Palatul Telefoanelor din Cluj

Poziționare
Palatul Telefoanelor
Palatul Telefoanelor din Cluj-Napoca (2023)
Coordonate	46°46′22″N 23°35′16″E ({{PAGENAME}}) / 46.772847°N 23.58764°E46.772847; 23.58764
Localitate	Cluj-Napoca
Județ	Cluj
Țara	România
Edificare
Arhitect	Vasile Mitrea
Stil artistic	brutalist
Data începerii construcției	1968
Data finalizării	1970
Clasificare
Cod LMI	CJ-II-m-B-21175
Modifică date / text

Palatul Telefoanelor din Cluj este una din clădirile reprezentative pentru arhitectura brutalistă din România, stilul arhitectural caracteristic al anilor 1970. Edificiul este situat pe str. Octavian Petrovici nr. 2 din municipiul Cluj-Napoca.

Autorul proiectului a fost arhitectul Vasile Mitrea, în 1968.^[1]

Clădirea a fost clasată ca monument istoric în 27 iunie 2025, ca urmare a publicării în Monitorul Oficial a unui Ordin al Ministrului Culturii din 16 septembrie 2020. Întârzierea de aproape 6 ani a fost cauzată de faptul că proprietarul clădirii, compania de telefonie Orange România, s-a opus în justiție. Clădirea a fost construită în două etape: între 1969-1970 au fost construite primele trei etaje, iar în 1976 s-a adăugat al patrulea etaj. ^[2]

Palatul Telefoanelor din Cluj este o clădire emblematică a modernismului socialist românesc din a doua jumătate a secolului XX, fiind reprezentativă pentru curentul brutalist în arhitectura autohtonă. Clădirea are un volum masiv și fațade din beton aparent și ferestre mici, dispuse aparent aleatoriu, într-un stil denumit de arhitect „ferestre împușcate”. Conform documentației cadastrale, clădirea are 8 niveluri: subsol, parter, cinci etaje și o terasă. ^[3]

Note

^ Gheorghe Curinschi Vorona (prof. dr. arh.), Istoria arhitecturii în România, Editura Tehnică, București, 1981, p. 322
^ „Palatul Telefoanelor, declarat monument istoric săptămâna trecută, după ce proprietarul l-a scos la vânzare. A durat șase ani până ca ordinul să fie publicat în Monitorul Oficial”. ActualDeCluj.ro. 4 iulie 2025.
^ „Orange scoate la vânzare Palatul Telefoanelor din Cluj, o clădire reprezentativă pentru stilul brutalist, pentru 2,16 milioane de euro. Zeci de arhitecți cer primăriei să o cumpere”. economedia.ro. 16 mai 2025.

Bibliografie

Lukács József (2005). Povestea orașului-comoară. Scurtă istorie a Clujului și monumentelor sale. Cluj-Napoca: Apostrof. ISBN 973-9279-74-0.
Dorin Alicu, Ion Ciupea, Mihai Cojocneanu, Eugenia Glodariu, Ioana Hica, Petre Iambor, Gheorghe Lazarov (1995). Cluj-Napoca, de la începuturi până azi. Cluj-Napoca: Clusium. ISBN 973-7924-05-3.
Ștefan Pascu (1974). Istoria Clujului. București.

Vezi și

Lista locurilor în Cluj-Napoca

Acest articol legat de orașul Cluj-Napoca este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!

[1] Gheorghe Curinschi Vorona (prof. dr. arh.), Istoria arhitecturii în România, Editura Tehnică, București, 1981, p. 322

[2] „Palatul Telefoanelor, declarat monument istoric săptămâna trecută, după ce proprietarul l-a scos la vânzare. A durat șase ani până ca ordinul să fie publicat în Monitorul Oficial”. ActualDeCluj.ro. 4 iulie 2025.

[3] „Orange scoate la vânzare Palatul Telefoanelor din Cluj, o clădire reprezentativă pentru stilul brutalist, pentru 2,16 milioane de euro. Zeci de arhitecți cer primăriei să o cumpere”. economedia.ro. 16 mai 2025.

[1]

[2]

[3]