Zeus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Zeus
Zeul zeilor
Jupiter Smyrna Louvre Ma13.jpg
La civilizația greacă
Căsătorit cu Hera
Urmași Hercule, Perseu, Apollo, Artemis, Hermes, Atena, Ares, Elena, Castor și Polux etc.
Tată Cronos
Mamă Rhea
Frați Poseidon, Hera, Hades, Demetra, Hestia, Chiron
Simboluri fulgerul, vulturul

Zeus (greaca veche: Ζεύς, Zeus, greaca modernă: Δίας, Dias) este "Tatăl zeilor și oamenilor" (πατὴρ ἀνδρῶν τε θεῶν τε, patḕr andrōn te theōn te) și conducătorul zeilor de pe Muntele Olimp. El este zeul cerului și fulgerelor în mitologia greacă. Omologul său roman este Jupiter, omologul hindus este Indra și omologul etrusc este Tinia.

Zeus este copilul lui Cronos și Rhea, și cel mai mic dintre frații lui. În cele mai multe tradiții el este căsătorit cu Hera, deși, la oracolul Dodona, consoarta lui este Dione . În conformitate cu Iliada, el este tatăl Afroditei de Dione.El este cunoscut pentru escapadele sale erotice de pe urma cărora au rezultat urmași evlavioși și eroi, inclusiv Atena, Apollo și Artemis, Hermes, Persefona , Dionysos, Perseu, Hercule, Elena din Troia, Minos, Muzele, Ares, Hebe și Hefaistos. Walter Burkert subliniază în cartea sa, Religie greacă: "Chiar și pe zeii care nu sunt copiii lui naturali îi crește ca un Tată " Pentru greci, el a fost regele zeilor și al universului. Pausanias a observat că " Zeus-regele cerului este comun tuturor oamenilor". În Theogonia lui Hesiod , Zeus atribuie diferite roluri zeilor. În Imnurile lui Homer el este menționat ca șef al zeilor. Simbolurile sale sunt fulgerul, vulturul, taurul și stejarul. În plus, față de moștenirea indo-europeană, are anumite trăsături iconografice din culturile Orientului Mijlociu, cum ar fi sceptrul. Zeus este frecvent descris de artiști greci: în picioare, cu pași mari înainte, cu un fulger nivelat în mâna dreaptă ridicată sau așezat pe un tron în măreție.

Numele[modificare | modificare sursă]

Carul lui Zeus

Numele zeului în nominativ este Ζεύς Zeus / zdeús /. Acesta este încovoiat după cum urmează: vocativ: Ζεῦ / zeu; acuzativ: Δία / Día, genitiv: Διός / Diós, dativ: Διί / dii. Zeus este continuarea grecescului de * Di̯ēus, numele zeului proto-indo-european al cerului în timpul zilei, de asemenea, numit * Dyeus ph2tēr. Zeul este cunoscut în altă denumire ca Rig Veda ("Tatăl Cerului") sau în sanskrita vedică ca Dyaus / Dyaus Pita), latină ( Jupiter, de la Iuppiter, care derivă din vocativul proto-indo-european * dyeu-ph2tēr ), care derivă de la rădăcina * dyeu-("a străluci", , "cer" , "zeu"). Cea mai timpurie formă atestată numelui său sunt în greaca miceniană: di-we și di-wo, scris în Linearul b.

Legende[modificare | modificare sursă]

Primii ani ai vieții[modificare | modificare sursă]

Rhea îi oferă un bolovan soțului ei Cronos
Copilul Zeus în Creta

El făcea parte din prima generație divină. Era cel mai mic dintre fiii lui Cronos și ai Rheei. Rheea, ca să-l scape de urgia tatălui său, care-și înghițea rând pe rând copiii de îndată ce se nășteau, i-a oferit soțului ei o piatră în locul pruncului (Cronos nu avea vederea bună). Rhea l-a ascuns pe Zeus în Creta, unde a fost îngrijit de către două nimfe, Adrasteia și Ida. Acestea îl hrăneau cu lapte de la capra Amaltheia și cu ambrozie. Cureții (apărătorii lui Zeus) îl protejau pe micul zeu și făceau zgomot cu armele când acesta plângea, ca nu cumva să-l audă Cronos. Când a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Geei și al Metisei, detronarea tatălui său. După ce l-a otrăvit pe Cronos, făcându-l să-și verse înapoi copiii înghițiți, Zeus, împreună cu frații săi acum reîntorși la viață, i-au declarat război lui Cronos.

Lupta cu titanii[modificare | modificare sursă]

Batalia dintre zei si giganti

În ajutorul acestuia au sosit însă frații lui Cronos, titanii. Însă ciclopii și hecatonheirii (uriași cu o sută de brațe) erau de partea lui Zeus. Lupta a durat zece ani și a luat sfârșit cu victoria olimpienilor. Zeus a devenit stăpânul întregului Univers. El a dăruit Lumea subpământeană fratelui său Hades, iar Marea lui Poseidon, păstrându-și pentru sine Pământul. Până să dobândească pacea, a avut de înfruntat însă noi vrăjmași, de data aceasta pe giganții asmuțiți împotriva sa de către Geea, care a născut un monstru înfricoșător, Typhon, cu o sută de capete de balaur. Lupta cu Typhon a fost cea mai grea dar, în cele din urmă, Zeus a ieșit din nou și definitiv biruitor, azvârlindu-l pe monstru în Tartar. Însă și de acolo îi mai amenința pe zeii olimpieni. El dezlănțuie furtunile și vulcanii. Împreună cu Echidna, jumătate femeie și jumătate șarpe, el dădu naștere lui Orthos, un dulău fioros cu trei capete, lui Cerber, câinele iadului si pe Hidra din Lerna.

Complotul[modificare | modificare sursă]

La uneltirile Herei care era des înșelată, Apollo și cu Poseidon împreună cu Athena, au incercat să-l pună în lanțuri pe Zeus. Dar încercarea a dat greș după ce Zeus a apelat la ajutorul hecatonchiriilor, care l-au eliberat. Zeus o biciuise pe Hera, o ferecase în lanțuri de aur și o spânzurase între cer și pământ.Iar pe Poseidon și pe Apollo i-au pus la munci grele ca să clădească cu propriile lor mâini cetatea Troiei.

Copiii[modificare | modificare sursă]

Zeus si Hera

Cu prima sa soție, Metis, Zeus a născut-o pe zeița Athena, cu Themis a avut mai multe fiice, numite Ore și Moire, cu titanidele Leto și Mnemosyne a avut trei copii, pe zeița Afrodita și respectiv pe Artemis și pe Apollo, cu sora sa Demetra - pe Persefona etc. Dintre soții, cea sortită să-i fie egală și regină alături de el în Olimp a fost sora sa, Hera. Cu ea Zeus a avut patru copii: pe Ares, pe Hebe, Ilithyia și pe Hephaistos. Zeus a zămislit numeroși copii unindu-se, în egală măsură, și cu muritoarele de rând: Alcmene, Danae, Io, Europa, Niobe etc., Zeus furisandu-se si deghizandu-se in taur, vultur, lebada sau ploaie , ca sa nu fie vazut de Hera.

Ca stăpân suprem și ca deținător al puterii supreme absolute, Zeus era cel care împărțea dreptatea printre oameni și zei, el era expresia echilibrului și a ordinii din natură și din societate. Era socotit zeul luminii, al fenomenelor naturale, deținătorul fulgerelor și, mai ales, al trăsnetelor - manifestare cu precădere a forței și a mâniei sale divine. El domnea în palatul său aflat pe crestele înalte ale Olimpului și de acolo, înconjurat de ceilalți zei, cârmuia destinele lumii, împărțind binele și răul printre muritori și veghind asupra împlinirii destinelor lor.

Genealogia zeilor în mitologia greacă
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Uranus
 
Geea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
v
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Oceanus Hyperion Coeus Crius Iapetus Mnemosyne
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Cronos
 
Rhea Tethys Theia Phoebe Themis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Zeus
 
Hera Hestia Demetra Hades Poseidon
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Ares Hefaistos Hebe Eileithyia Enio Eris
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Metis
 
 
 
Maia
 
 
 
 
Leto
 
 
 
 
Semele
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Afrodita
 
Atena
 
 
Hermes
 
Apollo
 
Artemis
 
Dionis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Autoritatea asupra oamenilor[modificare | modificare sursă]

Înlănțuirea lui Prometeu
Stater Zeus Lampsacus CdM.jpg
Zeus pictat pe un vas de ceramica
Zeus Otricoli

În legendă[1] se spune că Prometeu a creat oamenii.Zeus a încercat să-i supună și i-a obligat să le aducă jertfă.Oamenii l-au păcălit și batjocorit oferindu-i doar oase și grăsime de taur.Drept pedeapsă, a izbucnit o iarnă năprasnică. Într-o noapte, Prometeu furase focul din vatra zeului Hefaistos pentru a-l duce oamenilor pe pământ. Când Zeus a aflat că titanul Prometeu îi furase focul, a hotărât să-l pedepsească greu pe creatorul oamenilor.

L-a chemat pe fierar, pe Hefaistos, și i-a poruncit să facă din apă și țărână, o fată, ființă muritoare, dar să aibă chip de zeiță. Zeus o numi Pandora, apoi îi dărui o cutie de aramă și îi spuse să o dăruiască bărbatului cu care se va căsători. Zeița Afrodita îi dărui fetei puterea de a sădi iubirea în inima bărbaților. Apoi, zeul Hermes a condus-o pe pământ. Eros, fiul Afroditei,îl ținti pe Epimeteu,fratele lui Prometeu,în inimă.Epimeteu,amețit de dragoste,o zări pe Pandora,și o ceru de soție.Fratele lui Prometeu deschise cutia. Atunci,mii de boli,rele și nenorociri se răspândiseră pe pământ.Așa se răzbunase Zeus pe pământeni. Prometeu, văzând fapta, îl înfruntase din nou pe Zeus. Zeul Olimpului se înfuriase atât de tare, încăt l-a chemat pe Hefaistos, cu niște cătușe tari și niște lanțuri grele. A mai adus și un piron mare și gros. L-a chemat pe Hermes și i-a spus să-l lege pe zeul Prometeu de o stâncă cu lanțurile, să-i pună cătușele grele și să-i înfigă pironul gros în piept. Zeus a trimis pe vulturul lui de încredere, să-i sfâșie în fiecare zi, ficatul,care de fiecare dată creștea la loc. Așa rămase Prometeu atârnat de stânca ascuțită vreme de mult timp. Prometeu strigase către Zeus că oamenii vor viețui vreme de mii și mii de ani, însă el, Zeus, va pieri.

Zeus a coborât pe pământ împreună cu Hermes să observe comportamentul oamenilor.S-a deghizat într-un bătrân sărman și necăjit și a plecat în Arcadia.S-a cazat în palatul regelui Licaon care ura zeii.Și i-a oferitîn batjocură carnea unui rob ucis.Ba chiar încerca să-l ucidă într-o noapte.Zeus fiind furios,l-a transformat pe rege într-un lup și a incendiat cu fulgerele sale tot palatul din temelii. Altă dată,tot deghizat într-un bătrânel,însoțit de Hermes,a călătorit spre Frigia.Nefiind primiți în nicio casă,Zeus se înfuriase din cauza locuitorilor care nu erau ospitalieri deloc.Dar Filemon și Baucis,doi bătrânei,i-au găzduit în umila lor locuință și le-au oferit de mâncare.Pentru buna găzduire,Zeus i-a cruțat pe cei doi.Satul plin de locuitorii cei aroganți și neospitalieri a fost prefăcut într-un lac. Mâniat pe mândria și aroganța oamenilor,Zeus a hotărât să-i distrugă.După ce a distrus două orașe printr-o ploaie de foc (pentru că locuitorii acelor orașe practicau canibalismul ,nu i-a găzduit bine pe el și pe Hermes și nu respectau zeii),Zeus a hotarat sa distruga întreaga omenire printr-un potop.Potopul a durat 9 zile și 9 nopți și a inundat întreg Pământul,ucigând orice ființă.Dar în urma potopului au supraviețuit cu ajutorul arcei un cuplu:Deucalion și soția sa.După potop,aceștia au recreat oamenii și animalele. De atunci, oamenii se supun zeilor olimpieni, construindu-le temple și oferindu-le jertfe și practicând ceremonii în onoarea lor.

Roluri și epitete[modificare | modificare sursă]

Statuia lui Zeus

Zeus a jucat un rol dominant, prezidând panteonul grec. Deși homeric, a fost zeul cerului și tunetelor ca omologii săi din Orientul Apropiat (Baal), el a fost, de asemenea, artefactul cultural suprem, în unele sensuri, el a fost întruchiparea credințelor religioase grecești și divinitatea greacă arhetipală. În afară de epitete locale care pur și simplu desemnau o zeitate , a avut și epitete sau titluri aplicate care subliniau diferite aspecte ale autorității de mare anvergură:

  • Zeus Olympios a subliniat domnia lui Zeus atât asupra zeilor
  • Zeus Panhellenios ("Zeul tuturor elenilor"), pentru care a fost dedicat faimosul templu Aeacus "pe Aegina.
  • Zeus Xenios, Philoxenon sau hospites: Zeus a fost patron ospitalier (Xenia) și oaspeți, gata să răzbune orice rău făcut de un străin.
  • Zeus Horkios: Zeus a fost patronul jurămintelor și îi pedepsea pe mincinoși
  • Zeus Agoraeus: Zeus veghea asupra afacerilor din Agora și pedepsea comercianții necinstiți.
  • Zeus Aegiduchos sau Aegiochos: Zeus a fost purtătorul Aegisului cu care a instaurat teroarea în dușmanii săi nelegiuiți

Nume suplimentare și epitete pentru Zeus :

  • Zeus Meilichios ("ușor-a-fi-înduplecat") venerat în Atena, Meilichios.
  • Zeus Tallaios ("zeul solar ") Venerat in Creta
  • Zeus Labrandos(labrys-labirint): este conectat cu zeul hurrit al cerului și al furtunii. Venerat în Caria.
  • Zeus Naos și Bouleus: venerat in Dodona
  • Zeus Georgos (Ζεύς Γεωργός - "lucrător al pământului", "fermier"), zeul agriculturii și al recoltelor, în Atena.
  • Kasios: Zeus de pe Muntele Kasios în Siria
  • Ithomatas: Zeus de pe Muntele Ithomi în Messinia
  • Astrapios ("fulgerătorul")
  • Brontios ("trăsnitorul")

Culte[modificare | modificare sursă]

Templul lui Zeus din Olympia
Templul lui Zeus din Atena
Copie romană a unui original grec din secolul V târziu î.Hr. Grecii din Cirenaica și Delta Nilului combinau trăsături ale zeului suprem, Zeus, cu trăsături ale zeului egiptean Amon-Ra.

Cel mai important centru în care Zeus era omagiat era Olympia.Festivalurile închinate lui Zeus erau Jocurile Olimpice.Altarul nu era din piatră, ci din resturile de cenușă acumulate de secole ale animalelor sacrificate.Se ridicau altare și se sacrificau tauri albi în cinstea zeului.

În Creta, Zeus Velchanos a fost venerat într-o serie de peșteri din Cnossos, Ida și Palaikastro. În perioada elenistică un mic sanctuar dedicat lui Zeus Velchanos a fost fondat la Aghia Triada lângă un palat minoic ruinat. Monedele din Phaistos arata forma în care a fost venerat: un tânăr stă printre ramurile unui copac, cu un cocoș pe genunchi, pe alte monede Velchanos este reprezentat ca un vultur și în asociere cu o zeiță, celebrarea căsătoriei mistice. Inscripțiile la Gortyn și Lyttos înregistrau un festival Velchania, arătând că a fost încă venerată în elenistică Creta. Scriitorul elenistic Euhemerus a propus o teorie cum că Zeus a fost de fapt un mare rege al Cretei și care prin slava lui postum, cretanii l-au transformat treptat într-o zeitate. Lucrările de Euhemerus nu au supraviețuit, dar scriitori creștini patristici i-au preluat sugestia.

Epitetul Zeus Lykaios ("lup-Zeus") este asumat de către Zeus numai în legătură cu festivalul arhaic al Lykaia pe pantele muntelui Lykaion ("Wolf Mountain"), cel mai înalt vârf din Arcadia, Zeus a avut doar o formală conexiune , cu ritualurile și miturile de acest ritual primitiv de trecere la canibalism și posibilitatea de transformare în vârcolac pentru participanți. Potrivit lui Platon, un anumit clan s-ar aduna pe munte pentru a face un sacrificiu la fiecare nouă ani lui Zeus Lykaios, și o singură bucată din măruntaiele umane s-ar fi amestecat cu cele animale. Cine a mâncat carne de om a fost declarat de a transforma într-un lup, și-ar putea recâștiga singura formă umană dacă nu a mâncat din nou carne umană până când următorul ciclu de nouă ani s-a încheiat. Au fost jocuri asociate cu Lykaia, eliminate în secolul al IV-lea.

Deși etimologia indică faptul că Zeus a fost inițial un zeu ceresc, multe orașe grecești l-au onorat Zeus subteran la nivel local. Atenienii și sicilienii l-au onorat pe Zeus Meilichios ("amabilitate" sau "miere"), în timp ce alte orașe l-au avut pe Zeus Chthonios ("pamant"), Zeus Katachthonios ("sub-pământ") și Zeus Plousios ("avere-aduce"). Aceste zeități erau reprezentate ca șerpi sau în formă umană în arta vizuală . Cultul lui Zeus la Dodona, în Epir s-a centrat pe un stejar sacru. Oracolul lui Ammon de la Oaza Siwa din Deșertul de Vest din Egipt nu se afla în limitele lumii grecești înainte ca Alexandru cel Mare să o consulte. Zeus Amon a fost venerat și în Sparta.

Zeus a fost identificat cu zeul roman Jupiter și asociat în imaginația clasică sincretică ( interpretatio graeca), cu diverse alte zeități, cum ar fi Amon egiptean și Tinia etruscă. Conducătorul seleucid Antioh IV Epifanes a ridicat o statuie a lui Zeus Olympios în Templul iudaic din Ierusalim. Unii mitologi moderni compara cu zeul hindus, Indra .

În neoplatonism, Zeus este reprezentat ca fiind Demiurgul sau Mintea Divină.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Biografie[modificare | modificare sursă]

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2
  • Burkert, Walter, (1977) 1985. Greek Religion, especially section III.ii.1 (Harvard University Press)
  • Cook, Arthur Bernard, Zeus: A Study in Ancient Religion, (3 volume set), (1914–1925). New York, Bibilo & Tannen: 1964.
  • Volume 1: Zeus, God of the Bright Sky, Biblo-Moser, June 1, 1964, ISBN 0-8196-0148-9 (reprint)
  • Volume 2: Zeus, God of the Dark Sky (Thunder and Lightning), Biblo-Moser, June 1, 1964, ISBN 0-8196-0156-X
  • Volume 3: Zeus, God of the Dark Sky (earthquakes, clouds, wind, dew, rain, meteorites)
  • Druon, Maurice, The Memoirs of Zeus, 1964, Charles Scribner's and Sons. (tr. Humphrey Hare)
  • Farnell, Lewis Richard, Cults of the Greek States 5 vols. Oxford; Clarendon 1896–1909. Still the standard reference.
  • Farnell, Lewis Richard, Greek Hero Cults and Ideas of Immortality, 1921.
  • Graves, Robert; The Greek Myths, Penguin Books Ltd. (1960 edition)
  • Mitford,William, The History of Greece, 1784. Cf. v.1, Chapter II, Religion of the Early Greeks
  • Moore, Clifford H., The Religious Thought of the Greeks, 1916.
  • Nilsson, Martin P., Greek Popular Religion, 1940.
  • Nilsson, Martin P., History of Greek Religion, 1949.
  • Rohde, Erwin, Psyche: The Cult of Souls and Belief in Immortality among the Greeks, 1925.
  • Smith, William, Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology, 1870, Ancientlibrary.com, William Smith, Dictionary: "Zeus" Ancientlibrary.com

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Alexandru Mitru, Legendele Olimpului

Vezi și[modificare | modificare sursă]