Cojocna și satele Boj-Cătun, Boju, Cara, Huci, Iuriu de Câmpie, Moriști și Straja.

Lunca largă și plată, marcată de cruste și eflorescențe saline, de la marginea estică a comunei Cojocna, conturează în subsol un masiv important de sare gemă. Pe suprafața ocupată de depozite miocene medii eroziunea a creat văi largi, acompaniate de numeroase izvoare sărate, platouri cu nămol sapropelic, sărături și vegetație halofită.

Vechea salină de la Cojocna[modificare | modificare sursă]

Masivul de sare este alungit pe direcția nord-vest/sud-est, cu axa mare de 1,5 km, axa mică de 0,8-1 km și grosimea de 0,5-1 km. Sarea se găsește foarte aproape de suprafață (stratele acoperitoare au grosimi maxime de 6-10 m). Aici se află lacuri saline formate deasupra ocnelor părăsite ale unor mine de sare, atestate documentar din secolul al XII-lea și folosite din perioada romană până în Evul Mediu.

În anul 1780[7] la Cojocna existau următoarele ocne ogivale de sare:
- "Die grosse Grube" ("Ocna Mare"): 89 m adâncime, 184 m perimetru bazal.
- "Die kleine Grube" ("Ocna Mică"): 44 m adâncime, 124 m perimetru bazal (amenințată de surpare).

O veche mină de sare, părăsită de multă vreme, a fost umplută în secolul al XVIII-lea cu apa unui pârâu, intenționat deviat. Umplerea ocnei cu apă a durat 2 ani și 4 luni[8].

Activitatea Salinei Cojocna a fost sistată temporar la 1 noiembrie 1852, fiind pentru scurt timp redeschisă în 1873.

Se cunosc 8 mine vechi, in Valea Sósrét ("Ocna Gabrieli") și în partea vestică deluroasă ("Ocna Nepomuceni" și altele). La vizita făcută la "Ocna Nepomuceni" de către Paul Maria Partsch (înainte de 1863), aceasta avea o adâncime totală de 47 m, o lungime de 75 m și o lățime de 19 m. Avea probleme mari cu infiltrațiile de apă.

Ulterior, minele vechi s-au prăbușit, transformându-se în lacuri sărate, apa acestora dobândind proprietăți terapeutice.

Băile Cojocna[modificare | modificare sursă]

Sunt situate în partea estică a comunei, pe versantul stâng al pârâului Valea Sărată, la o altitudine de 340 m. Climatul blând al stațiunii și cele două lacuri sărate (Lacul Toroc-Durgău și Lacul Mare-Băilor) constituie un loc propice pentru tratarea multor afecțiuni. Stațiunea pune la dispoziția oaspeților băi reci și calde. Pentru băile calde există bazine amenajate pe locul vechilor ocne de sare[9].

Potențialul curativ al apelor sărate din Cojocna a fost cunoscut încă din Antichitate, de pe vremea romanilor.[10] Actualele băi datează de la finalul secolului al XIX-lea.[10]

Pe teritoriul satului Cojocna există mai multe lacuri cu ape sărate, apărute după prăbușirea unor mine vechi. Cele mai importante sunt: Lacul Toroc-Durgău (cu o suprafață de 2.635 mp și o adâncime maximă de 49 m), Lacul Mare-Băilor (suprafață 2.100 mp, adâncime 13,5 m), Lacul fără Fund (suprafață 608 mp, adâncime 0,80 m) și Lacul Plop (suprafață 161 mp, adâncime 0,50 m). Cu aceste ape se tratează afecțiuni reumatismale, ginecologice, endocrine etc.

Tehnica de deschidere în trecut a ocnelor de sare din Ardeal[modificare | modificare sursă]

Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș [11], se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se intercepta sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era ca solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasa preferențial la aceeași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil patratic, fiecare latură având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare în jos pereții se căptușeau cu piele de bivol, care împiedeca contactul direct al apei cu pereții de sare. Apa care picura totuși în mină era captată și scoasă la suprafață. De la nivelul “fundamentului” în jos se săpa cu profil tot mai lărgit, conic, așa că după alți cca 8 m (4 stânjeni) cele 2 puțuri alăturate se uneau. De aici, mina lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Conform datelor recensământului din 1930 populația comunei era de 4.089 locuitori, dintre care 1.832 români, 1.772 maghiari, 431 țigani, 32 evrei, 21 germani și 1 persoană de altă etnie. Sub aspect confesional populația comunei era alcătuită din 1.124 romano-catolici, 951 greco-catolici, 916 ortodocși, 793 reformați, 247 unitarieni, 32 mozaici, 10 lutherani ș.a.

De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel:

Recensământul[12] [13] Structura etnică
Anul Populația Români Maghiari Germani Rromi Alte etnii
1850 5.341 3.318 1.764 10 221 28
1880 5.237 2.951 1.661 28 597
1890 6.075 3.647 2.149 10 269
1900 6.410 3.870 2.260 25 255
1910 7.316 4.320 2.742 4 250
1920 7.177 4.596 2.496 17 68
1930 7.971 5.183 2.158 22 573 35
1941 8.129 5.446 2.423 2 258
1956 8.445 5.976 1.862 14 590 3
1966 7.721 5.399 1.775 6 541
1977 7.332 4.911 1.589 1 830 1
1992 4.563 3.118 958 487
2002 4.376 2.634 886 855 1
2011 3.914 2.371 700 836

Cojocna - evoluția demografică


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Cojocna este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Teodor Bucur[*], de la Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[14]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 2    
Partidul M10 2    
Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat 2    
Uniunea Democrată Maghiară din România 2    
Asociația Partida Romilor “Pro-Europa” 1    
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 1    
Partidul Național Liberal 1    
Partidul Alianța Democrată a Romilor 1    
Erdélyi Magyar Néppárt – Partidul Popular Maghiar din Transilvania 1    

Obiective[modificare | modificare sursă]

Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]

Ambele biserici au fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Obiectiv memorial[modificare | modificare sursă]

Cimitirul Eroilor Români din cel De-al Doilea Război Mondial, construit în anul 1944, este amplasat lângă Biserica Ortodoxă din centrul localității. Acesta are o suprafață de 500 mp. În acest cimitir sunt înhumați 54 de eroi, din care 3 cunoscuți și 54 necunoscuți, în morminte individuale și comune.

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Aurel Ciortea, fiu de preot ortodox, născut la Cojocna în anul 1872. A absolvit facultatea de științe (matematică și fizică) la Universitatea de la Cluj. Între 1896-1904 funcționează ca profesor la Școala reală inf. ort. rom. din Brașov, pe urmă ca profesor de liceu tot în Brașov pînă în 1920. În 1900 este trimis de Eforia școalelor la Berlin unde afectueză studii de fizică experimentală. A participat la Expoziția universală de la Paris din 1900. A fost comandantul Gărzilor naționale din Țara Bârsei între noiembrie 1918 - ianuarie 1919. Până în iunie 1919 a condus redacția Gazetei Transilvaniei [Glasul Ardealului-după mărturisirile sale[15]]. A colaborat la înființarea și la cursurile Universității libere din Brașov, care a funcționat în iarna anului școlar 1919/1920. Din martie 1920 a primit de la Consiliul Dirigent postul de director al învățământului profesional și pînă în anul 1923 a lucrat la reorganizarea școlilor profesionale. În toamna anului 1920 a deschis cursurile de limbă română ale Academiei comerciale din Cluj. A fost rectorul Academiei comerciale din Cluj și profesor de matematici financiare pînă la moartea sa, în anul 1929. Între august 1914-noiembrie 1918 a fost mobilizat ca sublocotenent în regimentul de honvezi din Brașov. Lucrări: Din viața stelelor, Cernăuți; Dare de seamă asupra studiilor făcute la Berlin și Paris, 1901; Curenții și razele electrice, Brașov 1901; Aritmetica, după Beke, Brașov 1903, Matematică financiară, 1906; Fizica, în colaborare cu T.L. Blaga, Brașov, 2 vol., 1911-1913, Două Dări de seamă 1920-1922 și 1922-1924 asupra Academiei comerciale din Cluj; Curs de fizică experimentală, ed. II modificată, Cluj, 1923-1925; Introducere în principiul relativității, Cluj, 1924; Diverse articole în Gazeta Transilvaniei și Revista teatrală, 1913.[16] Un aspect extrem de interesant fie pentru istoria presei, fie pentru literatura memorialistică (fiindcă "ziarul" este scris la persoana I ca un jurnal) este dat de implicarea sa în alcătuirea unui ziar (jurnal) de front: Istoricul Ax. B. precizează textual: "Într-un ziar separat, legat, șnuruit și prevăzut cu sigiliu oficial, intitulat Ziarul Companiei I a Batalionului de etapă 24/I, condus de sublocotenent glotaș Aurel Ciortea, scris în limba obligatorie maghiară, rămas în proprietatea celui care-l purta, sunt notate zi de zi, începând cu ziua de 24 august tot ce a făcut și tot ce s-a petrecut la această companie [...]"[17]
  • Silvia Jurcovan (n. 26 aprilie 1913), scriitoare, între altele, de cărți de bucate

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (2003). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-864300-7 
  • Dan Ghinea (2000). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Comuna Cojocna, Cluj

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Atlasul localităților județului Cluj, p. 129
  2. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  3. ^ Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  5. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  6. ^ Mineritul metalifer, extragerea sării și carierele de piatră în Dacia Romană, Cluj-Napoca, 1996
  7. ^ după Johann Fichtel, Beitrag zur Mineralgeschichte von Siebenbürgen, Nürnberg, 1780
  8. ^ dito, pag.36
  9. ^ Baile Cojocna - Viziteaza Clujul
  10. ^ a b Cojocna își deschide băile calde din octombrie, 3 septembrie 2012, Claudiu Padurean, România liberă, accesat la 3 septembrie 2012
  11. ^ Sursă: „Beitrag zur Mineralgeschichte von Siebenbürgen“ de Johann Fichtel (1780)
  12. ^ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate
  13. ^ Structura etno-demografică a României la recensământul din 2002
  14. ^ Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_mandate-2.xlsx. 
  15. ^ Ax.B., Din ziarul prof. Aurel Ciortea în "Țara Bârsei", ian.-feb. 1938, an X, nr. 1, p.45.
  16. ^ Ax[ente]. B[anciu]., Din ziarul prof. Aurel Ciortea în "Țara Bârsei", sept-oct. 1936, nr. 5, anul VIII, pp. 419-420
  17. ^ Ax. B. Din ziarul prof. Aurel Ciortea în "Țara Bârsei" nov.-dec 1936, an VIII, nr. 6, p.522.