Filip al II-lea al Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Filip al II-lea Augustus
Philippe II denier Laon 1180 1201.jpg
Rege al Franței
Domnie 1 noiembrie 1179 – 18 septembrie 1180
18 septembrie 1180 – 14 iulie 1223
Încoronare 1 noiembrie 1179
Predecesor Ludovic VII
Succesor Ludovic VIII
Căsătorit(ă) cu Isabella de Hainaut
Ingeborg a Danemarcei
Agnes de Merania
Urmași
Ludovic al VIII-lea al Franței
Maria, Ducesă de Brabant
Filip I, Conte de Boulogne
Casa regală Casa de Capet
Tată Ludovic al VII-lea al Franței
Mamă Adèle de Champagne
Naștere 21 august 1165(1165-08-21)
Gonesse, Franța
Deces 14 iulie 1223 (57 de ani)
Mantes-la-Jolie, Franța
Înmormântare Biserica Saint Denis

Filip al II-lea al Franței (în franceză Philippe Auguste) (21 august 116514 iulie 1223) a fost regele Franței între 1180-1223.

Membru al Dinastiei Capețienilor, a fost fiul lui Ludovic al VII-lea, rege al Franței și a celei de-a treia soții, Adela de Champagne.

Filip a avut cele mai mari succese dintre regii Franței medievale, extinzându-și regatul și sporind influența monarhiei. A rupt Imperiul Angevin și a învins coaliția adversarilor săi (Sfântul Imperiu Roman, Anglia, Flandra), în Bătălia de la Bouvines din 1214. A reorganizat guvernarea, a adus stabilitate financiară, fiind simpatizat de populație din cauza cedării puterii nobililor către clasa medie.

Încoronarea și Căsătoria[modificare | modificare sursă]

Având sănătatea șubredă, tatăl său - Ludovic al VIII-lea s-a îngrijit ca Arhiepiscopul Guillaume de Blois (William Whitehands) să-l încoroneze și să-l ungă pe prințul moștenitor, Filip, la Reims, ca Rege al Franței în data de 1 noiembrie 1179. Filip s-a căsătorit pe 28 Aprilie 1180 cu Elisabeta de Hainaut, care i-a adus drept zestre Comitatul Artois. Tatăl său a murit pe 20 septembrie.

Consolidarea posesiunilor regale[modificare | modificare sursă]

Posesiunile regale s-au extins repede în timpul lui Filip I și a lui Ludovic al VI-lea, sub Ludovic al VII-lea s-au diminuat ușor. Astfel în aprilie 1182 Regele Filip al II-lea a expulzat toți evreii de pe posesiunile lor și le-a confiscat bunurile. Cel mai mare fiu al său, Ludovic, s-a născut pe 5 septembrie 1187 și a moștenit Comitatul Artois în 1190, când Elisabeta, mama sa, a murit.

Conflictele de vasalitate[modificare | modificare sursă]

În 1181, Filip al II-lea a început un război împotriva contelui Flandrei, Filip de Alsacia. Războiul a fost câștigat, Filip reușind să contracareze ambițiile contelui, rupându-i alianțele cu Henric I, duce de Brabant și cu Filip de Heinsberg, arhiepiscop de Köln. În 1185, tratatul de la Boves confirma regelui posesia asupra Vermandois, Artois și Amiénois. În 1184 Ștefan I de Sancerre și mercenarii săi din Brabant au atacat și au distrus provincia Orléanais, însă Regele Filip i-a învins.

Războiul cu Henric al II-lea[modificare | modificare sursă]

De asemenea Filip al II-lea a început război cu Henric al II-lea al Angliei, care era și conte de Anjou și duce de Aquitania în Franța. Au urmat doi ani de lupte (1186–1188), dar situația a rămas neschimbată. La început, Filip s-a aliat cu fiii mezini ai regelui englez, Richard și Ioan, care declanșaseră o rebeliune împotriva propriului tată. Oricum, noutățile despre căderea Ierusalimului în mâinile lui Saladin, care au fost urmate de moartea subită a regelui Henric, au distras atenția de la războiul anglo-francez. Între 1189 și 1192, Franța lui Filip, Anglia și Imperiul romano-german au întreprins Cruciada a treia contra sultanului Saladin

Filip al II-lea a fost prieten apropiat cu toți fiii lui Henric și s-a folosit de ei ca să formeze rebeliunea împotriva tatălui lor, apoi i-a întors împotriva mezinilor, Richard și Ioan, după ascensiunilor fiecăruia la tronul Angliei. Cu Henric cel Tânăr, rege al Angliei, și cu Geoffrey al II-lea, duce de Bretania, a păstrat prietenia până la moartea lor. Într-adevăr, la funeraliile lui Geoffrey, era atât de depășit de durere, încât a trebuit să fie imobilizat, pentru încercarea sa de a se arunca în groapa prietenului său.

Războiul cu Ioan al Angliei[modificare | modificare sursă]

În mai 1200, Filip al II-lea a semnat tratatul de la Goulet cu succesorul lui Richard I al Angliei, Ioan al Angliei ( Ioan Fără de Țară ), regele Angliei și duce de Normandia, numit și Ioan fără de Țară (en. Lackland, fr. sans Terre).


Predecesor:
Ludovic al VII-lea
Regele Franței
1180 - 1223

Succesor:
Ludovic al VIII-lea