Stonehenge

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pix.gif Stonehenge* Welterbe.svg
Patrimoniul Mondial UNESCO
Stonehenge
Țara Marea Britanie
Tip cultural
Criterii I, II, III
Referință 373
Regiunea** Europa și America de Nord
Istoricul înscrierii
Anul 1986 (Sesiunea a 10-a)
Localizare
Stonehenge se află în Regatul Unit
{{{alt}}}
Stonehenge
Poziția geografică
51°10′44″N 1°49′35″V / 51.17889°N 1.82639°V / 51.17889; -1.82639

* Lista Patrimonului Mondial
** Regiunile după clasificarea UNESCO

`

Wiltshire pe harta Marii Britanii

Stonehenge este un monument neolitic aflat în Anglia, în comitatul Wiltshire.

Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul exterior (cercul Sarsen), de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense de piatra (megaliți - menhire), așezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. Deasupra acestor blocuri de piatră au fost așezate ca niște praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanț exterior se află un alt cerc de blocuri mai mic din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă, construit tot din piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie mecacee, denumită Piatra de Altar. Toată construcția este înconjurată de un lanț circular care măsoară 104 m în diametru. În interior, se ridică un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de "găurile lui Aubrey" (după numele celui care le-a descoperit John Aubrey). Terasamentul și lanțul sunt intersectate de un Bulevard, o cale procesională lată de 23 m și lungă de aproape 3 km. Aproape de intrare în Bulevard se află Piatra Sacrificiului. Pe partea opusă se află Piatra Călcâi.

Planul ansamblului astăzi

Planul actual al ansamblului[modificare | modificare sursă]

Construcția ansamblului Stonhenge a început în anul 3.000 î.C. Este construit din pietre cu înălțime de 6 metri și greutate de până la 500 kg, aduse aici probabil de la o distanță de 322 km din Câmpia Salisbury din sudul Angliei. Deși nu se știe exact rolul ansamblului, se crede că cei care au construit-o aveau cunoștințe în astronomie, și că ziua de 21 iunie (Solstițiul de vară) avea o semnificație deosebită, probabil religioasă.

Stonehenge era un monument dedicat zeilor. La o distanță mai mare de 5 km era unul făcut din lemn. Teoria oamenilor de atunci era că zeul este nemuritor, la fel ca piatra și oamenii sunt muritori ca lemnul. Înainte de răsărit ei se duceau la monumentul de piatra și așteptau prima ivire a soarelui. Dintr-o anumita poziție soarele lumina foarte frumos, oamenii crezând că este fapta unui zeu. Călătoreau pe lângă un râu aflat în apropierea Stonhenge-ului de lemn unde la asfințit se rugau din nou la zeul lor. Noaptea sărbătoreau.

Ceremonie organizata de druizi in prezent

Anul construcției[modificare | modificare sursă]

Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se cunoaște exact când a fost construit sau de către cine. O teorie destul de cunoscuta a avansat ipoteza că ar fi construit de druizi, o populație existentă în Anglia înainte de cucerirea romană. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a fost construit cu cel puțin 1000 de ani înaintea druizilor, în anul 2950 î.Hr, ajungând la forma pe care o cunoaștem azi în anul 1600 î.Hr.Cercetările din 2008 indică perioada construcției ca fiind 2400-2200 î.e.n. La 18 decembrie 2011, geologi de la Universitatea din Leicester și Muzeul Național din Țara Galilor au anunțat descoperirea sursei exacte a rocii folosite pentru constructia complexului. Cercetatorii au identificat sursa situata la 70 de metri, in Craig-y-Rhos Felin lângă Pont Saeson în nordul Pembrokeshire (situat la 220 km de Stonehenge).

Solstiţiu la Stonehenge

Locație[modificare | modificare sursă]

Ruinele megalitice cunoscute sub denumirea de Stonehenge se află în Câmpia Salisbury, la 3 km vest de orașul Amesbury, Wiltshire, în sudul Angliei.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Stonehenge a fost subiectul multor teorii cu privire la originea sa, variind de la arheologie la explicații din mitologie sau paranormale. Multi istorici au fost influențați în explicațiile lor de poveștile populare supranaturale. Unele legende susțin ca Merlin a pus un uriaș să construiască structura de piatră pentru el sau ca le-a transportat printr-o magie de la Muntele Killaraus in Irlanda, în timp ce alții consideră că responsabil este Diavolul. Henry de Huntingdon a fost primul care a scris despre Stonehenge în jurul anului 1130, și mai apoi, Geoffrey de Monmouth a fost primul care a făcut asocieri fanteziste cu Merlin. Potrivit cărții lui Geoffrey, Historia Regum Britanniae, Merlin, folosindu-se de magie a luat cercul de la locul său original din Irlanda, din porunca lui Aurelius Ambrosius, pentru a servi ca loc de înmormântare pentru prinții Marii Britanii.

În 1655, arhitectul John Webb, scriind în numele fostului sau superior, Inigo Jones, a susținut că Stonehenge a fost un templu roman, dedicat lui Caelus, (nume latin dat zeului grec al cerurilor, Uranus), și a fost construit folosind ordinul toscan. Comentatori ulteriori au susținut că danezii au fost aceia care l-au ridicat. Într-adevăr, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, așezarea a fost atribuită saxonilor sau altor societăți relativ recente.

Primul efort academic de cercetare și de înțelegere a monumentului a fost făcut in jurul anului 1640 de către John Aubrey. El a declarat Stonehenge-ul ca munca a druizilor. Acest punct de vedere a fost foarte popularizat de William Stukeley. Aubrey, a contribuit și cu primele desene cu măsurători ale așezării, care au permis o analiza mai ampla a formei și a semnificației. Pornind de la acest lucru, el a putut sa demonstreze rolul astronomic sau calendaristic pe care l-ar fi putut avea așezarea pietrelor. Arhitectul John Wood a fost însa primul care a efectuat o ancheta cu adevărat exacta a Stonehenge-ului în 1740. Cu toate acestea, interpretarea monumentului ca fiind un loc al ritualurilor păgâne a fost vehement atacat de Stukeley care nu i-a văzut pe druizii ca păgâni, ci ca patriarhi biblici.

Până la începutul secolului al XIX-lea, John Lubbock, a atribuit monumentul epocii bronzului, datorita obiectelor de bronz găsite în movilele din apropiere.

De-a lungul secolului XX, Stonehenge a început să fie utilizat ca un loc de semnificație religioasă, de această dată de către adepții New Age și ai cultelor neopăgâne.

Legături externe[modificare | modificare sursă]