Munții Scandinaviei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Efjord1.jpg

Munții Scandinaviei sunt un lanț muntos din Europa, care se întinde pe tot parcursul peninsulei Scandinave, trecând prin Norvegia și Suedia. Lungimea lanțului muntos este de 1700 km. Cel mai înalt vârf este Galdhøpiggen, cu 2469 m altitudine. Partea de nord-vest a Munților Scandinaviei sunt erodate masiv anual de Marea Norvegiei, formându-se astfel fiordurile.

Geografia[modificare | modificare sursă]

Orogeneza[modificare | modificare sursă]

Hidrografia[modificare | modificare sursă]

Sunt prezente un număr mare de lacuri glaciare, de dimensiuni mici. Majoritatea râurilor sunt mici, și se varsă în Golful Botnic. Printe râuri amintim următoarele: Otra, Dal, Ume, Pite, Lule, Kemi. Lacuri: Lacul Vanem, Lacul Siljan, Lacul Storsjon, Lacul Inari.

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima este temperat-oceanică, rece, caracterizată prin precipitații destul de dese. Clima oceanica cu un plus de umiditate datorita circulației vestice, sud-vestice asociată cu influența curentului cald al Golfului, introduce una din importantele anomalii pozitive ale latitudinii, încât temperaturile medii în luna ianuarie se mențin la 0 °C. Acest fenomen face posibil prin neinghetarea apelor, un trasport maritim chiar în nordul Mării Norvegiei. Clima blândă a unor fiorduri, o urmare a influenței aceluiași curent cald, influențează favorabil producția unor pomi fructiferi. Valorile sunt moderate, temperaturile lunii iulie netrecând de 15 °C. Munții Scandinaviei introduc o asimetrie climatică separând vestul umed de estul din ce în ce mai continental. În aceste condiții vom avea în vest ploi bogate de toamnă și iarna din ce în ce mai mult către sud.

Flora[modificare | modificare sursă]

În Munții Scandinavi este prezentă vegetația până la 2000 m altitudine. Cea mai des întâlnită formă de vegetație este pădurea mixtă. Alte forme sunt tundra și câmpiile, formate prin erodarea munților.

Vezi și[modificare | modificare sursă]