Germania de Vest
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
Germania de Vest (Occidentală) (în germană: Westdeutschland) a fost numele neoficial al Republicii Federale Germania din perioada de la formare (23 mai 1949) până în momentul reunificării ţării (3 octombrie 1990). În această perioadă a mai existat un al doilea stat german, Republica Democrată Germană sau şi RDG, care era denumit neoficial prin contrast Germania de Est (Răsăriteană) (Ostdeutschland). Această împărţire a fost unul dintre rezultatele înfrângerii Germaniei în al doilea război mondial şi declanşării războiului rece. La 3 octombrie 1990, după reînfiinţarea landurilor est-germane (Länder), RDG-ul s-a reunificat cu RFG. Din momentul aceste reunificări, Republica Federală Germania – care este în continuare numele oficial al ţării acum reunite – este cunoscută în mod neoficial cu numele simplu de Germania.
Germania Occidentală şi-a proclamat deplina suveranitate la 5 mai 1955, deşi trupele americane, britanice şi franceze au staţionat în ţară tot atâta cât au staţionat şi trupele sovietice pe teritoriul RDG-ului. Până cu puţin timp înaintea reunificării cele patru puteri învingătoare chiar nu au recunoscut suveranitatea deplină a Republicii Federale Germania.
Capitala Germaniei de Vest a fost oraşul Bonn. Germanii numesc uneori vechea Germanie Occidentală die Bonner Republik – Republica de la (cu capitala la) Bonn[1]. Prin contrast, actuala Germanie reunificată este numită şi die Berliner Republik.
Cuprins |
[modifică] Istoric
După încheierea celui de-al doilea război mondial, liderii puterilor învingătoare Statele Unite, Regatul Unit şi Uniunea Sovietică au organizat întâlnirea de la Potsdam. Discuţiile au fost concentrate asupra aranjamentelor postbelice în Europa şi asupra direcţiilor de urmat în războiul din Pacific împotriva Japoniei. Cei trei mari au căzut de acord cu împărţirea Germaniei în patru zone de ocupaţie – franceză în sud-vest, britanică în nord-vest, americană în sud şi sovietică în răsărit. La început, zonele americană şi britanică au fost combinate într-o entitate nouă – Bizona – pentru ca numai după câteva luni să i se alăture şi zona franceză pentru a forma Trizona. În 1949, odată cu declanşarea războiului rece, cele două zone ale Germaniei (Trizona şi zona sovietică) au devenit cunoscute ca Germania de Vest şi Germania Răsăriteană.
Mai înainte de deceniul al optulea al secolului trecut, poziţia oficială a Germaniei Occidentale în ceea ce priveşte Germania Răsăriteană era aceea stabilită de doctrina Hallstein, conform căreia guvernul vest-german era singurul ales în mod democratic şi de aceea singurul reprezentant legitim al întregului popor german, şi orice ţară (cu excepţia URSS-ului) care recunoştea existenţa RDG-ului nu putea în acelaşi timp să aibă relaţii diplomatice şi cu Germania de Vest. La începutul deceniului al optulea, politica cu privire la RDG a lui Willy Brandt (Ostpolitik) a dus la o formă de recunoaştere mutuală între cele două state germane. Tratatul de Moscova din august 1970, Tratatul de la Varşovia din decembrie 1970, Convenţia asupra Berlinului a celor patru puteri din septembrie 1971, Convenţia de tranzit din mai 1972 şi Tratatul de bază din decembrie 1972 au ajutat la normalizarea relaţiilor dintre cele două Germanii şi au permis ambelor state să fie primite în rândul statelor membre ale ONU. Cele două state germane au intrat într-o uniune monetară şi vamală în iulie 1990, iar la 3 octombrie 1990 Germania Răsăriteană a încetat să mai existe, devenind parte a Republicii Federale Germania, punând astfel capăt divizării politice a ţării.
[modifică] Germania occidentală din punct de vedere geografic
În zilele noastre nu mai există statul "Germania Occidentală" = "Germania de Vest". Bineînţeles însă că se poate vorbi de Germania occidentală ("occidentală" scris cu minusculă) = vestul Germaniei actuale, reunificate.
