Regimentul 15 Infanterie (1916-1918)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Regimentul 15 Infanterie
1916-1918
R15I1.jpg
Ofițerii Regimentului 15 Infanterie la Rákospalota în timpul campaniei din Ungaria (1919)
Activă 14/27 august 1916 - 28 mai/10 iunie 1918
27 octombrie/9 noiembrie 191820 martie 1920
Țară  Romania
Apartenență România
Ramură Forțe de uscat
Tip Infanterie - Semn de arma.png Infanterie
Rol Unitate de nivel tactic
Mărime 1916 - la mobilizare: 63 ofițeri, 3.258 trupă, 374 cai și 72 trăsuri
Parte a Brigăzii 13 Infanterie
Garnizoană Piatra Neamț
Poreclă Regimentul Războieni No. 15
Misiuni Ofensiva din Transilvania
Prima bătălie de la Oituz
A doua bătălie de la Oituz
Bătălia pentru București
A treia bătălie de la Oituz (1917)
Decorații Ordinul „Steaua României”, în grad de Cavaler
Comandanți
Comandantul
actual
Locotenent-colonel Teodor Pirici
Comandanți
notabili
Ernest Broșteanu

Regimentul 15 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de Regimentul Războieni No. 15. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Piatra Neamț.[1]

Regimentul a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, atât între 14/27 august 1916[2] - și prima sa demobilizare din 28 mai/10 iunie 1918[3] cât și în perioada de desfășurare a operațiilor militare pentru apărarea Marii Uniri,[4]

La fârșitul anului 1918 și în 1919 a luptat astfel inițial în Transilvania și în continuare în campania din Ungaria, pentru a ajunge până la nord de Budapesta.[4]

Participarea la operații[modificare | modificare sursă]

Cazarma Regimentului 15 Infanterie din Piatra Neamț

La intrarea în război, Regimentul 15 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Teodor Pirici,[1] mobilizând următorul efectiv: 63 ofițeri, 3.258 trupă, 374 cai și 72 trăsuri. Ca efect al pierderilor suferite în luptă și dată fiind necesitatea unor diverse restructurări, unitatea a fost reorganizată de mai multe ori, în anii 1916, 1917, 1918 și 1919.[3]

Campania anului 1916[modificare | modificare sursă]

Regimentul a intrat în compunerea Diviziei 7 Infanterie și a participat la Ofensiva Armatei Române în Transilvania.[4] Pentru aceasta, divizia a organizat două grupuri de acoperire:Ghimeș (9 batalioane de infanterie și 5 baterii de artilerie, pentru a acționa în văile râurilor Trotuș și Sulița) și Uz (4 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie, pentru a acționa în valea râului Uz).[5][6]

Regimentul a luptat pe pe valea Uzului, apoi la Miercurea Ciuc, Vlăhița și Odorhei cu două batalioane. Batalionul I a participat în cadrul grupului de acoperire „Uz” la acțiunile din defileul Oltului de la Tușnad.[4] Între 27 august și 2 septembrie grupurile de acoperire au ajuns pe aliniamentul gara Ghimeș – pantele estice ale munților Nemira.[5][6] iar între 3 și 10 septembrie s-a avansat până la aliniamentul : Sândominic – 4 km vest Miercurea Ciuc – intrarea în trecătoarea Ciba-Vlăhița. La 8 septembrie) a fost ocupat orașul Miercurea Ciuc printr-o dublă învăluire, la care au participat și forțele Brigăzii 13 Infanterie.[7] Între 11 - 26 septembrie trupele diviziei au ocupat localitățile Vlăhița și Odorheiu Secuiesc (18 septembrie).[8]

După ce ofensiva a fost oprită definitiv prin decizia Marelui Cartier General la 1 octombrie și a început retragerea Armatei de Nord la ordinul eșalonului superior[necesită citare] ca urmare a efectelor contraofensivei Puterilor Centrale, regimentul s-a retras spre Moldova[4] cu întreaga Armată. La 12 octombrie dispozitivul de luptă al Armatei a fost practic stabilizat pe aliniamentul vechii frontiere de stat, Divizia 7 Infanterie fiind instalată în dispozitiv în primul eșalon.[9]

Ulterior trupele regimentului au participat la prima și a doua bătălie de la Oituz.[4] În luna noiembrie 1916 a luat parte la Bătălia pentru București, în zona Bolintin - Ciorogârla. S-a retras luptând până la Măgura Odobeștilor și ulterior a revenit pe valea Trotușului.[4]

Campania anului 1917[modificare | modificare sursă]

În campania anului 1917 regimentul a participat la apărarea Oituzului.[3] În 29 iulie a opus o rezistență eroică pe dealul Cireșoaia, dar atacat puternic și supus unui intens bombardament de artilerie, s-a retras temporar în valea Trotușului. A doua zi în cooperare cu alte unități, a participat la atacul inițiat pentru recucerirea măgurii.[10]

După semnarea Păcii de la Buftea în 7 mai 1918, regimentul a revenit în Piatra-Neamț pe 22 mai, spre a fi demobilizat între 22-23 mai, același an.[3]

În apărarea Marii Uniri[modificare | modificare sursă]

Încadrat fiind trupelor Diviziei 7 Infanterie, a aparținut astfel celor dintâi unități mobilizate în octombrie 1918, urmând să opereze în Transilvania.[11] Un detașament de anvangardă în care a intrat și un batalion al regimentului, a pornit din Piatra Neamț prin Bicaz spre Pasul Prisăcani și la 20 noiembrie a intrat în Tulgheș, după care și-a continuat drumul prin Borsec, Toplița și Ditrău. La 25 noiembrie trupele Diviziei a 7-a Infanterie au ocupat Târgu-Mureș (primul regiment sosit în oraș fiind Regimentul 15[12]), iar la 28 noiembrie Reghin.[13]

Gara „Războieni” din Războieni-Cetate

Ajunse le linia de demarcație reprezentată în sector de Râul Mureș, trupele române inițial s-au oprit. Ulterior delimitării unei noi linii de demarcație – mai înaintate, trupele Diviziei a 7-a au primit ordin să avanseze spre Cluj.[13] Pe data de 6 decembrie 1918 trupele regimentului au trecut Mureșul și au ocupat gara Cucerdea Secuiască (maghiară Székelykocsárd). La inițiativa maiorului Vasile Nădejde - comandantul trupelor intrate în localitate, gara a fost redenumită Războieni, iar numele satului aflat în apropiere (Feldioara) a fost schimbat în Războieni-Cetate.[12]

Ca efect al unei noi deplasări spre vest a liniei de demarcație, trupele diviziei a 7-a au avansat până la aceasta.[13]

Deoarece în luna ianuarie detașamente ale ale Diviziei 7 Infanterie au întreprins acțiuni de dezarmare a localităților din zonele preluate, elemente ale Regimentului 15 Infanterie au dezarmat satele Bârsa și Domnin, Deja, Sălățig, Nadișu Român, Giurtelecu Hododului.[14]

Aflate în zona Zalăului pe linia de demarcație, în noapte de 22 spre 23 februarie[15] (8 spre 9 martie după altă sursă)[16] 1919 trupele românești au fost atacate prin surprindere de trupele maghiare și a fost nevoite să se retragă, orașul fiind recucerit după 2 zile de ocupație, în urma unui contraatac susținut de Regimentul 15 Infanterie împreună cu rezervele Brigăzii 13 Infanterie[15] și cu susținere de artilerie.[17] În urma raportului comandantului trupelor din Transilvania – generalul Traian Moșoiu, din 4 martie 1919, privitor la acest eveniment, generalul Anton Gherescu – comandantul Brigazii 13 Infanterie și colonelul Alexandru Calmuschi – comandantul Regimentului 15 Infanterie, au fost acuzați de incapacitate de acțiune și destituiți din funcție.[15]

„acțiunea desfașurată de trupele noastre nu a corespuns situației datorită șefilor [...] ce au dat probe de incapacitate, lipsă de inițiativă, șovaire și rău exemplu în cursul acțiuni [și fiind] lipsiți de inițiativă, au îngaduit inamicului timp de trei zile să stăpânească o localitate din care, printr-un contraatac energic putea fi scos imediat.[15]

La începutul ofensivei din aprilie, trupe ale regimentului au fost angajate la nord-est de Zalău, cucerind odată cu coloana centrală a diviziei a 7-a încă din seara zilei de 17 aprilie, Borla.[18]

De ostașii unității este legat și un episod tragicomic petrecut în aprilie 1919, cum este cel al confiscării de către ostași a încălțămintei civililor din Jibou.[19]

Pe data de 20 octombrie 1919 trupele regimentului au părăsit capitala Ungariei, astfel că pe data de 1 Decembrie în același an au ajuns înapoi în garnizoana de pace (Piatra Neamț).[3]

Recunoașteri, onoruri, in memoriam[modificare | modificare sursă]

2 dintre drapelele de luptă ale regimentului străjuiesc astăzi Mormântul Eroului Necunoscut de la parterul Monumentului comemorativ de pe Măgura Ocnei.[20]

În Zalău a fost îngropat sergentul-erou Ilie Popa, căzut în lupta din gara orașului. Mormântul acestuia a fost transformat în 1920 în ziua de Sânta Maria (15 august) în „Monumentul Unității Naționale”, prin strădania avocatului Aurel Hețco [21].

La sfârșitul Primului Război Mondial, drapelul regimentului a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, în grad de Cavaler.[4]

Comandanți[modificare | modificare sursă]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Marele Cartier General, Ordinea de bătaie a armatei - 14 august 1916, București, 1916
  2. ^ Lt.-Colonel Alexandru Ioanițiu, Războiul României: 1916-1918, vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  3. ^ a b c d e Regimentul Războieni Nr. 15 - Istorie și eroism (I); 28 mai 2016; Ziar Piatra Neamț
  4. ^ a b c d e f g h Brigada 15 mecanizată „Podu Înalt”; Istoricul unității; portal bg15mc.ro; accesat la 30 mai 2016
  5. ^ a b România în anii primului Război Mondial, ***, vol. 1, 1987, p. 238
  6. ^ a b Dabija, Gheorghe A. (G-ral); Armata română în războiul mondial (1916 – 1918), vol. II; București; Ed. I. Hertz; f.a.; pp 264-265
  7. ^ Istoria militară a poporului român, 1989, p. 402
  8. ^ România în războiul mondial 1916-1919, Vol. 1; p. 376
  9. ^ Istoria războiului pentru întregirea României, vol. I, p. 412397-398
  10. ^ Cupșa, I; Țuțu, D; Ilie, P;Cincizeci de ani de la luptele de la Marăști, Mărășești și Oituz; Studii, Revista de Istorie, Tom 20, Nr. 4, 1967; p. 631
  11. ^ Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II p. 412
  12. ^ a b Popovici, Pantilimon; Războieni-Cetate 1918. Toponimie și istorie; Dacoromania Nr. 41; Alba Iulia; 2008
  13. ^ a b c Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II p. 413
  14. ^ Contribuția armatei române la preluarea puterii..., Grad, 2010, p. 72
  15. ^ a b c d e Kürti, Alexandru-Bogdan; Operațiunile militare și intrarea Armatei Române în Sălaj (1919); Caiete Silvane; accesat la 30 mai 2016
  16. ^ Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II p. 418-419
  17. ^ Contribuția armatei române la preluarea puterii..., Grad, 2010, p. 74
  18. ^ Știrban, Marcel; Iancu, Gheorghe; Țepelea, Ioan; Racovițan, Mihai; Cap. IV Unirea și desăvârșirea statului național unitar în Istoria României. Transilvania. Vol. II; Ed. Gheorghe Barițiu; Cluj-Napoca; 1997; ; pp. 617-840 - p. 148 PDF
  19. ^ Georgius, Franciscus; Literatura de Kredenz; Caiete Silvane, iunie 2016; accesat 22 iunie 2016
  20. ^ Monumentul – Muzeu Măgura Ocnei; bacaulturistic.ro; accesat la 02 iunie 2016
  21. ^ Ivănescu, Ion; Jiboul la 800 de ani; Ed. Silvania; Zalău; 2005; pp 39-41
  22. ^ Brigada 15 mecanizată „Podu Înalt” - Galeria comandanților; bg15mc.ro; accesat la 09 iunie 2016
  23. ^ Grumuș, Sorin; 100 de ani de la moartea căpitanului poet Nicolae Vulovici; 10 aprilie 2016; Ziarul de Roman; accesat 30 mai 2016
  24. ^ Diaconescu, Gheorghe; Locotenentul Mihail Sadoveanu - corespondent de război în Armata română și patrimoniul național; Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei; București; 2010; ISBN 978-606-524-077-3; p. 508; accesat la 06 iunie 2016

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Corpul de comandă al Batalionului I în februarie 1916, în timpul unei aplicații desfășurate pe valea Uzului
  • Ioanițiu, Alexandru (Lt.-Colonel); Războiul României: 1916-1918,vol 1; Tipografia Geniului; București; 1929
  • Grad, Cornel; ; Contribuția armatei române la preluarea puterii politico-administrative în Transilvania. Primele măsuri (noiembrie 1918-aprilie 1919); Revista de Administrație Publică și Politici Sociale, An II, Nr. 4(5)/Decembrie 2010; pp. 51-79
  • Kirițescu, Constantin; Istoria războiului pentru întregirea României- Ediția a III-a, vol. II; Editura Științifică și Enciclopedică; București; 1989; ISBN 973-29-0048-2
  • ***; Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920; Editura Machiavelli; București; 1996
  • ***; România în anii primului Război Mondial; Editura Militară; București; 1987
  • ***; Istoria militară a poporului român, vol. V; Editura Militară; București; 1989
  • ***; România în războiul mondial 1916-1919, vol I-IV; Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; București; 1934-1941
Lectură suplimentară
  • Ciobanu, Sorin Ioan; REGIMENTUL 15 INFANTERIE 100 DE ANI DE LA EROICELE LUPTE DE LA MĂRĂȘTI-MĂRĂȘEȘTI-OITUZ; prefecturaiasi.ro
  • Otu, Petre; De o vârstă cu independența. De la Regimentul 15 „Războieni” la Brigada 15 Mecanizată „Podu Înalt”; Editura Militară; București; 2011; ISBN: 978-973-32-0884-6
  • Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
Lectură suplimentară

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Regimentul 15 Infanterie

Vezi și[modificare | modificare sursă]