Bazilica Sfântul Petru din Roma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bazilica Sfântul Petru din Roma
Petersdom von Engelsburg gesehen.jpg
Bazilica Sfântul Petru din Roma
Informații generale
Confesiune: romano-catolică
Hram: Sfântul Petru, 29 iunie
Ctitor: Constantin cel Mare
Tip: bazilică papală
Perioadă construcție: 1506-1626
Localizare
Țara: Vatican
Localizare: Roma
Date despre construcție
Stil arhitectonic: renascentist și baroc
Suprafață: 15.000 metri pătrați
Înălțime maximă: 138 metri

Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Bazilica este rezultatul unor lucrări dealungul mai multor secole. La început a fost doar un monument comemorativ în locul unde Sfântul Apostol Petru, considerat drept primul papă al Romei, ar fi fost martirizat și înmormântat, în apropierea circului lui Nero. Între anii 319 și 329 împăratul Constantin cel Mare a construit pe acest loc o mare bazilică.[1]

În secolul al XV-lea clădirea era în stare de ruină. Papa Iuliu al II-lea a hotărât construirea unei noi bazilici de mari dimensiuni. Construirea edificiului actual, începută la 18 aprilie 1506, se sfârșește în anul 1612 în timpul papei Paul al V-lea. Bazilica a fost sfințită la 18 noiembrie 1626 de către papa Urban al VIII-lea.

Numeroși arhitecți și artiști de prestigiu au contribuit la realizarea acestei opere: arhitectul Bramante inițiază primele lucrări, Michelangelo execută proiectul cupolei, Rafael Sanzio modifică planul originar dintr-o cruce grecească într-una latină, Carlo Maderno completează fațada, Bernini desenează planul pieței cu faimoasele colonade.

Arhitectura[modificare | modificare sursă]

Fațada[modificare | modificare sursă]

Fațada în stil baroc este dominată de statuile Mântuitorului, a afântului Ioan Botezătorul și a 11 apostoli (cea a sfântului Petru se găsește în interior). În mijloc se află loggia binecuvântării papilor, de unde este împărțită binecuvântarea festivă "urbi et orbi". Deasupra intrării principale se poate admira mozaicul "Navicella" de Giotto. Poarta centrală de bronz este o operă a lui Filarete, care a fost concepută în 1445 pentru vechia bazilică. Poarta din dreapta se deschide numai cu ocazia "anilor sfinți".

Interiorul[modificare | modificare sursă]

Altarul principal.

Planul bazilicii este în forma unei cruci latine cu trei "nave". Între stâlpii navei centrale, de la transept la absidă, se găsesc 39 de nișe, fiecare cu statuia unui sfânt întemeietor al unui ordin religios. În interior se poate admira un mare număr de statui în marmură, travertin sau bronz, printre care monumente funebre de Bernini (mormântul Papei Alexandru al II-lea), Antonio del Pollaiolo (mormântul Papei Inocențiu al VIII-lea), Arnolfo di Cambio și de Antonio Canova.

De o neasemuită frumusețe este grupul sculptural "Pietà" al lui Michelangelo, realizat în tinerețe.

Faimoasa Pietà.

În mijloc, sub cupolă, se află altarul principal al papilor, dominat de un baldachin înalt de 29 metri, realizat în bronz de Bernini. În absidă se găsește Scaunul episcopal al Sfântului Petru, susținut de statuile a patru sfinți învățători ai Bisericii: Sf. Ambrozie, Sf. Augustin, Sf. Atanasie și Sf. Ioan Gură de Aur.

Din apropierea coloanelor de susținere a cupolei se coboară în grota Vaticanului, care reprezintă cripta bazilicei, unde sunt resturile clădirii inițiale și ale unui vechiu cimitir, unde ar fi fost mormântul Apostolului Petru. Aici se găsesc numeroase morminte ale unor papi, cardinali și prinți laici.

Din punct de vedere artistic, bazilica "Sfântul Petru" reprezintă triumful barocului roman, într-un moment al istoriei europene, în care Biserica Catolică căuta să se impună ca prestigiu față de creșterea puterii statelor naționale, Franța și Spania.

Importanță religioasă[modificare | modificare sursă]

Bazilica "Sfântul Petru" este sediul principalelor manifestări ale cultului catolic și are o funcție solemnă cu ocazia celebrării sărbătorilor "Nașterii Domnului", "Paștelui", ritualilor din Săptămâna Mare, proclămării noilor papi și funeraliilor celor defuncți.

În nava laterală dreaptă au avut loc în anul 1870 ședințele Conciliului Vatican I.

Atracție turistică[modificare | modificare sursă]

Bazilica "Sfântul Petru" reprezintă una din principalele obiective turistice pentru orice vizitator al Romei. Venind de la podul "Sant'Angelo", după ce parcurge îngusta stradă "del Borgo", vizitatorului i se deschide dintr-odată, dinspre "Via della Conciliazione", un spațiu vast și solemn, care-l umple de înmărmurire: vederea fațadei strălucitoare, recent restaurată a bazilicei.

Fie pe scări, fie cu un ascensor, se poate ajunge pe terasa acoperișului, după alte 537 de trepte pe "Loggia Panoramica", de unde privitorul are o vedere magnifică asupra orașului.

Fotogalerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Despre datarea bazilicii constantiniene Achim Arbeiter: Alt-St. Peter in Geschichte und Wissenschaft, Berlin 1988, p. 60. Inscripțiile din interiorul acestui lăcaș, transmise prin izvoare mai recente, confirmă începerea construcțiilor la inițiativa împăratului Constantin. Despre tipologia acelei bazilici, prima cu un transept din istoria artei, vezi Christina Stein:Die Basilika mit Querhaus - Untersuchungen zur Form und Funktion eines spätantiken Bautyps, în: Michael Altripp, Claudia Nauerth (ed.): Architektur und Liturgie, Wiesbaden 2006, p. 63-72.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Kleiner Führer durch Rom, Heiliges Jahr 2000
  • Guide des musées et de la Cité du Vatican, 1986

Legături externe[modificare | modificare sursă]