Euro
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Euro ευρώ el , evro sl , евро bg , ewro mt |
|||||
|
|||||
| Cod ISO 4217 | EUR | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Ţări utilizatoare | Andorra, Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Kosovo, Luxemburg, Malta, Monaco, Muntenegru, Olanda, Portugalia, San Marino, Slovacia, Slovenia, Spania, Vatican | ||||
| Inflaţie | 3.1% | ||||
| Sursă | Banca Centrală Europeană, ianuarie 2008 | ||||
| Subunităţi | |||||
| 1/100 | cent (plural: cenţi) | ||||
| Simbol | € | ||||
| Plural | euro | ||||
| Monede | 1, 2, 5, 10, 20, 50 cenţi, 1 €, 2 € | ||||
| Bancnote | 5 €, 10 €, 20 €, 50 €, 100 €, 200 €, 500 € | ||||
| Bancă centrală | Banca Centrală Europeană | ||||
| Pagină Internet | www.ecb.int | ||||
| Cursul de schimb | faţă de RON • faţă de MDL | ||||
Euro (ISO EUR, cu simbolul €) este moneda oficială a 16 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Aceste state, cunoscute colectiv ca „Zona euro”, sunt Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia şi Spania. Euro mai este folosit cu acordul comunităţii în Monaco, San Marino şi Vatican, iar trei alte state — Andorra, Kosovo (nerecunoscut de România şi Republica Moldova) şi Muntenegru — utilizează moneda europeană fără să aibă acordul UE. Estimările arată că euro este folosit zilnic de aproximativ 327 de milioane de europeni.
Numele euro a fost adoptat oficial pe 16 decembrie 1995, iar moneda însăşi a intrat pe pieţele internaţionale pe 1 ianuarie 1999, înlocuind aşa-numita unitate monetară europeană (ECU), iar apoi, pe 1 ianuarie 2002 a fost introdusă în circulaţie, înlocuind în cele din urmă monedele naţionale din Zona euro.
Un euro este divizat în 100 de cenţi, numiţi şi centime în ţările vorbitoare de limbi romanice sau leptó (λεπτό) în Grecia.
Cuprins |
[modifică] State participante
În prezent statele membre participante la euro sunt Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia şi Spania. Aceste ţări sunt numite frecvent "Zona euro" sau "Euroland".
Andorra, Monaco, San Marino şi Vatican folosesc de asemenea euro, deşi nu sunt în mod oficial membri euro, nici măcar membri ai UE. (Au folosit înainte monede care au fost înlocuite prin euro.) Dintre acestea, Monaco, San Marino şi Vatican şi-au creat propriile monede, cu propriile simboluri naţionale pe spate. Andorra foloseşte monede franceze şi spaniole, de vreme ce au folosit francul francez şi peseta spaniolă ca şi monede ale sale. Aceste ţări folosesc euro datorită unor înţelegeri cu statele membre UE (Italia în cazul principatului San Marino şi oraşului Vatican, Franţa în cazul principatului Monaco), aprobate de către Consiliul Uniunii Europene.
Muntenegru şi Kosovo, care au folosit marca germană drept monedă a lor, au adoptat de asemenea euro, deşi, spre deosebire de cele trei state de mai sus, nu au intrat în nici o înţelegere legală în mod explicit cu UE care să le permită acest lucru.
Alte locuri în care se foloseşte moneda euro sunt Teritoriile Franceze de peste mări: Guiana Franceză, Réunion, Sfântul Pierre şi Miquelon, Guadeloupe, Martinica, Sfântul Bartolomeu, Sfântul Martin, Mayotte, şi nelocuitele insule Clipperton şi Teritoriile Australe şi Antarctice Franceze; Regiunile autonome portugheze Azore şi Madeira şi Insulele Canare.
Ţările care au avut moneda naţională fixă în raport cu marca germană, ex. Bulgaria şi Estonia, şi-au fixat şi ele ratele de schimb în raport cu euro.
Din 2 februarie 2002, litasul lituanian (LTL) a intrat în ERM II, rata de schimb fiindu-i fixată în raport cu euro în locul dolarului american.
Danemarca şi Regatul Unit au obţinut o derogare, nefiind obligate să adopte moneda Euro. Suedia nu are nicio derogare în acest sens, dar, totuşi, a decis în 1997 să nu se alăture zonei euro, aşa că nu a făcut niciun efort spre a îndeplini criteriul necesar, de a avea o rată stabilă de schimb. Suedia a făcut un referendum pe tema monedei unice europene pe 14 septembrie 2003, participanţii votând împotriva adoptării euro, cu 56,1% voturi contra şi 41,8% voturi pentru. Această decizie a fost luată pentru o perioadă de minimum cinci ani.
În Danemarca un referendum pe tema aderării la euro a avut loc pe 28 septembrie 2000, rezultând un procent de 53,2% împotriva aderării.
[modifică] Nume
Documentele oficiale ale UE utilizează termenii euro şi cent atât la singular cât şi la plural, în funcţie de variaţiile ocazionale ale limbilor statelor membre ale uniunii: de exemplu pluralul italian al euro este euri, în timp ce cuvântul grecesc pentru centimă este lepto (λεπτο, pl. λεπτα).
[modifică] Monede şi bancnote
.png) 1 eurocent |
.png) 2 eurocenţi |
.png) 5 eurocenţi |
.png) 10 eurocenţi |
.png) 20 eurocenţi |
.png) 50 eurocenţi |
.png) 1 euro |
.png) 2 euro |
 5 euro |
.jpg) 10 euro |
 20 euro |
 50 euro |
.jpg) 100 euro |
 200 euro |
 500 euro |
Toate monedele au o faţă comună (1, 2 şi 5 eurocenţi : Europa în lume ; 10, 20 şi 50 eurocenţi : Europa ca alianţă de State ; 1 şi 2 euro : Europa fără frontiere) şi o faţă specifică ţării de către care este emisă moneda (chiar şi pentru Monaco, San Marino şi Vatican care şi-au realizat propriile monede). Toate bancnotele sunt realizate după o machetă comună pentru toată zona euro. Evident, toate monedele sunt utilizabile în toate ţările membre, de exemplu o monedă cu portretul lui Juan Carlos are valoare circulatorie nu doar în Spania ci şi în Finlanda, în Irlanda etc...
Data finală de valabilitate a monedelor naţionale variază de la un stat la altul. Prima monedă care a dispărut a fost Deutsche Mark (marca germană), pe 31 decembrie 2001 într-un minut, ultimele monede dispărând pe 28 februarie 2002, data la care toate monedele ar fi trebuit să-şi înceteze valoarea legală în statele respective. Totuşi băncile centrale ale statelor din zona euro vor continua să accepte bancnotele şi monedele vechilor devize (de exemplu până în 2012 în Franţa pentru bancnote).
Simbolul monedei europene, €, provine de la iniţiala continentului european, iar cele 2 bare paralele reprezintă stabilitate şi siguranţă.
În afara monedelor de circulaţie, au fost emise, pentru scopuri numismatice, monede cu valoarea nominală de 1/4 euro, 5 euro, 8 euro, 10 euro, 12 euro, 20 euro, 25 euro, 50 euro, 100 euro şi 200 euro.
De asemenea, fiecare stat are dreptul să emită anual o monedă de 2 euro, cu scop comemorativ, dar cu putere circulatorie obişnuită.
Se mai poate emite anual şi câte o monedă comemorativă suplimentară, dacă este emisă de toate statele, cu ocazia unui eveniment internaţional.
[modifică] Rata de schimb
Valoarea euro pentru vechile monede este următoarea:
- 13,5544 şilingi austrieci (ATS - Austria)
- 40,3399 franci belgieni (BEF - Belgia)
- 1,95583 mărci germane (DEM - Germania)
- 166,386 pesete spaniole (ESP - Spania, Andorra)
- 5,94573 mărci finlandeze finlandeze (FIM - Finlanda)
- 6,55957 franci francezi (FRF - Franţa, Andorra, Monaco)
- 0,787564 lire irlandeze (IEP - Irlanda)
- 1936,27 lire italiene (ITL - Italia, San Marino, Vatican)
- 40,3399 franci luxemburghezi (LUF - Luxemburg)
- 2,20371 guldeni olandezi (NLG - Olanda)
- 200,482 escudo portughezi (PTE - Portugalia)
- 340,750 drahme greceşti (GRD - Grecia)
- 239,640 tolari sloveni (SIT - Slovenia)
- 0,585274 lire cipriote (CYP - Cipru)
- 0,429300 lire malteze (MTL - Malta)
- 30,1260 coroane slovace (SKK - Slovacia)
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
- Despre Euro pe situl Băncii Naţionale a României
- Cursul Euro/RON: date la zi, istoric şi grafice de variaţie
- en Monedele europene şi ale altor state
- Evolutia cursului valutar
|
|||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||||||||
