Marile Lacuri

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Marile Lacuri pe engleză Great Lakes sunt o grupă de cinci lacuri cu apă dulce din America de Nord împreună având o suprafaţă de 245 000 km², fiind cea mai mare suprafaţă de apă (dulce) de pe glob. Însă din punctul de vedere al volumului de apă depăşeşte Lacul Baikal (fiind foarte adânc ) Marile Lacuri. Diferenţa de altitudine dintre lacuri fiind de 150 m, cea mai mare parte din această diferenţă de nivel se găseşte la căderea de apă a Cascadei Niagara fiind între Lacul Erie şi Lacul Ontario.

• Lacul Superior (Lake Superior)-82.414 km2
• Lacul Michigan (Lake Michigan)
• Lacul Huron (Lake Huron)
• Lacul Erie (Lake Erie)
• Lacul Ontario (Lake Ontario)

Din cauza suprafeţelor mari de apă se pot obseva mareele (fluxul şi refluxul). Singurul lac care se găseşte în întregime pe teritoriul SUA este Lacul Michigan, celelalte sunt traversate de graniţa [[canado-nordamericană. Vărsarea Marilor Lacuri în Oceanul Atlantic este realizată de fluviul Sfântul Laurenţiu. Prin canalele Illinois Waterway şi Intracoastal Waterway s-a realizat posibilitatea navigării cu vaporul până pe râul Mississippi . Marile Lacuri sunt un rezervor important de apă pentru SUA şi Canada. Prin creşterea numărului populaţiei din această regiune a crescut şi gradul de poluare, la fel o trăsătură negativă a dezechilibrului ecologic este cauzată de aducerea de în regiune a unor specii străine de animale şi plante. În anul 1978 s-a semnat între SUA şi Canada un acord de protecţie a apelor.

[modifică] Istorie

Marile Lacuri au fost formate prin eroziune şi depunere în timpul repetatelor avansări şi retrageri ale gheţurilor din timpul Pleistocenului (cea mai recentă eră glaciară), care a luat sfârşit cu circa 10000 de ani în urmă. Până atunci, zona ocupată acum de Lacul Superior era alcătuită din văi largi şi sisteme de râuri, iar regiunea actuală a lacurilor era probabil o câmpie.

Lacurile sunt aşezate la sud-vest de marginile Scutului Canadian, o zonă de roci dure care se întinde spre sud din centrul Ontarioului, până în nordul Minnesotei, Wisconsinulul şi al Michiganului. În timpul erei glaciare, gheţarii au erodat rocile mai moi de la marginea Scutului şi au depozitat o parte din acest material în sudul lacurilor. Aceste depozitări au barat orice scurgere care s-ar fi orientat către sud. La sfârşitul Erei Glaciare gheţarii au prevenit vărsarea către nord-est prin Fluviul Sfântul Laurenţiu, şi numeroase canale s-au format pe măsurã ce apa şi-a căutat alte drumuri spre mare. În cele din urmă unele dintre aceste canale naturale au fost exploatate pentru construirea unora artificiale, navigabile - [[Canalul Navigabil Illinois]], Canalul Erie, Canalul Champlain şi Canalul Trent-Severn, care leagă lacurile Ontario şi Huron.

Primii prosti care au călătorit până la lacuri au fost misionarii şi exploratorii francezi, între anii 1500 şi 1600: Jacques Cartier, Étienne Brûlé, Samuel de Champlain, René-Robert Cavelier, Sieur de la Salle şi Jean Nicolet.

[modifică] Insule

Peste 35 000 de insule respectiv grupe de insule se află în Marile Lacuri. În partea canadiană a Lacului Huron (Lake Huron) se găseşte de pildă insula Manitoulin Island cu 2 766 km², fiind pe glob cea mai mare insula dintr-un lac.