NKVD

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Narodnîi komissariat vnutrennih del (NKVD) (în limba rusă: НКВД, Народный комиссариат внутренних дел; Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne), a fost un minister care se ocupa de rezolvarea unui număr mare de afaceri de stat ale Uniunii Sovietice.

NKVDul este mai bine cunoscut pentru Direcția Principală a Securității Statului (GUGB), care era urmașa OGPU și al CEKA ca poliție secretă a Uniunii Sovietice. GUGB a fost folosit de Stalin în timpul purificărilor etnice și deportărilor și a fost responsabilă de uciderea fără judecată a numeroși civili și de alte crime de război. Mulți istorici consideră NKDVul o organizație criminală, în principal datorită ofițerilor și anchetatorilor GUGB, ca și datorită activităților trupelor proprii și a patronării lagărelor de muncă – Gulaguri.

În plus, în afară de funcțiilor din domeniul securității statului și a celor polițienești, unele dintre departamentele sale se mai ocupau și de transportul condamnaților, aplicarea pedepsei capitale, paza frontierelor, activitatea de pompieri, etc., sarcini care erau în mod tradițional ale Ministerului de Interne (MDV).

Evoluția structurii și sarcinilor NKVDului[modificare | modificare sursă]

După victoria revoluției din 1917, bolșevicii au dizolvat vechea poliție și au creat Miliția țaranilor și muncitorilor care funcționa sub supravegherea NKDV-ului RSFS Rusă. În plus, NKDV era copleșit de sarcinile moștenite de la MDV-ul țarist, așa cum erau supravegherea guvernelor locale sau lupta împotriva opozanților intrați în ilegalitate, noi domenii de activitate pentru o forță a proletariatului total neexperimentată.

Dându-și seama că sunt în situația de a nu avea o forță de securitate eficientă, Sovietul Comisarilor Poporului al RSFS Ruse a creat poliția secretă CEKA condusă de Felix Dzerjinski. Organizației CEKA i-a fost garantat dreptul de a iniția și duce la bun sfârșit procese rapide și execuții nejudiciare, dacă acestea se dovedeau necesare pentru "apărarea revoluției".

CEKA a fost reorganizată în 1922 ca Direcția Politică de Stat a NKVD-ului RSFS Ruse. După formarea URSS-ului în 1923, GPU a fost reorganizat ca OGPU, un organ unional aflat sub controlul Sovietului Comisarilor Poporului a Uniunii Sovietice.

În 1934, OGPU a fost încorporat în proaspăt creatul NKDV al URSS, transformându-se în GUGB. NKDV-ul RSFS Ruse a încetat să mai existe până în 1946, când a renăscut ca MDV al RSFS Ruse. În felul acesta, NKDV a devenit responsabil pentru tot sistemul penitenciar din țară, inclusiv pentru lagărele de muncă forțată, cunoscute sub numele de Gulag, dar și pentru activitățile clasice polițienești.

Diferitele departamente ale NKVD se ocupau de:

De-a lungul timpului, NKVD a avut următoarele direcții principale – главное управление, abreviate "ГУ" – "GU":

ГУГБ - государственная безопасность, GUGB - Direcția Principală a Securității Statului,
ГУРКМ - рабоче-крестьянская милиция, Direcția Principală a miliției muncitorilor și țăranilor;
ГУПВО - пограничная и внутренняя охрана, Direcția Principală a Pazei Interne și de Frontieră;
ГУПО - пожарная охрана, Direcția Principală a Pompierilor;
ГУШосдор - шоссейные дороги, Direcția Principală a Drumurilor;
ГУЖД, железные дороги, Direcția Principală a Căilor Ferate;
ГУЛАГ - GULAG;
ГЭУ - экономика, Direcția Principală Economică;
ГТУ - транспорт, Direcția Principală a Transporturilor;
ГУВПИ - военнопленных и интернированных, Direcția Principală a Prizonierilor de Război și a Persoanelor Internate.

Pe 3 februarie 1941, secțiile speciale ale NKVD responsabile de contrainformațiile militare au trecut în subordinea Armatei (RKKA) și Marinei (RKKF). GUGB a fost scos din componența NKVD și a fost redenumit NKGB. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial, NKVD și NKGB au fost reunite (pe 20 iulie 1941), iar contrainformațiile s-au reîntors la NKDV în ianuarie 1942. În aprilie 1943, contrainformațiile s-au desprins din nou, devenind SMERȘ ("Moarte Spionilor"), iar NKGB a fost din nou separat de NKVD.

În 1946, NKDV a fost redenumit MDV, iar NKGB a fost redenumit MGB. După ce a mai fost o dată reunificat cu MDV în 1953, CEKA s-a separat definitiv în 1954 pentru a se transforma în final în KGB.

Forțele de poliție s-au împărțit până la urmă în două ramuri:

Activitățile NKVD-ului[modificare | modificare sursă]

Deși NKVD s-a ocupat de problemele importante ale securității statului, numele organizației este legat în conștiința oamenilor de activitățile care pot fi considerate criminale: represiunea și asasinatele politice, crimele de război, violarea drepturilor cetățenilor sovietici și străini și alte încălcări ale legilor interne și internaționale.

Represiunile și execuțiile[modificare | modificare sursă]

Punând în practică politica internă sovietică care punea un accent deosebit pe combaterea activității "inamicilor poporului", agenția a făcut un mare număr de arestări și execuții sumare ale unor cetățeni sovietici și străini. Milioane de oameni au fost arestați și trimiși în Gulag, sute de mii dintre ei au fost executați conform hotărârilor trocii NKVD-istecutea marțială specială. Probatoriul avea standarde foarte scăzute: un denunț făcut de un informator anonim era apreciată ca o dovadă suficientă pentru ca un individ să fie considerat suspect și fie arestat. Folosirea "mijloacelor fizice de persuasiune" (tortura) era permisă printr-un decret special, ceea ce a deschis calea pentru nenumărate abuzuri, despre care există foarte multe mărturii ale victimelor dar și ale NKVD-iștilor. În toată țara au fost descoperite de-a lungul timpului sute de gropi comune în care au fost îngropate victimele acestor abuzuri. Există dovezi de netăgăduit că NKVD-ul a comis execuții ilegale în masă conform unor planuri elaborate cu grijă. Aceste planuri stabileau numărul și proporția victimelor dintr-o anumită regiune. Se stabilea astfel numărul de "inamici ai poporului" în cote fixe de clerici, foști nobili, culaci, fără a se stabili nominal cine sunt aceștia. Arestările erau de foarte multe ori arbitrare, încadrarea într-o categorie sau alta de "inamici" fiind de multe ori făcute la întâmplare. Familiile celor pedepsiți, inclusiv copii indiferent de vârstă, deveneau automat victime ale represiunii, conform Ordinului nr. 00486 al NKVD.

Epurările au fost organizate în mai multe valuri în conformitate cu deciziile Politburo al Partidului Comunist. Printre acestea s-au numărat cele împotriva inginerilor ("Cazul Șahti"), împotriva elitei armatei și partidului ("comploturile fasciste"), sau împotriva cadrelor medicale ("Complotul doctorilor"). Având un caracter permanent, în acțiuni separate, s-au desfășurat campanii împotriva naționalităților ne-ruse (ucraineni, tătari, germani, polonezi, ceceni și alții, acuzați de "naționalism burghez", "fascism", "trădare", etc) ca și împotriva activiștilor religioși și a clerului de toate confesiunile. Au fost persecutate grupuri întregi etnice în cadrul unor operații de masă ale NKVD-ului. Întregi popoare au fost deportate. În ciuda acestor fapte, rușii au format majoritatea victimelor NKVD-ului.

Agenții NKVD au fost nu numai călăii, dar și un foarte important grup din rândul victimelor. Aproape toată conducerea agenției din deceniul al patrulea, inclusiv comandanții, a fost executată.

În timpul celui de-al doilea război mondial, unitățile NKVD au fost folosite pentru asigurarea securității spatelui frontului, inclusiv în lupta împotriva dezertorilor. În teritoriile "eliberate", NKVD-ul și mai apoi NKGB-ul au trecut la arestări în masă, deportări și execuții, inclusiv a luptătorilor rezistenței antifasciste, așa cum a fost polonezii din Armia Krajowa.

În străinătate, agenții NKVD au organizat asasinarea unor exilați sovietici sau a unor străini considerați inamicii ai URSS-ului. Printre victimele unor asemenea asasinate confirmate oficial se numără:

După moartea lui Stalin din 1953, noul lider sovietic, Nikita Hrușciov a început o campanie împotriva abuzurilor NKVD-ului. Până la dispariția statului sovietic, mii de victime au fost "reabilitate". Multe victime sau rude ale acestora au refuzat însă să facă cereri de reabilitare, fie de frică, fie din cauza lipsei documentelor doveditoare. Trebuie spus că această reabilitare nu era una cu efect complet. În cele mai multe cazuri, formularea întâlnită în acte era "...datorită lipsei de dovezi în cazul acestei infracțiuni...", o formulare tipic sovietică care era interpretată de fapt ca: "... a fost o infracțiune, dar, din păcate, noi nu am reușit să aducem dovezi pentru condamnarea infractorului...". Doar foarte puțini oameni au fost reabilitați cu formula: "nevinovat pentru toate capetele de acuzare".

Foarte puțini agenți NKVD au fost vreodată condamnați oficial pentru încălcarea drepturilor vreunei persoane anume. Din punct de vedere legal, agenții vinovați de abuzuri, dar executați in timpul epurărilor, au avut parte de aceiași reabilitare post-mortem ca și victimele lor. În țarile baltice, după ce acestea și-au proclamat independența, un mic număr de foști agenți NKVD care trăiau în cele state au fost condamnați pentru crimele făptuite împotriva populației locale.

În zilele noastre, foștii agenți care mai sunt în viață primesc pensii generoase și se bucură de privilegii acordate de guvernul Uniunii Sovietice, privilegii confirmate de actualele guverne ale țărilor membre ale CSI. Ei nu sunt persecutați, judecați sau condamnați, deși mulți dintre ei au fost identificați de victimele lor.

Activitățile de spionaj[modificare | modificare sursă]

Acestea au inclus:

  • Înființarea unei vaste rețele de spioni în interiorul secțiilor naționale Comintern; *Infiltrarea plină de succes a lui Richard Sorge, a membrilor "orchestrei roșii" și a altor agenți până la cele mai înalte niveluri de decizie ale fasciștilor, agenți care l-au anunțat din timp pe Stalin de iminenta invazie a URSS, după care au ajutat informativ din toate puterile Armata Roșie în război;
  • Recrutarea altor zeci de agenți extrem de utili în timpul războiului rece;
  • Prevenirea mai multor atentate cunoscute împotriva dictatorului Iosif Vissarionovici Stalin.

NKVD și economia sovietică[modificare | modificare sursă]

Sistemul foarte dezvoltat al lagărelor de muncă (Gulag), în fapt locuri de detenție pentru sclavii moderni, a adus o contribuți extrem de importantă la dezvoltarea economiei sovietice și la dezvoltarea zonelor îndepărtate. Colonizarea Siberiei, a Extremului Nord și a Orientului Îndepărtat Sovietic a fost unul dintre scopurile explicite ale primelor legi sovietice care stabileau executarea pedepsei privative de libertate în lagărele de muincă. Lucru în mină, la drumuri, căi ferate, în fabrici, sau la exploatrea pădurilor erau în lagărele de muncă activități parte a planurilor cincinale sovietice, NKVD-ul având propriul lui plan de producție.

Cea mai neobișnuită realizare a NKVD-ului au reprezentat-o contribuțiile în cercetarea științifică și dezvoltarea sistemelor moderne de armament. La inițiativa lui Lavrenti Beria, (ultimul și cel mai important șef al agenției), sute de cercetători și de ingineri au fost arestați și mai apoi încarcerați în închisori cu regim special, mult mai confortabile decât cele din Gulag, cunoscute sub numele familial de șarașca. Continuându-și în aceste lagăre studiile, mulți dintre ei fiind eliberați mai târziu, oamenii de știință au devenit lideri mondiali în cercetare. Printre cei care și-au desfășurat o bună parte a activității în șarașca s-au numărat Serghei Korolev, proiectantul șef al misiunii spațiale sovietice din 1961 și Andrei Tupolev, unii cei mai importanți proiectați din industria aviatică sovietică.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]