Literatură
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Literatura este arta compoziţiilor scrise. O traducere literală a termenului indică sensul de "cunoaştere cu ajutorul literelor" (de la latinescul littera, literă), iar studiul academic al literaturii este cunoscut ca Litere. În cultura vestică, operele de bază care sunt scrise conţin şi elemente ficţionale şi reale.
 |
Portal Literatură |
Cuprins |
[modifică] Definiţii
Termenul de "literatură" are diverse sensuri, în funcţie de uzul acestuia. În linii mari, poate desemna orice înregistrare simbolică, cuprinzând totul de la imagini şi sculpturi la scrisori. Un înţeles mai concentrat ar fi doar textul compus din litere sau simboluri precum hieroglifele egiptene. Un sens chiar mai condensat este acela a unui text cu formă fizică, precum hârtia sau altă formă portabilă, excluzând inscripţiile sau mijloacele media digitale. Savantul şi filosoful musulman Imam Ja'far al-Sadiq (702-765 d.Hr) defineşte "literatura" astfel: "Literatura este veştmântul pe care cineva îmbracă pe ceea ce scrie sau spune astfel încat să pară mult mai atractivă", adăugând că literatura este o bucată din viaţă, căreia i-a fost dată o direcţie şi înţeles, o interpretare artistică a lumii în funcţie de observatorul acesteia. Frecvent, textele fac literatura să traverseze aceste graniţe. Formalistul rus Roman Jakobson defineşte literatura ca fiind "violenţă organizată pentru un discurs banal", evidenţiând îndepărtarea literaturii de vorbirea de zi cu zi. Poveştile ilustrate, textele mari, picturile rupestre şi implicit monumentele, toate în acelaşi timp sau pe rând au lărgit graniţele "literaturii".
Mihai Floarea, profesor român, defineşte astfel: "artă al cărei mijloc este cuvîntul scris. În sens curent, reprezintă totalitatea operelor scrise într o limbă (sau în toate limbile) cu valoare estetică. În sens restrîns, mai ales în formularea „literatură de specialitate”, reprezintă totalitatea lucrărilor publicate într-un domeniu, bibliografia necesară aprofundării unei probleme". [1]
Oamenii pot percepe o diferenţă între "literatură" şi câteva forme cunoscute de proiecte scrise. Termenii "ficţiune literară" şi "merit literar" au ajutat mereu la diferenţierea celor două proiecte individuale. De exemplu, aproape toţi literaţii percep lucrările lui Charles Dickens ca fiind "literatură", iar unii critici sunt de părere că lucrările lui Jeffrey Archer sunt nedemne de apartenenţa la "literatura engleză". Criticii pot exclude lucrări din "literatură", pe motive de nivel slab sintactico-gramatical, povestii necursivă, necredibilă sau fără sens, sau personaje nepotrivite sau neconvingătoare. Şi unele categorii de ficţiune precum romanele ştiinţifico-fantastice sau de dragoste pot fi excluse din "literatură". Odată cu apariţia unor forme de modernism mai mult sau mai puţin radical, unii autori au scris în mod intenţionat lucrări (uneori total împotriva ideii de "literatură") care să contravină standardelor impuse de critici.
[modifică] Genuri literare
În mod uzual şi oarecum superficial, beletristica se împarte în trei genuri diferite:
- Poezie, reprezentând genul liric;
- Proză, reprezentând genul epic;
- Teatru, reprezentând genul dramatic.
Există şi unele specii literare, precum poemele în proză, care prezintă elemente din două sau chiar toate cele trei genuri menţionate mai sus. În secolul XX, poezia şi proza au fost definite adeseori ca nişte "stări". Uneori, aceste etichete au fost aplicate unor creaţii compuse doar din desene (de ex., poemele "hipergrafologice" ale lui Isidore Isou), sunete (de ex., poemele "tonale" ale lui Marcel Duchamp) sau pagini albe, sfidând chiar definiţia literaturii.
Acelaşi profesor Mihai Floarea menţionează că "după clasificarea obişnuită în studiul literaturii, sînt trei: epic, liric şi dramatic. În literatura română, această clasificare se face după criteriul raportului dintre subiectul creator şi realitatea vizată. Fiecărui gen literar îi corespund numeroase specii literare. Evoluţia genurilor literare s-a făcut în funcţie de curentele literare. Platon, de exemplu, făcea distincţia între operele care imitau integral realitatea înconjurătoare (mimesis), operele care îşi propuneau expunerea directă a unui conţinut poetic (idei, sentimente) şi cele care amestecau elementele primelor două categorii. În evul mediu s-a ajuns la împărţirea literaturii în: „humilis” (genul simplu, păstoresc), „mediocris” (genul evocînd agricultorii) şi „gravis” (genul sublim, avînd în centru eroii) etc. Clasicismul a impus separarea netă a celor trei genuri literare, în timp ce romantismul a optat pentru amestec. Tendinţele actuale direcţionează cercetările în sensul descoperirii unei puzderii de tipuri de creaţie, fiecare diferenţiindu-se / asemănîndu-se între ele, în funcţie de atitudinea specifică eului creator (aceasta constă într-un joc puternic marcat subiectiv între autoreflectare şi distanţare)". [2]
[modifică] Vezi şi
[modifică] Liste
- Lista scriitorilor din literatura universală
- Lista scriitorilor români
- Lista tinerilor scriitori români
- Lista scriitorilor români necunoscuţi
- Lista autorilor străini care au scris studii despre literatura română
