Neolitic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Această perioadă cronologică este parte a
epocii Holocenului.
Pleistocen
Paleolitic
Paleolitic inferior
Paleolitic mijlociu
Paleolitic superior
Holocen
Mezolitic sau Epipaleolitic
Neolitic
Piese neolitice
Skara Brae Scoţia. Cel mai completă așezare neolitică din Europa
Hartă cu distribuţia celor mai importante complexe culturale neolitice în Europa aproximativ 4500 î.C.

Neoliticul (sau epoca pietrei lustruite) este o perioadă din istoria omenirii. Termenul a fost inventat în 1865 de istoricul John Lubbock. Neoliticul este penultima epocă a preistoriei și cea mai scurtă, ea a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și metalurgiei primitive a cuprului, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei.

Epoca neolitică urmeză pleistocenul final epipaleoliticul și holocenul timpuriu, mezoliticul. Neoliticul începe o dată cu practicarea agriculturii și se încheie o dată cu apariția metalurgiei specializate a cuprului în epoca cuprului sau eneolitic(chalcolithic). Termenul de neolitic nu se referă la o perioadă cronologică strictă însă include o serie de manifestări economice comune cum ar fi uneltele din piatră lustruită, practicarea agriculturii și domesticirea animalelor. Unii specialiști au înlocuit termenul de neolitic cu termenul mai descriptiv de comunități sătești timpurii (în engleză: Early Village Communities) însă termenul nu a fost larg acceptat.

Origine și evoluție locală[modificare | modificare sursă]

În Orientul Apropiat culturile definite ca neolitice au apărut în mileniul al X-lea î.Hr. Cele mai timpuri manifestări au loc în Levant (Neolitic aceramic A și Neolitic aceramic B)sau PPN (Pre-pottery neolithic) iar de aici se răspândesc spre est și vest. Culturi neolitice fiind atestate în sud-estul Anatoliei și nordul Mesopotamiei la aproximativ 8000 î.Hr.

Printre siturile neolitice din Asia de Sud se numără Mehrgarh în regiunea Balochistan datat aproximativ 7000 î.Hr. și Lahuradewa aproximativ 6200 î.Hr. valea fluviului Gange în India. Unele descoperiri facute pe valea Gangelui indică așezări neolitice datate aproximativ 8000 î.C. și polen de cereale datat 13000 î.Hr. Aceste descoperiri pot indica o apariție mai timpurie a modului de viață neolitic în această regiune.

În Asia de Est cele mai timpurii situri includ cultura Peiligang datată aproximativ între 7000 î.Hr. până în 5000 î.Hr..

În sud-estul Europei societățile neolitice apar prin 7000 î.Hr. iar în Europa Centrală aproximativ 5500 î.C. Printre cele mai timpurii complexe culturale din acestă regiune se numără cultura Starčevo-Criș și cultura ceramicii liniare sau „Linearbandkeramic”. Printr-o combinație de difuziune culturală și migrație, tradițiile neolitice s-au răspândit în întreaga Europă până în aproximativ 4500 î.Hr.

În America societățile umane ating acest stadiu de evoluție (agricultură și mod de viață sedentar) aproximativ 4500 î.Hr. Se folosește termenul de 'Formative' în arheologia americană.

Agricultura neolitică timpurie se rezumă la un număr limitat de plante iar domesticirea animalelor se rezumnă doar la oi si capre. Începând cu 7000 î.Hr. începe domesticirea vacilor și porcilor, stabilirea unor așezări permanente și producerea ceramicii. Nu toate aceste caracteristici ale neoliticului au apărut în aceeași ordine peste tot în lume. De exemplu societățile neolitice din Orientul Apropiat nu utilizau ceramica la începutul neoliticului. Socitățile omenești din Japonia utilizau ceramica înca din mezolitic.

Organizare socială[modificare | modificare sursă]

Figură antropomorfă neolitică

Nu există foarte multe dovezi arheologice pentru demonstrarea unor ierarhii sociale în neolitic, acestea fiind asociate mai ales cu începutul epocii bronzului. Cercetări arheologice efectuate în Europa Centrală și de sud-est au evidențiat existența în jurul unor așezări neolitice a unor șanțuri circulare de mari dimensiuni. Pentru a fi construite, aceste structuri necesită lungi perioade de timp precum și o mare forță de muncă, ceea ce sugerează o anumită organizare a societății. Acestă organizare a forței de muncă este considerată o formă incipientă a aristocrației existente deja la începutul epocii bronzului. Alte dovezi ale unui început de stratificare socială sunt oferite de necropolele de la finalul neoliticului cum ar fi necropola de la Varna, unde se observă o puternică diferențiere socială ca urmare a inventarului mormintelor.

Agricultură[modificare | modificare sursă]

Cea mai importantă schimbare comaprativ cu perioadele precedente este apariția agriculturii. În zonele în care s-a introdus cultivarea plantelor se asistă la o serie de schimbări economice și sociale: are loc un proces de sedentarizare, așezările cresc ca urmare a nevoii de forță de muncă pentru cultivarea terenurilor, locuințele devin mult mai solide și cresc uneori în dimensiuni. Această tendință se va menține și în epocile următoare prin apariția orașelor și a statelor unde o mare parte a populației se află implicată în producția agricolă. Un alt beneficiu al practicării agriculturii a fost apariția unui surplus de produse care a putut fi păstrat sau oferit la schimb unor alte comunități.

Schimbările profunde în societățile omenești asociate cu apariția agriculturii în neolitic au fost definite ca revoluția neolitică, termenul fiind introdus de arheologul australian Vere Gordon Childe.

Domesticirea animalelor[modificare | modificare sursă]

Domesticirea animalelor ca animale folosite la muncă sau ca sursă de hrană este o altă inovație a socetății neolitice. Animalele au fost folosite ca o importantă sursă de hrană dar și la schimbul de produse. Dejecțiile animale s-au folosit ca îngrășământ natural, combustibil solid sau material de construcții. Pentru comunitățile în care creșterea animalelor a devenit ocupația preponderentă apar noi schimbări sociale ca urmare a păstoritului. Unele comunități se află în continuă mișcare cu turmele de animale, nu sunt atât de sedentare precum comunitățile a căror subzistență se bazează pe agricultură. Acest sistem de creștere a animalelor este cunoscut sub numele de transhumanță.

Tehnologie[modificare | modificare sursă]

Ca în paleolitic, oamenii au continuat să folosească unelte cioplite din silex. În schimb, populațiile neolitice au creat o serie de unelte necesare agriculturii cum ar fi seceri sau pietre de moară folosite la măcinat; au perfecționat tehnicile de vânatoare și pescuit prin apariția unor diverse tipuri de săgeți, harpoane etc. Pentru păstrarea și gătitul produselor una din cele mai importante evoluții tehnologice este apariția vaselor ceramice. Pentru construcția locuițelor s-au folosit cărămizi de lut cum este cazul în Levant, Anatolia, Siria, nordul Mesopotamiei și în Asia Centală. În Europa locuințele sunt construite în general din lut amestecat cu materii organice pe structuri solide din lemn.

Cu unele mici excepți o serie de populații cum ar fi societățile din America sau din insulele din Pacific au rămas în stadiul neolitic până la contactul cu europenii.

Situri celebre[modificare | modificare sursă]

O listă cu situri neolitice celebre include:

Göbekli Tepe în Turcia, aprox. 9000 î.Hr.
Ierihon în Levant,aprox. 8350 î.Hr.
Nevali Cori în Turcia, aprox. 8000 î.Hr.
Çatalhöyük în Turcia, 7500 BC
Dispilio în Grecia, aprox. 7500 î.Hr.
Jiahu în China,7000 până 5800 î.Hr.
Mehrgarh în Pakistan, 7000 î.Hr.
Cnossos in Grecia, aprox. 7000 î.Hr.
Lahuradewa în India, 6200 î.Hr
Knap of Howar și Skara Brae, în Insulele Orkney din Scoția, aprox. 3500 î.Hr.
Brú na Bóinne în Irlanda, aprox. 3500 î.Hr.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bellwood, Peter. (2004). First Farmers: The Origins of Agricultural Societies. Blackwell Publishers. ISBN 0-631-20566-7
  • V. G. Childe (1953), New Light on the Most Ancient East
  • E. Comsa (1987), Neoliticul pe teritoriul României
  • G. Clark, S. Piggott (1965), Prehistoric Societies
  • A. Whittle (1989), Problems in Neolithic Archaeology

Legături externe[modificare | modificare sursă]