Euripide

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Euripide
Euripides Pio-Clementino Inv302.jpg
Bustul lui Euripide
Născut(ă) c. 480 î.Hr.
Salamís
Deces c. 406 î.Hr.
Macedonia Antică
Ocupație Dramaturg
Lucrări remarcabile
Soț(ie) Melite
Choerine
Părinți Mnesarchus
Cleito

Euripide (în greacă Εὐριπίδης; n. 480 î.Hr. - d. 406 î.Hr.) a fost un poet tragic grec. Aristotel l-a supranumit „poetul tragic prin excelență”.

Alături de Eschil și Sofocle, Euripide face parte din celebra triadă a poeților dramatici eleni, care au pus bazele tragediei clasice. Influențat într-o oarecare măsură de Protagoras, Euripide a împărtășit unele concepții ale sofiștilor.

Din vasta operă a lui Euripide (circa 90 de piese) s-au păstrat 17 tragedii și o dramă satirică (între care „Ion, Ifigenia în Aulis, Troienele, Rugătoarele, Fenicienele, Heraclizii, Oreste, Hecuba, Medeea”.) El a fost primul autor dramatic preocupat de prezentarea psihologiei feminine în variate nuanțe și ipostaze. Pornind de la legende cu caracter mitologic, Euripide a creat conflicte și caractere care laicizează în măsură considerabilă dramaturgia elină, mutând accentul asupra omului și problemelor sale sufletești. Personajele lui Euripide nu mai sunt victime oarbe ale fatalității, ci purtători de pasiuni, adesea violente. Ele dezbat probleme filosofice și etice, nunță maxime. Din acest motiv, Euripide a fost supranumit și „filosoful scenei”.

Euripide a fost totodată un inovator al teatrului antic grec: a restrâns în continuare rolul corului și a adus, alături de elementele tragice, și elemente comice, prevestind astfel drama. A introdus în compoziția tragediei intriga, peripeția, recunoașterea, prologul și așa-numitul „deus ex machina”, necesar pentru dezlegarea nodului acțiunii.

Euripide a inspirat mari scriitori ca Racine, Corneille, Voltaire, Lessing, Goethe ș.a. În limba română, piese de Euripide au început să fie jucate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în traducerile semnate de Panait Ioanide și Petre Dulfu.

Opere[modificare | modificare sursă]

Tragedii[modificare | modificare sursă]

  1. Alcestis (Άλκηστις , "Alkestis")
  2. Medeea (Mήδεια, "Medeia")
  3. Heraclidele (Ηρακλείδαι)
  4. Hippolytus (Ιππόλυτος , "Hippolytos")
  5. Andromaca (Ανδρομάχη)
  6. Hecuba (Εκάβη)
  7. Supliciile
  8. Electra (Ηλέκτρα)
  9. Heracle
  10. Troienele (Τρωάδες, "Troades")
  11. Ifigenia în Taurida (Ιφιγένεια εν Ταύροις, "Iphigeneia he in Taurois")
  12. Ion (Ίων)
  13. Elena (Ελένη)
  14. Fenicienele (Φοίνισσαι)
  15. Oreste (Ορέστης, "Orestes")
  16. Bacchae (Βάκχαι)
  17. Ifigenia la Aulis (Ιφιγένεια εν Αυλίδι, "Iphigeneia he in Aulidi")
  18. Ciclopul (Κύκλωψ , "Kyklops")

Satire[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Barrett, William Spencer (2007). West, M. L.. ed. Greek lyric, tragedy, and textual criticism collected papers. Oxford: Oxford University Press. ISBN 0-19-920357-1 
  • Conacher, D. J. (1967). Euripidean Drama: Myth, Theme, and Structure. London: Oxford University Press 
  • Croally, N.T. (2007). Euripidean polemic: the Trojan women and the function of tragedy. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0-521-04112-0 
  • Euripides (1968). Segal, Erich. ed. Euripides: A Collection of Critical Essays. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall 
  • Euripides (1983). Barrett, William Spencer. ed. Hippolytos. Oxford: Clarendon Press. ISBN 0-19-814167-X 
  • Euripides (1997). „Introduction”. Plays VI. Methuen Classical Greek Dramatists. J. Michael Walton, introduction. London: Methuen. pp. vii-xxii. ISBN 0-413-71650-3 
  • Gregory, Justina (1991). Euripides and the instruction of the Athenians. Ann Arbor: University of Michigan Press. ISBN 0-472-10230-3 
  • Ippolito, P. (1999) (în Italian). La vita di Euripide. Naples: Dipartimento di Filologia Classica dell'Universit'a degli Studi di Napoli Federico II 
  • Kitto, H. D. F. (1959). Greek tragedy: a literary study. New York: Barnes and Noble 
  • Kovacs, David (1994). Euripidea. Leiden: E.J. Brill. ISBN 90-04-09926-3 
  • Lefkowitz, Mary R. (1981). The lives of the Greek poets. London: Duckworth. ISBN 0-7156-1721-4 
  • Lucas, Frank Laurence (2012). Euripides and his Influence. New York: Barnes and Noble. ISBN 9781258337124 
  • Murray, Gilbert (1946). Euripides and His Age (ed. 2nd). London: Oxford University Press 
  • Powell, Anton, ed (1990). Euripides, women, and sexuality. London: Routledge. ISBN 0-415-01025-X 
  • Scullion, S. (2003). „Euripides and Macedon, or the silence of the Frogs”. The Classical Quarterly 53 (2): 389–400. doi:10.1093/cq/53.2.389. 
  • Segal, Charles, ed (1993). Euripides and the poetics of sorrow: art, gender, and commemoration in Alcestis, Hippolytus, and Hecuba. Durham, N.C.: Duke University Press. ISBN 0-8223-1360-X 
  • Sommerstein, Alan H. (2002). Greek drama and dramatists. London: Routledge. ISBN 0-415-26028-0 
  • Webster, T. B. L. (1967). The Tragedies of Euripides. London: Methuen 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Euripide.
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Euripide
Wikisource
Wikisource are transcrieri ale operelor originale scrise de sau scrise despre: