Zimbru
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Zimbru Stare de conservare: În pericol
|
|||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||||||||
| Bison bonasus Carl Linné, 1758 |
|||||||||||||||||
Zimbrul este o specie de bizon care se găseşte în Europa. Animalul a fost descris prima dată în literatura ştiinţifică de Carl Linné în 1758. A fost clasificat în 1996 ca specie în pericol.
Cuprins |
[modifică] Caracteristici
Zimbrul este cel mai greu animal european de pe uscat. Un individ tipic are o lungime de 2,9 - 3 metri şi o înălţime de 1,9 metri, cântărind de la 300 la 920 kg. Este mai înalt, dar mai puţin masiv decât ruda sa apropiată bizonul american. De asemenea are păr mai scurt decât acesta.
Zimbrii trăiesc în păduri, având foarte puţini duşmani naturali; există doar câteva relatări din secolul al XIX-lea încoace despre atacuri din partea lupilor şi urşilor.
Zimbrii trăiesc 28 de ani în captivitate, dar în sălbăticie trăiesc mai puţin. Pot avea pui la vârste între 4 şi 20 de ani la femele şi între 6 şi 12 ani la masculi. Teritoriul zimbrilor poate ocupa şi 200 km², iar unele turme preferă pajiştile şi poienile din pădure.
[modifică] Zone de habitat
În Europa de Vest, zimbrii au dispărut încă din secolul al XI-lea, mai puţin în Ardennes unde au rezistat până în secolul al XIV-lea.
Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790. În estul Europei, zimbrii erau proprietatea regilor poloni, lituanieni şi ţarilor ruşi. Regele Sigismund I al Poloniei a instituit pedeapsa cu moartea pentru braconarea zimbrilor în anii 1500. Ultimul zimbru în sălbăticie a fost ucis în Polonia în 1919, iar din lume în 1927, în Caucaz.
În 1927 mai puţin de 50 de zimbri mai rămaseseră în lume, toţi în grădini zoologice, ultimii zimbri în sălbăticie fiind ucişi de braconieri după Primul Război Mondial
Zimbrii au fost reintroduşi cu succes în sălbăticie începând cu 1951. Se găsesc în zone protejate din păduri din Polonia şi Belarus, turme existând şi în Lituania, Ucraina, Rusia şi Kîrgîzstan, iar grădini zoologice din 30 de ţări au exemplare din acest animal.
În România pot fi admiraţi în Rezervaţia Dragoş-Vodă de la Vânători Neamţ, în Rezervaţia Neagră de la Bucşani, Dâmboviţa (cea mai mare rezervaţie din România ca număr de exemplare [1]), în rezervaţia Valea zimbrilor din Vama Buzăului, Braşov, la Haţeg - Slivuţ, la Grădina Zoologică din Târgovişte şi, un singur exemplar, la Grădina Zoologică din Bucureşti.
În 2000, specia număra 3600 de exemplare cu un grad mare de cosangvinitate, toate fiind descendente din doar 12 indivizi. Din acest motiv zimbrii actuali au o diversitate genetică limitată, fiind foarte vulnerabili la boli.
[modifică] Clasificare
Au existat trei subspecii de zimbri:
- Bison bonasus bonasus (Linneus, 1758) - cel actual
- Bison bonasus hungarorum - dispărut
- Bison bonasus caucasicus - dispărut, deşi un individ a fost printre cei 12 strămoşi ai turmelor actuale.
Turmele moderne sunt ţinute în două linii de sânge:
- una care conţine doar Bison bonasus bonasus (descendenţi ai doar 7 animale)
- una care conţine toţi cei 12 strămoşi, inclusiv un taur de Bison bonasus caucasicus.
[modifică] Trivia
- Chiar dacă sunt asemănători ca aspect, zimbrii nu sunt aceeaşi specie cu bourii, simbolul Moldovei fiind bourul şi nu zimbrul.
- Zimbrul este simbolul naţional al Belarusului.
[modifică] Note
[modifică] Legături externe
- Rezervaţia de zimbri din Haţeg
- Stema Moldovei: Bour vs. Zimbru
- Prezentarea zimbrului de pe site-ul Parcului Natural Vânători, Neamţ
