Caspar David Friedrich
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Caspar David Friedrich (n. 5 septembrie 1774, Greifswald - d. 7 mai 1840, Dresda) a fost un pictor şi desenator german, unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai romantismului german în perioada sa timpurie.
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi opera
Caspar David Friedrich s-a născut la 5 septembrie 1774 în Greifswald, un mic oraş din Pomerania de pe coasta Mării Baltice, locuit mai ales de marinari şi pescari. A fost cel de-al şaselea copil al lui Adolf Gottlieb Friedrich şi al soţiei sale, Sophie Dorothea Bechly, originari din Mecklenburg. Oraşul Greisfwald aparţinea în acel timp de Suedia şi viitorul pictor a păstrat toată viaţa sa cetăţenia suedeză. În 1781, când nu împlinise încă şapte ani, îi moare mama. Începând de atunci, de cei şapte fii şi două fiice ale familiei Friedrich se va ocupa o guvernantă, căreia i se adaugă un profesor de latină. În 1787, tânărul Caspar trăieşte o mare dramă. Pe când se juca pe marea îngheţată a Balticii, ghiaţa cedează sub el. Fratele său, Christoffer, îi sare în ajutor, îl salvează, dar se îneacă el sub ghiaţa mării. Pictorul nu va vorbi niciodată despre această întâmplare tragică. Până în anul 1791, îi mai mor doi fraţi şi o soră. Singurătatea se simte în întraga sa viitoare operă artistică.
[modifică] Primele lecţii de desen
În 1790, după încercări în domeniul literaturii, Caspar începe să studieze desenul. Frecventează timp de patru ani cursurile profesorului Johann Quistrop, arhitect, pictor şi gravor deopotrivă. Quistrop îl îndeamnă să ia ca model pentru desenele sale reproducerile după operele marilor maeştri, şi îi pune la dispoziţie propria sa colecţie de tablouri şi gravuri. În acelaşi timp îl sfătuieşte să deseneze după natură. Natura va fi principala sursă de inspiraţie a primelor sale lucrări.
În 1794, Friedrich pleacă la Copenhaga, unde lucrează cei mai buni maeştri ai acelor timpuri. Acolo stă patru ani şi dobândeşte cunoştinţe temeinice prin studierea perspectivei şi compoziţiei.
[modifică] Stabilirea la Dresda
În mai 1798 se stabileşte la Dresda, unde frecventează cea mai importantă Academie de Artă din Germania, fondată în 1769. Aici execută numeroase copii după operele pictorilor olandezi din secolul al XVII-lea. Iese adesea la marginea oraşului fiindcă se interesează neîncetat de peisagistică. Caietul său de schiţe din această epocă este plin de desene reprzentând copaci, plante, nori şi cer. Dă lecţii de desen pentru a câştiga banii necesari traiului.
În această perioadă începe să picteze în culori, la început acuarele, mai târziu în ulei. În 1801, Friedrich descoperă insula Rugen din Marea Baltică. Este fermecat de câmpiile pitoreşti, de stâncile majestoase de pe ţărmul mării şi de pădurile de stejari, imagini pe care le fixează în nenumărate schiţe. Comportamentul lui aminteşte de preocupările contemporanului său, pictorul englez William Turner. Ambii căutau trăiri palpitante, impresii pe care li le oferea natura. Tablourile lor însă nu seamănă, pe pânzele lui Friedrich nu regăsim avântul şi haosul elementelor deslănţuite ale naturii atât de caracteristice picturii lui Turner.
În vara anului 1803, artistul se stabileşte la Loschwitz, lângă Dresda. În atmosfera mai sumbră a meleagurilor Germaniei pictorul îşi regăseşte dorinţele şi dispoziţia sufletească. În 1817, refuză posibilitatea dea face o călătorie la Roma. Îl îngrijorează faptul că descoperirea peisajelor mai bogate şi mai colorate ar putea răvăşi ascetismul său spirtual.
[modifică] Consacrare artistică
În 1805, trimite desene la Weimar, pentru concursul intitulat "Prietenul Artei" organizat de Goethe. Autorul lui Faust este încântat de perfecţiunea desenelor lui Friedrich şi îl propune pentru premiul întâi. Aceasta constituie începutul relaţiilor sale cu marele poet, care îl introduce în cercurile artistice ale epocii. În 1807, Friedrich se întâlneşte cu un alt mare poet german, Heinrich von Kleist (1777-1811), din a doua generaţie a romanticilor. În 1810, Friedrich este ales membru al Academiei din Berlin. Două tablouri ale sale, expuse aici, sunt cumpărate de regele Prusiei, Friedrich Wilhelm al III-lea. În acelaşi an, este sprijinit şi de Karl August, principele Saxoniei şi Weimarului, cumpărându-i cinci peisaje. Doi ani mai târziu, artistul, protejat de Goethe, obţine o subvenţie din partea guvernului Prusiei.
În iulie 1810, Friedrich pleacă într-o excursie în munţi cu prietenul său, poetul Georg Friedrich Kersting (1785-1847). Se întoarce cu numeroase schiţe reprezentând copaci, stânci şi peisaje de munte. În 1812, ca urmare a invaziei napoleoniene, Friedrich nu ma beneficiază de subvenţia regală. Când în 1813 Napoleon intră în Dresda, pictorul se mută în munţii din Elbsandsteingebirge, unde execută schiţe şi tablouri cu teme inspirate din evenimente politice.
[modifică] Căsătorie tardivă urmată de o serie de probleme personale
În 1818, în vârstă de 44 de ani, Friedrich se căsătoreşte, luând de soţie o fată tânără de 19 ani, Karolina Bommer. Soţii Friedrich vor avea trei copii: două fete şi un băiat.
Din punct de vedere artistic, anul 1818 - când artistul pictează 28 de tablouri - este cea mai prodigioasă perioadă din cariera sa. Curând apar însă şi o serie de probleme. Când, în 1824, moare directorul catedrei de peisagistică a Academiei din Dresda, titular al catedrei va fi numit un alt artist, Friedrich trebuind să se mulţumească cu un post de profesor secundar. Tot mai izolat de societatea artistică din Dresda, Friedrich se închide în sine. Artistul realizează că lucrările sale nu ajung la public, ele nu mai plac. În 1829, prietenul pictorului, doctorul Carus, observă la el o "dispoziţie aparte, tot mai posomorâtă şi mai rigidă". Crede că este victima unei conspiraţii. În 1830 scrie un ciclu de aforisme în care îşi exprimă convingerea că întreaga lume a încheiat un complot împotriva lui. Cu toate acestea, nu încetează să lucreze şi o parte a celor mai bune creaţii ale sale datează din perioada 1826-1835.
[modifică] Ultimii ani
În 1835, suferă un atac cerebral şi este paralizat parţial. După un tratament care a durat toata vara, în octombrie începe din nou să picteze. Starea lui se deteriorează însă continuu. La 18 martie 1840, Jukovski notează în jurnalul său: "Am fost la Friedrich. Este o ruină tristă. Plânge ca un copil". Caspar David Friedrich moare la Dresda, la 7 mai 1840.
[modifică] Galerie
Tabloul Ceaţă matinală în munţi, pictat în 1808, este rodul a două componente: al amintirii unei plimbări şi al fanteziei artistului, se bazează deci pe convieţuirea elementelor realiste şi simbolice. Senzaţia emoţionantă de lejeritate se datorează fineţei evidente cu care pictorul stăpâneşte tehnica pensulaţiei.
Ruinele unei abaţii în pădurea de stejari (1809-1810), tablou cumpărat mai târziu de regele Friedrich wilhel al III-lea al Prusiei, este o profundă şi poetică operă de peisagistică modernă. Partea umbrită a planului întâi este aproape simetrică în raport cu partea luminată care se vede deasupra ruinelor abaţiei. Copacii desfrunziţi amintesc de un grilaj care desparte lumea reală de lumea fantastică a spiritelor.
Biserică în peisaj de iarnă (1811) este unul din tablourile lui Friedrich care atestă legătura artei sale cu ideatica religioasă creştină. În contrast cu alţi pictori ai epocii, Friedrich nu zugrăveşte arhitectura bisericilor. Biserica, abia profilată în ceaţă, este aşezată în ansamblul compoziţiei şi devine astfel integrată în natură.
 Ceaţă matinală în munţi, 1808 |
.jpg) Ruinele unei abaţii în pădurea de stejari, 1809-1810 |
 Biserică în peisaj de iarnă, 1811 |
 Stânci de calcar pe insula Rügen, 1818 |
În anul 1818, imediat după căsătorie, artistul pleacă pe insula Rügen împreună cu tânăra sa soţie. Tabloul Stânci de calcar pe insula Rügen înfăţişează un peisaj drag artistului: iarbă, stânci, copaci marea şi cerul... Toate aceste elemente se suprapun în planurile tabloului. Ca şi în alte opere, paleta coloristică a lui Friedrich este discretă. Marea apare ca o suprafaţă moale în care se reflectă culori difuze, albastrul apei este atât de fin încât pare destinat sentimentelor privitorului, şi nu ochiului său.
Pe velier (1818-1819) este rememorarea unei excursii pe Marea Baltică. Se remarcă compoziţia desăvârşită prin care pictorul redă mişcarea şi ritmul călătoriei pe barca cu pânze. Friedrich a micşorat cu bună ştiinţă dimensiunile personajelor pentru a accentua mărimea catargului şi senzaţia de deplasare dată de pânza umflată în vânt.
 Pe velier, 1818-1819 |
 Marea îngheţată, 1823-1824 |
 Watzmann, 1824-1828 |
 Fazele vieţii, cca. 1835 |
Titlul original al tabloului Marea îngheţată (1823-1824) a fost Scufundarea vasului "Espoir". Friedrich făcea aluzie la numele navei schfundate în apropierea Polului Nord în 1822. Tabloul ocupă un loc aparte în creaţia artistului. Reprezentarea catastrofei - corabia care se scufundă - este tratată în mod secundar, în timp ce blocurile de gheaţă sunt înfăţişate în splendoarea lor deplină şi ameninţătoare. Tabloul prezintă realităţile naturii în forma lor cea mai elementară.
Watzmann (1824-1825) este cel mai mare tablou (133 x 170 cm) al lui Friedrich. Această compoziţie monumentală prezintă un peisaj nereal, fictiv. Este adevărat că există în masivul Hartz un pisc cu acest nume, dar pictorul nu l-a văzut niciodată. Acest fapt lămureşte compunerea atât de surprinzătoare a formelor şi elementelor naturale pe care nu le găsim în realitate. Din această lucrare reiese clar că peisajele lui Friedrich nu sunt simple oglindiri ale naturii, ci creaţii autentice în care artistul deţine forţa organizatoare fundamentală şi este autor al propriului univers.
După titlu se poate constata că tabloul Fazele vieţii (cca. 1835) este un fel de testament al artistului. Slăbit de boală, Friedrich pictează un tablou visător, melancolic. Pictorul împărtăşeşte reflecţiile despre moarte cu ajutorul jocului complicat a raporturilor de dependenţă între oamenii înfăţişaţi.
[modifică] Bibliografie
- Hans Joachim Neidhardt: Die Malerei der Romantik in Dresden. Verlag, Leipzig 1976
- Linda Siegel: Caspar David Friedrich and the Age of German Romanticism. Branden Publ., Boston 1978
- William Vaughan: German Romantic Painting. Yale Univ. Press, New Haven 1980
- Karl-Ludwig Hoch: Caspar David Friedrich und die böhmischen Berge. Verlag der Kunst, Dresden 1987
- Werner Busch: Caspar David Friedrich. Ästhetik und Religion. C. H. Beck, München 2003
- Hilmar Frank: Aussichten in Unermessliche. Perspektivität und Sinnoffenheit bei Caspar David Friedrich. Akademie Verlag, Berlin 2004
- Helmut Börsch-Supan: Caspar David Friedrich. Poestel Verlag, München 2005
[modifică] Legături externe
- ro Caspar David Friedrich
- ro Caspar Friedrich David - Enciclopedia CamaradART
- de Caspar David Friedrich - Descoperirea romantismului
- de Caspar David Friedrich: 37 opere
|
||||||||||||||||||||
