Blocul răsăritean
În timpul războiului rece, termenul blocul răsăritean (numit și blocul sovietic sau blocul de Est) era folosit pentru a defini Uniunea Sovietică și tările aflate sub dominația sa din Europa Centrală și Răsăriteană (Bulgaria, Cehoslovacia, Germania Răsăriteană, Ungaria, Polonia, România și – până la începutul deceniului al șaptelea al secolului al XX-lea – Albania). "Blocul răsăritean" este de asemenea un alt nume pentru Pactul de la Varșovia (alianță militară condusă de URSS) sau pentru CAER (organizație internațională a statelor comuniste).
Republica Socialistă Federală Iugoslavia nu a fost niciodată parte a Pactului de la Varșovia. Deși era un stat comunist, conducătorul țării, mareșalul Josip Broz Tito, a cucerit puterea datorită luptei partizanilor din timpul celui cel de-al doilea război mondial, nefiind instalat la conducere de Armata Roșie, astfel nefiind dator în nici un fel sovieticilor. În timpul războiului rece, guvernul iugoslav a stabilit statulul de neutralitate în conflictul est-vest, RSFI fiind unul dintre fondatorii Mișcării de nealiniere.
În mod similar, guvernul albanez stalinist a cucerit puterea fără ajutorul Armatei Roșii. Albania a rupt legăturile politice cu URSS ca urmare a rupturii chino-sovietice, aliindu-se cu Republica Populară Chineză și urmând exemplul politicii antirevizioniste a acesteia din urmă.
Națiunile din blocul răsăritean au fost menținute în sfera de influența sovietică prin amenințarea forței militare, folosite de mai multe ori până la prăbușirea Uniunii Sovietice. Ungaria a fost invadată de Armata Roșie în 1956 după răsturnarea guvernului prosovietic maghiar de către un cabinet mai democratic comunist, care căuta o cale de dezvoltare independentă de Moscova. Atunci când Partidul Comunist Polonez a încercat să-l aleagă în fruntea sa pe Władysław Gomułka, armata sovietică prezentă în țară a remis un ultimatum prin care cerea renunțarea la numirea sus-numitului, sau amenința să zdrobească Polonia cu tancurile sovietice[1]. Cehoslovacia a fost de asemenea invadată în 1968 după o perioadă de liberalizare cunoscută cu numele de Primăvara de la Praga. Ultima invazie a fost oficializată în politica externă sovietică ca Doctrina Brejnev.
Spre sfârșitul deceniului al nouălea, Uniunea Sovietică a relaxat controlul asupra Europei Răsăritene și le-a permis țărilor-satelit o mai mare libertate de mișcare în domeniul politicii interne. Abrogarea Doctrinei Brenev în favoarea așa-numitei "Doctrine Sinatra" a avut afecte dramatice în toată Europa Răsăriteană: la sfârșitul anului 1989, toate regiumurile pro-sovietice s-au prăbușit rând pe rând.
Vezi și [modificare]
Legături externe [modificare]
- Candid photos of the Eastern Bloc septembrie-decembrie 1991, ultimele luni de existență ale URSS
- Proiectul fotografic "Blocul răsăritean"
- „Comunistele“, moartea unei ere, 9 noiembrie 2008, Matei Udrea, Evenimentul zilei
- Mișcarea comunistă în "țările frățești", 8 mai 2009, Cristina Diac, Ilarion Tiu, Jurnalul Național
- Sub lupa Occidentului, 30 mai 2005, Jurnalul Național
