Subcontinentul Indian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Subcontinentul indian are o populaţie numeroasă şi o istorie furtunoasă şi complicată. S-au născut aici religii mari, imperii au înflorit şi au decăzut dar cultura indiană şi-a păstrat întotdeauna caracterul specific. India antică ocupa teritoriul pe care îl numim subcontinentul indian, pe acest teritoriu azi existând patru state: Republica India, independentă din 1947, Pakistanul, Sri Lanka (sau Ceylon) şi Bangladeshul, devenit independent în 1971.

Una dintre cele mai vechi civilizaţii ale lumii s-a format pe Valea Indusului, în Nord-Vestul Subcontinentului Indian. Unul dintre cele mai mari oraşe a acestei civilizaţii a fost Mohenjo-Daro

În Valea Indusului, care azi aparţine Pakistanului, în jurul anului 2500 î. Chr. s-a format una din cele mai vechi civilizaţii ale lumii. Au avut oraşe mari, proiectate cu mare minuţiozitate, casele fiind clădite din cărămizi de lut ars, oraşele fiind dotate cu reţele de apă şi canlizare bine dezvoltate. Au conceput şi o scriere în imagini, care, din păcate nu s-a putut descifra nici până azi, şi din această cauză avem doar cunştinţe sumare despre civilizaţia din Valea Indusului. Prăbuşirea acestei civilizaţii în jurul anului 1700 î. Chr. s-a datorat probabil unei catastrofe naturale.

Valea Indusului se află în partea nord-vestică a subcontinentului, relativ destul de aproape de o altă civilizaţie veche, cea sumeriană, cu care, ipotetic, s-ar putea să fi avut relaţii comerciale şi de care a fost, poate, influenţată. De mai multe ori pe parcursul istoriei Indiei ideile noi au pătruns în partea de nord-vest a ţării,- şi tot acolo au sosit şi cuceritorii externi. Imensul teritoriu al subcontinentului este, pe celelalte părţi, înconjurat de mări, munţi înalţi şi păduri tropicale, şi de ceea alte civilizaţii, ca de exemplu marea civilizaţie chineză, nu au lăsat urme vizibile.

Viitorul Indiei a fost determinat în mod fundamental de invazia triburilor nomade ariene, sosite în mileniul II î. Chr., care înarmate cu arme de bronz şi care de luptă, au migrat pe parcursul secolelor în India în mai multe valuri prin trecătorile Afghanistanului de azi.După ce au ocupat nordul Indiei s-au stabilit aici, agricultura devenind activitatea lor principală. Populaţia băştinaşă supusă - în marea lor majoritate dravizi având culoarea pielii mai închisă - în nord a devenit o populaţie de servitori ai arienilor victorioşi, dar în sud şi-a păstrat independenţa. Din cauza reliefului cuceritorii ajungeau aici mai greu, şi din această cauză istoria politică a acestei regiuni diferă de cea a teritoriilor din nord, cu toate că influenţa ideilor culturale şi religioase nu a putut fi oprită de izolarea geografică.

[modifică] Formarea Indiei

Lipsa documentelor scrise nu permite să aflăm în ce măsură au preluat cuceritorii arieni tradiţiile dravidiene. Unele reprezentări sugerează că zeităţi venerate astăzi, alături de idei religioase şi ritualuri, au o istorie ce izvorăşte din civilizaţia Indusului. Sigur este însă, că limba, religia şi structura socisală ale arienilor au determinat în mod fundamental înfăţişarea ulterioară a Indiei.

Imagine:"Templul de coastă".jpg

"Templul de coastă" din secolul al VII-lea. Şi-a primit denumirea de la locul său de amplasare, pe coasta mării din sud-estul Indiei. A fost ridicat în cinstea zeului Shiva, fiind un exemplu tipic dravidian. Pragurile orizontale ale turnurilor reprezintă câte o zeitate.

De la cuceritorii arieni provine credinţa acordată zeităţilor naturii, de exemplu zeilor Varuna şi Indra, separarea preoţilor (brahmanilor) ca clasă socială şi ceremoniile sacrificării animalelor. Imnurile religioase şi textele ceremoniilor au fst transmise prin tradiţia orală de către preoţi, generaţii de-a rândul, mai târziu fiind adunate şi imortaşizate în cele patru cărţi a Vedelor, din care această perioadă timpurie a religiei indiene a primit denumirea de religie vedică. În timpul mileniilor următoare religia vedică s-a schimbat foarte mult, ca în final să se desăvârşească în hinduism. Hinduismul este şi azi religia majorităţii hinduşilor, cele mai sfinte texte a acestei religi fiind Vedele. Sanscrita, limba acestor scrieri a devenit limba literară "superioară", aceasta fiind utilizata de toţi învăţaţii din India. Cu toate că existau o mulţime de dialecte şi chiar limbi de sine stătătoare, sanscrita şi-a păstrat poziţia autoritară la fel de bine ca latina în Europa medievală.

[modifică] Sistemul castelor

Societatea ariană timpurie se diviza în patru clase sociale sau caste: prima castă alcătuită de preoţi(brahmani), a doua alcătuită de luptători(nobili), iar a treia din ţărani, comercianţi şi meşteşugari. Din a patra castă făceau parte slugile. Cei care nu faceau parte din nici o castă erau denumiţi "intangibili" sau "paria". Faţă de castele superioare privarea lor de drepturi era mai accentuată decât cea a slugilor. Cu timpul acest sistem a devenit mai complicat şi mai rigid, şi în afara cestor patru caste au apărut mai mult subcaste. Ca urmare a acestui sistem fiecare individ era legat prin moştenirea sa de un anumit rang şi o anumită ocupaţie, putea mânca numai anumite mâncăruri şi se putea căsători numai cu cineva din casta din care făcea parte. Acest sistem era justificat de teoria hindusă a Karmei, după care soarta fiecărui om în viaţă este răsplata sau pedeapsa meritată a faptelor bune sau rele săvârşite într-o viaţă anterioară. Sistemul castelor s-a păstrat până azi, cu toate că guvernele au încercat să elimine barierele sociale tradiţionale prin dărâmarea barierelor sociale vechi.

[modifică] Dezvoltarea religioasă

Perioade lungi din istoria politică a Indiei rămân obscure, dar este sigur că cel puţin o duzină de regate ariene înfloreau sau se războiau între ele fără un rezultat semnificativ.În religia hindusă în schimb au survenit modificări esenţiale: au luat naştere cultele lui Shiva şi Vishnu, elemente principale ale hinduismului epocii noi.

Statuia zeului Shiva. Shiva era deseori reprezentat ca zeul Dansului Cosmic, crezându-se că el poate crea şi, totodată, nimici întregul Univers

Sistemul castelor, puterea preoţilor şi sacrificiile rituale practicate de hinduşi au generat două mişcări mari de reformă în sec. al VI-lea î. Chr.

Prima mişcare religioasă a fost jainismul, fondat de Mahânîra. Propaga nonviolenţa, condamna sistemul de caste şi considera săracă orice formă de viaţă. Acest ultim concept denumit ahimsa era respectat de adepţii lui chiar şi faţă de cele mai mici insecte.

Cu toate ca jainismul a devenit în India o religie de masă nu a depăşit niciodată graniţele subcontinentului. În schimb cealaltă mişacre religioasă, budismul, a devenit una din marile religii ale lumii. Pe fondatorul ei cunoscut sub numele de Buddha îl chema Gautama Siddharta(in jurul 535-483 î. Chr.). Denumirea glorioasă "Bud" înseamnă "iluminatul". După tradiţie era originar dintr-o familie domnească, a primit o educaţie aleasă, dar a fost ferit de tumultul vieţii. Priveliştea unui om bătrân,

Cap de Buddha în stilul epocii Gupta, din sec V

a unui bolnav incurabil şi a unui ascet mort l-au pus pe Gautama faţă în faţă cu moartea şi suferinţa.După acest eveniment a început să-şi propage ideile. Pe oameni îi îndemna la urmarea "căii de mijloc" , adică să se abţină de la huzur, dar şi de la ascetism. Învăţătura principală a lui Buddha era că viaţa este o suferinţă, generată de dorinţă, şi prin urmare putem scăpa de suferinţă doar prin stingerea dorinţelor interioare. Astfel sufletul scapă în circuitul naşterii şi al renaşterii, poate ajunge în Nirvana, adică starea de fericire eternă.

[modifică] Regate şi imperii

În timp ce Buddha îşi propaga doctrinele, regatele din India se războiau între ele , şi pe teritoriile din nord-vest au început să se infiltreze influenţe persane şi greceşti. Cuceritorul macedonean, Alexandru cel Mare, după ce a cotropit Imperiul Persan, a pătruns şi în India şi l-a învins pe regele Puru, dar la cererea soldaţilor săi obosiţi, care nu doreau o nouă întâlnire cu elefanţii de luptă, s-a retras.

Fondatorul marii dinastii Maurya, Chandragupta(321-297 î. Chr.) probabil a fost participant la rezistenţa faţă de Alexandru cel Mare. Dinastia Maurya a fost prima ( şi pentru 2000 de ani şi ultima) care a reuşit să-şi extindă controlul asupra majorităţii teritoriilor din subcontinent, cârmuind capitala Pataliputra aşezată în inima dens populată a Indiei, în bazinul Gangelui.

Cel mai mare domnitor Maurya, Asoka(cca. 268-232 î. Chr.) şi-a început domnia ca rege cuceritor, dar s-a săturat de vărsarea de sânge şi s-a convertit la religia budistă.

Capitel de coloană al regelui Asoka, membru a dinstiei Maurya

A încercat să îşi transpună ideile în practică, a început o serie de munci voluntare, proclamând nonviolenţa şi toleranţa faţă de supuşi. Cele mai minunate monumente Maurya sunt acele coloane cu inscripţii pe care Asoka le-a ridicat în întreaga împărăţie. A trimis misionari budişti în străinătate şi în urma activităţii acestora s-au pus bazele răspândirii budismului în Asia răsăriteană, începând cu Birmania şi Ceylonul. Arta şi arhitectura budista a înflorit şi în interiorul Indiei, cu toate că împărăţia Maurya s-a dezintegrat foarte repede după moartea lui Asoka.

După epoca statelor mici aflate în război in secolul III o nouă dinastie, dinastia Gupta, a reunit mare parte a subcontinentului. Împărăţia lor a atins epoca de glorie sub domnia lui Chandragupta II (376-415). În spiritul hinduismului reînnoit cultura indiană îşi trăia perioada de înflorire.

Cel mai minunat monument al artei dravidiene din secolul VIII, templul din Kailasa. Secole de-a rândul a fost loc de pelerinaj pentru hinduşi, jainişti şi budişti

Au fost scrise în limba sanscrită capodopere lirice şi dramatice uriaşe, era în plină dezvoltare sculptura şi arhitectura hindusă cu stilul său somptuos şi fără egal. S-au obţinut rezultate marcante în matematică şi astronomie. Indiei dinastiei Gupta îi datorăm aplicarea corectă a valorilor zero şi zece.

În secolele V şi VI a apărut o nouă putere în partea de nord-vest a continentului: hunii hefaliţi. O perioadă au fost respinse atacurile săgetătorilor războinici, dar puterea soldaţilor s-a epuizat şi împărăţia Gupta s-a destrămat.

[modifică] Puterea Islamului

În perioada următoare a devenit foarte clar că budismul, în cadrul maselor mari, nu poate concura cu hinduismul reînnoit, şi astfel budismul , in sec. IX, a intrat într-un declin rapid. Hinduismul însă în această perioadă trebuia să facă faţă unei provocări externe mult mai dure - islamismului.

Islamul este o religie foarte combativă, şi propovăduia că Dumnezeu este unul (Allah) şi că există o singură cale, calea fericirii de apoi. Pentru individ purta un mesaj diferit faţă de concepţia religiilor hinduse, a căror element de bază era transmigraţia sufletelor, circulaţie a maşteriişi a renaşterii timp de milioane de ani. Aşa a devenit foarte incert, dacă musulmanii şi hinduşi vor putea convieţui în pace.

Oştile musulmane au pătruns în India prima dată în sec. VIII. Au prădat India de nord, au cucerit Sindul (sudul Pakistanului de azi), însă înaintarea lor s-a oprit. În secolul X dinastia turco-afgană a Gaznevizilor a ocupat Punjâbul şi l-a anexat Imperiului musulman. Noile incursiuni au slăbit în continuare regatele hinduse, care timp de un secol nu au încercat să facă nici o cucerire nouă.

Atunci a ajuns la putere o nouă dianstie mult mai puternică.

[modifică] Sultanatul din Delhi

Cel mai activ membru al noii dinastii, Muhamad, a atacat India de Nord în 1192, a sfărâmat confederaţia nord - hindusă şi a instalat în Delhi ca vicerege un sclav turc de al său. Acesta a înfiinţat aşa numita "dinastie a sclavilor" . El şi urmaşii săi au extins puterea sultanatului musulman asupra întregii Indii. Regatele hinduse nu au fost desfiinţate, ci doar vasalizate, iar nu toată populaţia a fost convertită la islamism. Dar încetul cu încetul noua religie a prins rădăcini în India, şi inspirate de modelele persane, arta plastică, decorativă şi arhitectura islamică au început să marcheze cultura indiană.

În istoria sultanatului au fost perioade bune şi rele, dar după 1398, când cuceritorul mongol Timur Lenk i-a prădat teritoriile, a intrat în declin. Următorii cuceritori au lăsat după ei amintiri mult mai frumoase. Ei au fondat cel mai strălucit imperiu musulman al subcontinentului: India Mogulilor.

[modifică] Cronologie

Cca. 2500 - 1700 i. Chr.: Civilizaţia din Valea Indusului În India de Nord

După 2000 î. Chr.: Invazia cuceritorilor arieni prin nord-vest

Secolul VI î. Chr.: Apariţia a două noi religii - jainismul şi budismul

327 - 325 î. Chr.: Alexandru cel Mare în Punjâb

Cca. 321 - 184 î Chr.: Dinastia Maurya unifică o mare parte a Indiei

Cca. 274 - 236 î. Chr.: Domnia lui Asoka

320 - 535: Domnia dinastiei Gupta - epoca civilizaţiei "clasice" indiene

Secolul IX: Declinul budismului în India

998 - 1030: Domnia Gaznevizilor; incursiuni de jaf musulmane

1398 - 1399: Timur Lenk pradă India de Nord

1526: Fondarea Imperiului Mogulilor

[modifică] Glosar

Ahimsa - Doctrină religioasă care promovează nonviolenţa

Arian, arieni - (aici) Denumire dată în trecut popoarelor care vorbeau limbi indo-europene, iar în prezent popoarelor indo-iraniene

Ascet - Sihastru, pustnic; persoană care îşi impune o viaţă simplă, aspră şi retrasă, deşi trăieşte în societate

Ascetism - Renunţarea la binefacerile vieţii de zi cu zi

Brahman - Membru al castei sacerdotale, consideraţi prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma

Ceylon - Denumirea antică a teritoriului pe care în prezent se află statul Sri Lanka

Combativ - Care susţine cu tărie şi cu perseverenţă o idee sau un punct de vedere

Cotropit - Cucerit, invadat, stăpânit prin forţă (despre teritoriu)

Dravidian - Persoană (de rasă intermediară între negri şi albi) care locuieşte în unele regiuni din India, Sri Lanka şi Pakistan sau este originară de acolo; Adj. Care aparţine dravidienilor(l), privitor la dravidieni.

Huni Hefaliţi - neam mongolic care, în sec. IV-V, a pătruns până în apusul Europei, trecând şi prin ţara noastră

Huzur - Trai uşor şi îmbelşugat, lipsit de griji; Trândăvie, îmbuibare

Jainism - Religie şi şcoală filozofică indiană, opusă brahmanismului şi sistemului de castă al acestuia, întemeiată în sec. VI a.Cr.

Karma - Noţiune care desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acţiunile lor din încarnările anterioare; fatalitate, destin

Paria - (în India, la brahmani) Persoană lipsită de orice drepturi, deoarece se află în afara castelor; (fig.) persoană urgisită căreia nu i se recunoaşte nici un drept