Cetatea Gherla

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Cetatea Gherla
Gherla 05.jpg
Cetatea Gherla, în sec. XIX
Informații despre clădire
Localitate Gherla
Țară România
Alte denumiri Cetatea Martinuzzi
Arhitect Domenico da Bologna
Cod RAN 55393.13
Cod LMI CJ-II-m-B-07658
Beneficiar Gheorghe Martinuzzi
Data finalizării 1540

Cetatea Gherla (Cetatea Martinuzzi) a fost construită în 1540, la ordinul episcopului de Oradea Gheorghe Martinuzzi, totodată cancelar și vistier la Curtea Regală maghiară.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cetatea a fost înălțată pe malul drept al râului Someșul Mic, la o distanță de numai câțiva kilometri de ruinele castrului roman Secunda Pannoniorum și în vecinătatea micului sat Gherla, actual municipiu.

Sub conducerea arhitectului Domenico da Bologna (1540-1551), cetatea a fost ridicată sub forma unui patrulater cu bastioane de apărare la colțuri, înconjurat de ziduri groase de 3-4 metri și un șanț cu apă, iar intrarea și ieșirea din cetate se făcea pe un pod mobil (pe latura estică), existând și accesul prin o serie de tuneluri subterane.[1] Drept materiale de construcție s-au folosit în principal pietere din ruinele cetății Ungurașului. De-a lungul timpului a intrat pe rând în posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei Sigismund Báthory (1580) și Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648), devenind astfel reședința princiară.

La începutul secolului al XVII-lea cetatea Gherla nu mai prezenta importanță strategică, de aceea în 1706 a fost ștearsă din rândul cetăților de război. Cetatea a fost transformată inițial în cazarmă, fiind apoi abandonată și pusă la vânzare.[1]

Pe 20 octombrie 1785 împăratul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla în închisoare centrală pentru Transilvania (Carcer Magni Principatus Transilvaniae). Transformarea a urmat unei evadări în masă de la închisoarea din județul Trei Scaune, incident care a generat din partea nobilimii dorința de a crea o închisoare de securitate maximă în Ardeal.

Între anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de deținere, cu 3 nivele deasupra intrării principale fiind amenajată locuința directorală formată din 6 încăperi, conform proiectului arhitecților bistrițeni Daniel Reschler și Johannes Reschler.

La 1 mai 1913 închisoarea este transformată în institut de prevenție pentru minori, unde aceștia studiau și învățau diverse meserii.

În timpul regimului comunist închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte: 1945-1964 închisoare politică, respectiv 1964-1989 închisoare pentru deținuți de drept comun. Închisoarea Gherla, una dintre cele mai vechi din România a devenit după 1989 penitenciar de maximă siguranță.

De-a lungul timpului cetatea a purtat mai multe denumiri:[2]

  • 1540 - Novum castrum Balvanos vocatum
  • 1542 - Wy Balvanos
  • 1548 - Arcis Balwanyos
  • 1553 - Wyvár (Cetatea Nouă)
  • 1554 - Arx nostra Wyvár
  • 1558 - Vivaroz
  • 1599 - Zemos Ujvár
  • 1632 - Szamos Ujwár

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Liviu Stoica et all, p. 20
  2. ^ Ioan Câmpean et all, p. 30

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]