Stejar de plută

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Stejar de PlutăAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Quercus suber.jpg
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Fagales
Familie: Fagaceae
Gen: Quercus
Specie: Q. suber
Nume binomial
Quercus suber

Stejarul de plută (Quercus suber) este un arbore de mărime medie, de frunze căzătoare, originar din Europa și Africa de nord. Din scoarța lui se obține pluta. Frunzele lui au 4-7 cm lungime, pot fi lobulate sau zimțate, de culoare verde închisă și mai deschise pe spate. Ghindele sunt de 2-3 cm lungime.

Are o scoarță groasă și neregulată. Cu timpul scoarța are o grosime mare și se poate recolectă la fiecare 9-14 ani, în funcție de calitata plutei, care depinde de precipitații. Grosimea optimă este dată de dopurile pentru sticle, acestea fiind principalul produs unde se valorifică pluta. Un dop standard are 24 mm , iar pluta optimă recolectată ar trebui să fie de 30 mm. Recolecția plutei nu dăunează arbolele, acesta având capacitatea de a produce o nouă scoarță, deci este un produs renovabil. Stejarul de plută se cultivă pe zone mari în Spania, Portugalia, Alger, Maroc, Franța, Italia și Tunisia.

Stejarul de plută acoperă în aceste țări suprafețe de 2,5 milioane ha. Portugalia detine 50% din producția mondială și în acestă țară este interzisă tăierea Stejarului de plută ,excepție făcând doar arborii bătrâni și improductivi.

Trunchi de Stejar de plută
Stejar de plută / Portugalia


Ecologie[modificare | modificare sursă]

Stejarul de plută este un component al padurii mediterane și are nevoie de ierni mai blânde și umede decât stejarul, care îl precedă în interiorul continentului unde clima este continentală. Ghinda stejarului de plută se produce începând cu luna septembrie până în ianuarie.

Dezvoltarea stejarului de plută pare a fi evoluționat ca specie care se protejează de foc, fenomen foarte frecvent în pădurile mediterane cu putine precipitații.

Înteresul economic constă în conservarea de mari suprefețe de păduri și dezvoltarea sostenibilă a regiunilor unde se exploatează. Ghindele sunt folosite pentru alimentarea unui mare număr de animale, migratoare sau nu.

Recoltare[modificare | modificare sursă]

Recoltarea scoartei de pluta, folosita ca materie prima pentru dopuri, produse pentru izolatie, materiale decorative, etc se face prima data la 25 de ani de la plantarea stejarului. Urmatoarele recoltari se fac o data la 9-10 ani (deoarece scoarta se reface natural daca este corect recoltata). Doar incepand cu cea de a treia recoltare scoarta are calitatile necesare producerii dopurilor de pluta. Stejarii de pluta pot trai 200-250 de ani si in toata aceasta perioada scoarta se poate recolta o data la 9-10 ani.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Între diferitele utilizări ale plutei, putem să diferențiem în principal sigilarea sticlelor de băuturi alcoolice, pentru care se realizează numeroase probe de calitate. După selecționare cele care sunt respinse pentru deficiențe , sunt reciclate prin triturare fiind folosite la fabricarea placilor numite "conglomerate de plută" cu ajutorul a diferite procese.

Conglomeratele sunt folosite la învelirea satelitilor (5-6 mm grosime), în izolarea pereților (pentru izolare termică), sau talpă în industria încalțămintei. Lemnul de Stejar de plută se folosește tradițional pentru a fabrica cărbune vegetal, dar nu cu rezultat așa bun ca cel de Stejar.

Fructele numite ghinde, sunt amare, deci nu sunt folosite direct în alimentația oamenilor, dar sunt folosite pentru ca aliment pentru porcine.