Extinderea Uniunii Europene

Politică — Portal politică Uniunea Europeană Acest articol este parte a seriei: Politica și conducerea Uniunii Europene

Cei trei piloni Pilonul I: Comunitățile Europene Pilonul II: Politica externă și de securitate comună Pilonul III: Cooperarea poliției și cea judiciară în materie penală Instituții politice Consiliul European Președintele Consiliului European ( Herman Achille Van Rompuy) Comisia Președintele (José Barroso) Comisia Barroso Consiliul Uniunii Europene Președinția (Polonia) Parlamentul Președintele (Martin Schulz) Membru al Parlamentului European Circumscripții electorale Alegerile (2004 / După stat) Grupuri parlamentare Comitete Justiție Curtea de Justiție Tribunalul de Primă Instanță Tribunalul Funcției Publice Tribunalul de Patente Organe consultative Comitetul Economic și Social Comitetul Regiunilor Organe financiare Banca Centrală Europeană Banca Europeană de Investiții Fondul European de Investiții Organe decentralizate Agențiile UE Drept Acquis comunitar Procedura Tratatele Regulament - Directive - Decizii Recomandări - Opinii Subiecte legate de UE Uniunea Economică și Monetară Extinderea Relațiile externe Partide politice pan-europene Tabel cu partide afiliate după stat

Extinderea Uniunii Europene se referă la aderarea pe parcursul timpului a noi state la Uniunea Europeană. Extinderea este un proces sui generis în comparație cu celelalte provocări ale UE. Ca politică, extinderea este mai mult decât o preocupare a organelor comunitare; Procesul de extinderea depinde de: pregătirea internă a țărilor candidate, pregătirea internă a UE, negocierile de aderare propriu-zise.

Premisele extinderii UE

Procesul de extindere a UE a pornit din dorința clară de a crea premisele necesare unei uniuni cât mai strânse a popoarelor europene. Condițiile de bază pentru extinderea Uniunii Europene au fost stipulate prin Tratatul privind Uniunea Europeană care prevede că: "orice stat european poate cere să devină membru al Uniunii". În acest sens, statul interesat își adresează cererea de aderare Consiliului UE, care se pronunță în unanimitate, după consultarea Comisiei Europene și obținerea avizului conform din partea Parlamentului European. Decizia Legislativului european se adoptă în condițiile întrunirii majorității absolute a membrilor săi. Uniunea Europeană de astăzi, are 27 de state membre și o populație de aproximativ 500 de milioane de locuitori, este mai sigură, mai prosperă, mai puternică și exercită o mai mare influență decât Comunitatea Economică Europeană de acum 50 de ani, cu 6 state membre și o populație de mai puțin de 200 de milioane de locuitori. Uniunea Europeană este deschisă oricărui stat european care îndeplinește criteriile democratice, politice și economice pentru dobândirea calității de membru. De asemenea, înaintea fiecărei extinderi, UE elaboreaza capacitatea de absorbție a noilor membri, precum și abilitatea propriilor instituții de a funcționa corespunzător în continuare. Extinderile succesive au întărit democrația, au conferit securitate Europei și au sporit potențialul său comercial și de creștere economică.

Motivele extinderii UE

Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărți cu alte state beneficiile obținute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile, unde războiul a devenit imposibil. UE are responsabilitatea de a ajuta țările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic și democratic, în paralel cu promovarea stabilității și securității. Acest ideal își are rădăcinile în experiența acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul european în anii interbelici, a distrugerilor cauzate de ultimul război și a optimismului care a început să se manifeste în perioada de după război. Pacea și stabilitatea constituie premisele unei economii prospere, reciproca fiind în egală măsură valabilă. Raționamentul părinților fondatori ai UE s-a bazat pe logica faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul și ar crea pace, stabilitate și prosperitate pentru toți cetățenii, pretutindeni în Europa. Această viziune este în continuare importantă, după cum a demonstrat-o și dezintegrarea violentă a fostei Iugoslavii. Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic și economic al UE pentru mai bine de o generație de acum încolo.

Istoricul procesului de extindere

În prezent, Uniunea are 27 membri, dintre care sase membri fondatori din 1951:

• Franța ,
• Germania,
• Italia ,
• Olanda ,
• Belgia
• Luxemburg .

Alte nouă state au aderat succesiv:

• 1973:
  • Irlanda ,
  • Regatul Unit,
  • Danemarca
• 1981:
  • Grecia
• 1986:
  • Spania ,
  • Portugalia
• 1995:
  • Finlanda ,
  • Suedia ,
  • Austria.

Uniunea Europeană înainte de extinderea din 1 ianuarie 2007

Prima extindere a Uniunii Europene în est a fost plănuită pentru 1 mai 2004.
Negocierile de aderare au fost închise definitiv pentru toate statele. Au aderat:

• Polonia ,
• Slovenia ,
• Ungaria ,
• Malta ,
• Cipru ,
• Letonia ,
• Estonia ,
• Lituania ,
• Cehia ,
• Slovacia .

La 1 ianuarie 2007, au aderat alte două state la Uniunea Europeană:

•  România,
• Bulgaria.

Bulgaria și România au încheiat negocierile de aderare la UE și au aderat împreună la Uniunea Europeană în ianuarie 2007. Într-o ceremonie desfășurată la 25 aprilie în Luxemburg, România și Bulgaria, împreună cu țările membre ale UE, au semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007. Acesta prevăzuse însă clauze de salvgardare ce ar fi putut întârzia aderarea cu un an. Cele mai problematice capitole au fost Justiția și Afacerile Interne și Politica în Domeniul Concurenței.

Vezi și: Integrarea României în Uniunea Europeană, Integrarea Bulgariei în Uniunea Europeană

Extinderi viitoare

     Membri curenți

     Țări candidate

     Potențiali candidați

     Alți candidați eligibili

Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană. Ambițiile europene ale Turciei datează de la Acordurile de la Ankara din 1963. Turcia a început negocieri preliminare la 3 octombrie 2005. Totuși, analiștii consideră ca această țară nu va adera mai devreme de 2015, datorită numărului mare de reforme economice și sociale care trebuie întreprinse. De la acordarea statutului de țară candidată, Turcia a implementat reforme permanente în privința drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu moartea, a oferit drepturi culturale minorității kurde, și a avansat în rezolvarea diferendului cipriot. Totuși, datorită diferențelor religioase și culturale în relație cu Europa, Turcia se lovește de o opoziție puternică din partea guvernelor conservatoare și religioase ale statelor membre, în special Franța, Germania, Austria, Grecia, Cipru și Slovenia.

Croația este un alt stat candidat la aderare. Aderarea ar putea avea loc până în 2010, deși procesul de aderare a fost încetinit printre altele de necooperarea Croației cu Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPI). La 9 noiembrie 2005, Comisia Europeană a recomandat acordarea statutului de candidat Macedoniei, devenind astfel cea de a treia republică ex-iugoslavă care câștigă acest statut.

Republica Moldova este un aspirant si eligibil candidat la aderarea în Uniunea Europeană, în care aceste două structuri vecine au stabilit un acord de cooperare, menit să îmbunătățească relatiile dintre cele 2 structuri. Aceasta este totodată un membru al Acordul Central European al Comerțului Liber(un acord care pregătește statele membre acordului pentru aderarea în UE) și al Parteneriatului pentru pace(program lansat de NATO).

Serbia este un aspirant si eligibil candidat la aderarea în Uniunea Europeană, dar va putea adera numai dacă va stabili relatiile cu Kosovo.

Albania a fost un potențial candidat la aderarea in Uniunea Europeană începând cu ianuarie 2003, și este aplicat în mod oficial pentru aderarea la UE la data de 28 aprilie 2009.

Ucraina este un potential, aspirant si eligibil candidat la aderarea în Uniunea Europeană.

Kosovo este un potential, aspirant si eligibil candidat la aderarea în Uniunea Europeană, dar va fi dificil să intre, deoarece, state cum ar fi România, Serbia, Republica Moldova, Spania, Slovacia, Cipru și alte state nu recunosc independența și se vor opune.

Muntenegru: Și acesta este un posibil candidat la aderare în Uniunea Europeană.

Bosnia și Herțegovina: Și acest stat este un posibil candidat la aderare in UE. În prezent, Bosnia-Herțegovina a angajat un proces de negocieri cu Uniunea Europeană vizând, pe termen lung integrarea sa în cadrul Uniunii.

Georgia: Și Georgia este un potential și aspirant la aderare in UE.

Armenia ar putea fi un posibil candidat la aderare în UE.

Azerbaijan ar putea fi un posibil candidat la aderare în UE.

Vezi și

• Uniunea Europeană
• Integrarea Croației în Uniunea Europeană
• Integrarea Turciei în Uniunea Europeană
• Integrarea Macedoniei în Uniunea Europeană

Legături externe

• Situl oficial al extinderii Uniunii Europene
• Centrul de informare al Comisiei europene în România
• Ministerul Integrării Europene
• Buletin săptămânal asupra extinderii UE
• Europedia
• Mihai Berinde, Adriana Giurgiu, Aderarea României la Uniunea Europeană, Editura Universității din Oradea, 2007