Ivan al III-lea al Rusiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ivan al III-lea cel Mare
Ivan III of Russia 3.jpg
Mare Cneaz al Moscovei
Domnie 5 aprilie 1462 – 27 octombrie 1505
Încoronare 14 aprilie 1502
Predecesor Vasili al II-lea
Succesor Vasili al III-lea
Căsătorit(ă) cu Maria de Tver
Sofia Paleolog
Urmași
Ivan Ivanovici
Vasili Ivanovici
Iuri Ivanovici
Dmitri Ivanovici
Simeon Ivanovici
Andrei Ivanovici
Elena Ivanovna
Feodosia Ivanovna
Eudokia Ivanovna
Nume complet
Ivan Vasilievici
Casa regală Dinastia Rurik
Tată Vasili al II-lea al Moscovei
Mamă Maria de Borovsk
Naștere 22 ianuarie 1440(1440-01-22)
Moscova, Marele Ducat al Moscovei
Deces 27 octombrie 1505 (65 de ani)
Moscova, Marele Ducat al Moscovei

Ivan al III-lea cel Mare (rusă Иван III Васильевич; n. 22 ianuarie 1440; d. 27 octombrie 1505) a fost din 1462 până în 1503 suveran a întregii Rusii.

Este menționat în documente din anul 1450 ca mare cneaz, coregent al tatălui său. A fost un om de stat remarcabil, cu aptitudini politice și diplomatice ieșite din comun. În timpul cârmuirii acestuia s-a definitivat formarea nucleului teritorial al statului Rus centralizat, fiind alipite statului Rus cnezatele Iaroslavl (1463), Rostov (1474), Republica feudală Novgorod (1478), Marele cnezat Tver, precum și pământurile Veatcăi (1489) și o mare parte a pământurilor Riazan. Rusia și-a amplificat influența asupra Pskovului și asupra marelui cnezat Riazan. După războaiele din anii 1487-1494 și 1500-1503 cu marele cnezat Lituanian, Ivan al III-lea a alipit către Moscova o serie de pămînturi slave de la est de Moscova: Сernigov, Novgorod-Severskii[1], Gomel, Briansk și altele. După războiul din 1501-1503 ordinul Livonian a fost supus plății unui bir pentru orașul Iuriev. În anii 1460-1480 Ivan al III-lea a luptat cu succes împotriva hanatului Kazan, care a trecut sub influența crescândă politică a Rusiei. În timpul guvernării lui Ivan al III-lea începe să se formeze aparatul puterii centrale, prin Ordine și a fost alcătuit codul judiciar Sudebnik 1497. Pătura nobiliară (dvorenii) a căpătat o importanță politică tot mai mare. Ivan al III-lea a luptat cu separatismul cnejilor locali, inclusiv cu cel al fraților săi Boris Voloțkii [2] și Andrei cel Mare [3] în anii 1480-1490, limitând considerabil drepturile suverane ale acestora. Către sfârșitul cârmuirii lui Ivan al III-lea, au fost lichidate multe cnezate locale mici (udeluri). Una dintre realizările cele mai importante ale domniei lui Ioan al III-lea a fost scuturarea jugului tătaro-mongol. Sub influența maselor populare Ioan a fost nevoit să organizeze apărarea sigură contra invaziilor lui Ahmat (Apărarea de la Ugor 1480 [4] ). În timpul guvernării lui Ioan al III-lea a sporit considerabil autoritatea internațională a statului rus, au fost stabilite relații diplomatice cu Papa de la Roma, Imperiul german, Ungaria, Moldova, Turcia, Iranul, Crimeea. În timpul lui Ivan al III-lea s-a profilat pe deplin titlul de cneaz al "întregii Rusii" (în unele documente, este numit chiar "Țar"). Prima soție a lui Ioan al III-lea a fost fiica domnitorului moldovean Ștefan cel Mare(1457-1504), Elena. Cea de a doua soție a fost Zoe (Sofia) Paleolog, descendentă din ultimul împărat bizantin. În anii guvernării lui Ioan al III-lea s-au realizat construcții imense la Moscova (Kremlinul și Palatul de Granit), Kolomna, Tula și Ivangorod.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Новгород-Северский
  2. ^ Борис Васильевич (князь Волоцкий)
  3. ^ Андрей Васильевич Большой
  4. ^ Стояние на реке Угре
  5. ^ Ивангород

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bazilevici K.V., Politica externă a Statului centralizat rus. A doua jumătate a sec. XV, Moscova, 1952 (în rusă)
  • Cerepnin L.V., Formarea Statului centralizat Rus în sec. XIV-XV, Moscova, 1960 (în rusă)
  • A.D. Gorskii, Ivan III Vasilievici//Marea Enciclopedie Sovietică, vol. 10, 1972, p. 6 (în rusă)

Vezi și[modificare | modificare sursă]