Emisfera nordică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Emisfera nordică este jumătatea de Pământ aflată la nord de Ecuator. Această emisferă conţine majoritatea uscatului şi 90% din populaţie.

În regiunile temperate ale emisferei nordice, iarna (astronomică) durează de pe 21 decembrie până pe 21 martie, deşi vremea de iarnă poate începe încă din septembrie sau octombrie şi să dureze până în luna mai sau chiar iunie în regiunile arctice.

Periheliul Pământului, momentul când viteza sa de revoluţie este maximă, are loc în ianuarie. Teoretic, din acest motiv, iernile din emisfera nordică ar trebui să fie mai blânde şi mai scurte decât cele din emisfera sudică la latitudini echivalente, dar în practică efectul moderator al oceanelor mai mari din emisfera sudică compensează şi depăşeşte acest efect.

În regiunile aflate la nord de Cercul polar de nord, există câteva zile de vară în care soarele nu apune niciodată şi câteva zile de iarnă în care soarele nu răsare niciodată. Durata acestor faze variază de la o singură zi în punctele aflate exact pe cercul polar la câteva luni chiar la Polul Nord.

Uraganele şi furtunile tropicale se rotesc în sens trigonometric în emisfera nordică datorită efectului Coriolis, sens invers celui din emisfera sudică. De asemenea, stelele văzute pe cer sunt altele decât în emisfera sudică.