Zeus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Zeus
Zeul zeilor
Jupiter Smyrna Louvre Ma13.jpg
La civilizația greacă
Căsătorit cu Hera
Urmași Hercule, Perseu, Apollo, Artemis, Hermes, Atena, Ares, Elena, Castor și Polux etc.
Tată Cronos
Mamă Rhea
Frați Poseidon, Hera, Hades, Demetra, Hestia, Chiron
Simboluri fulgerul, vulturul

Zeus (greaca veche: Ζεύς, Zeus, greaca modernă: Δίας, Dias) este "Tatăl zeilor și oamenilor" (πατὴρ ἀνδρῶν τε θεῶν τε, patḕr andrōn te theōn te) și conducătorul zeilor de pe Muntele Olimp. El este zeul cerului și fulgerelor în mitologia greacă. Omologul său roman este Jupiter, omologul hindus este Indra și omologul etrusc este Tinia.

Zeus este copilul lui Cronos și Rhea, și cel mai mic dintre frații lui. În cele mai multe tradiții el este căsătorit cu Hera, deși, la oracolul Dodona, consoarta lui este Dione . În conformitate cu Iliada, el este tatăl Afroditei de Dione.El este cunoscut pentru escapadele sale erotice de pe urma carora au rezultat urmași evlavioși și eroi, inclusiv Atena, Apollo și Artemis, Hermes, Persefona , Dionysos, Perseu, Hercule, Elena din Troia, Minos, Muzele, Ares, Hebe și Hefaistos. Walter Burkert subliniază în cartea sa, Religie greacă: "Chiar si pe zeii care nu sunt copiii lui naturali ii creste ca un Tată " Pentru greci, el a fost regele zeilor si al universului. Pausanias a observat ca " Zeus-regele cerului este comun tuturor oamenilor". În Theogonia lui Hesiod , Zeus atribuie diferite roluri zeilor. În Imnurile lui Homer el este menționat ca șef al zeilor. Simbolurile sale sunt fulgerul, vulturul, taurul și stejarul. În plus, față de moștenirea indo-europeană, are anumite trăsături iconografice din culturile Orientului Mijlociu, cum ar fi sceptrul. Zeus este frecvent descris de artisti greci: în picioare, cu pași mari înainte, cu un fulger nivelat în mâna dreaptă ridicată sau așezat pe un tron în măreție.

Numele[modificare | modificare sursă]

Carul lui Zeus

Numele zeului în nominativ este Ζεύς Zeus / zdeús /. Acesta este încovoiat după cum urmează: vocativ: Ζεῦ / zeu; acuzativ: Δία / Día, genitiv: Διός / Diós, dativ: Διί / dii. Zeus este continuarea grecescului de * Di̯ēus, numele zeului proto-indo-european al cerului in timpul zilei, de asemenea, numit * Dyeus ph2tēr. Zeul este cunoscut in alta denumire ca Rig Veda ("Tatal Cerului") sau in sanskrita vedica ca Dyaus / Dyaus Pita), latină ( Jupiter, de la Iuppiter, care derivă din vocativul proto-indo-european * dyeu-ph2tēr ), care derivă de la rădăcina * dyeu-("a străluci", , "cer" , "zeu"). Cea mai timpurie forma atestata ale numelui sau sunt în greaca miceniană: di-we și di-wo, scris în Linearul b.

Legende[modificare | modificare sursă]

Primii ani ai vieții[modificare | modificare sursă]

Rhea ii ofera un bolovan sotului ei Cronos
Copilul Zeus in Creta

El făcea parte din prima generație divină. Era cel mai mic dintre fiii lui Cronos și ai Rheei. Rheea, ca să-l scape de urgia tatălui său, care-și înghițea rând pe rând copiii de îndată ce se nășteau, i-a oferit sotului ei o piatra in locul pruncului (Cronos nu avea vederea buna). Rhea l-a ascuns pe Zeus în Creta, unde a fost îngrijit de către două nimfe, Adrasteia și Ida. Acestea îl hrăneau cu lapte de la capra Amaltheia și cu ambrozie. Cureții (apărătorii lui Zeus) îl protejau pe micul zeu și făceau zgomot cu armele când acesta plângea, ca nu cumva să-l audă Cronos. Când a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Geei și al Metisei, detronarea tatălui său. După ce l-a otravit pe Cronos, facandu-l sa-și verse înapoi copiii înghițiți, Zeus, împreună cu frații săi acum reîntorși la viață, i-au declarat război lui Cronos.

Lupta cu titanii[modificare | modificare sursă]

Batalia dintre zei si giganti

În ajutorul acestuia au sosit însă frații lui Cronos, titanii. Însă ciclopii și hecatonheirii (uriași cu o sută de brațe) erau de partea lui Zeus. Lupta a durat zece ani și a luat sfârșit cu victoria olimpienilor. Zeus a devenit stăpânul întregului Univers. El a dăruit Lumea subpământeană fratelui său Hades, iar Marea lui Poseidon, păstrându-și pentru sine Pământul. Până să dobândească pacea, a avut de înfruntat însă noi vrăjmași, de data aceasta pe giganții asmuțiți împotriva sa de către Geea, care a născut un monstru înfricoșător, Typhon, cu o sută de capete de balaur. Lupta cu Typhon a fost cea mai grea dar, în cele din urmă, Zeus a ieșit din nou și definitiv biruitor, azvârlindu-l pe monstru în Tartar. Însă și de acolo îi mai amenința pe zeii olimpieni. El dezlănțuie furtunile și vulcanii. Împreună cu Echidna, jumătate femeie și jumătate șarpe, el dădu naștere lui Orthos, un dulău fioros cu trei capete, lui Cerber, câinele iadului si pe Hidra din Lerna.

Complotul[modificare | modificare sursă]

La uneltirile Herei care era des înșelată, Apollo și cu Poseidon împreună cu Athena, au incercat să-l pună în lanțuri pe Zeus. Dar încercarea a dat greș după ce Zeus a apelat la ajutorul hecatonchiriilor, care l-au eliberat. Zeus o biciuise pe Hera, o ferecase în lanțuri de aur și o spânzurase între cer și pământ.Iar pe Poseidon si pe Apollo i-au pus la munci grele ca sa cladeasca cu propriile lor maini cetatea Troiei.

Copiii[modificare | modificare sursă]

Zeus si Hera

Cu prima sa soție, Metis, Zeus a născut-o pe zeița Athena, cu Themis a avut mai multe fiice, numite Ore și Moire, cu titanidele Leto și Mnemosyne a avut trei copii, pe zeița Afrodita și respectiv pe Artemis și pe Apollo, cu sora sa Demetra - pe Persefona etc. Dintre soții, cea sortită să-i fie egală și regină alături de el în Olimp a fost sora sa, Hera. Cu ea Zeus a avut patru copii: pe Ares, pe Hebe, Ilithyia și pe Hephaistos. Zeus a zămislit numeroși copii unindu-se, în egală măsură, și cu muritoarele de rând: Alcmene, Danae, Io, Europa, Niobe etc., Zeus furisandu-se si deghizandu-se in taur, vultur, lebada sau ploaie , ca sa nu fie vazut de Hera.

Ca stăpân suprem și ca deținător al puterii supreme absolute, Zeus era cel care împărțea dreptatea printre oameni și zei, el era expresia echilibrului și a ordinii din natură și din societate. Era socotit zeul luminii, al fenomenelor naturale, deținătorul fulgerelor și, mai ales, al trăsnetelor - manifestare cu precădere a forței și a mâniei sale divine. El domnea în palatul său aflat pe crestele înalte ale Olimpului și de acolo, înconjurat de ceilalți zei, cârmuia destinele lumii, împărțind binele și răul printre muritori și veghind asupra împlinirii destinelor lor.

Genealogia zeilor în mitologia greacă
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Uranus
 
Geea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
v
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Oceanus Hyperion Coeus Crius Iapetus Mnemosyne
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Cronos
 
Rhea Tethys Theia Phoebe Themis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Zeus
 
Hera Hestia Demetra Hades Poseidon
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Ares Hefaistos Hebe Eileithyia Enio Eris
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Metis
 
 
 
Maia
 
 
 
 
Leto
 
 
 
 
Semele
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Afrodita
 
Atena
 
 
Hermes
 
Apollo
 
Artemis
 
Dionis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Autoritatea asupra oamenilor[modificare | modificare sursă]

Înlănțuirea lui Prometeu
Stater Zeus Lampsacus CdM.jpg
Zeus pictat pe un vas de ceramica
Zeus Otricoli

În legendă[1] se spune că Prometeu a creat oamenii.Zeus a incercat sa-i supuna si i-a obligat sa le aduca jertfa.Oamenii l-au pacalit si batjocorit oferindu-i doar oase si grasime de taur.Drept pedeapsa, a izbucnit o iarna naprasnica. Intr-o noapte, Prometeu furase focul din vatra zeului Hefaistos pentru a-l duce oamenilor pe pământ. Când Zeus a aflat că titanul Prometeu îi furase focul, a hotărât să-l pedepsească greu pe creatorul oamenilor.

L-a chemat pe fierar, pe Hefaistos, și i-a poruncit să facă din apă și țărână, o fată, ființă muritoare, dar să aibă chip de zeiță. Zeus o numi Pandora, apoi îi dărui o cutie de aramă și îi spuse să o dăruiască bărbatului cu care se va căsători. Zeița Afrodita îi dărui fetei puterea de a sădi iubirea în inima bărbaților. Apoi, zeul Hermes a condus-o pe pământ. Eros, fiul Afroditei,îl ținti pe Epimeteu,fratele lui Prometeu,în inimă.Epimeteu,amețit de dragoste,o zări pe Pandora,și o ceru de soție.Fratele lui Prometeu deschise cutia. Atunci,mii de boli,rele și nenorociri se răspândiseră pe pământ.Așa se răzbunase Zeus pe pământeni. Prometeu, văzând fapta, îl înfruntase din nou pe Zeus. Zeul Olimpului se înfuriase atât de tare, încăt l-a chemat pe Hefaistos, cu niște cătușe tari și niște lanțuri grele. A mai adus și un piron mare și gros. L-a chemat pe Hermes și i-a spus să-l lege pe zeul Prometeu de o stâncă cu lanțurile, să-i pună cătușele grele și să-i infiga pironul gros in piept. Zeus a trimis pe vulturul lui de încredere, să-i sfâșie în fiecare zi, ficatul,care de fiecare data crestea la loc. Așa rămase Prometeu atârnat de stânca ascuțită vreme de mult timp. Prometeu strigase către Zeus că oamenii vor viețui vreme mii și mii de ani, însă el, Zeus, va pieri.

Zeus a coborat pe pamant impreuna cu Hermes sa observe comportamentul oamenilor.S-a deghizat intr-un batran sarman si necajit si a plecat in Arcadia.S-a cazat in palatul regelui Licaon care ura zeii.Si i-a oferit in batjocura carnea unui rob ucis.Ba chiar incerca sa-l ucida intr-o noapte.Zeus fiind furios,l-a transformat pe rege intr-un lup si a incendiat cu fulgerele sale tot palatul din temelii. Alta data,tot deghizat intr-un batranel,insotit de Hermes,a calatorit spre Frigia.Nefiind primiti in nicio casa,Zeus se infuriase din cauza locuitorilor care nu erau ospitalieri deloc.Dar Filemon si Baucis,doi batranei,i-au gazduit in umila lor locuinta si le-a oferit de mancare.Pentru buna gazduire,Zeus i-a crutat pe cei doi.Satul plin de locuitorii cei aroganti si neospitalieri a fost prefacut intr-un lac. Maniat pe mandria si aroganta oamenilor,Zeus a hotarat sa-i distruga.Dupa ce a distrus doua orase printr-o ploaie de foc (pentru ca locuitorii acelor orase practicau canibalismul ,nu i-a gazduit bine pe el si pe Hermes si nu respectau zeii),Zeus a hotarat sa distruga intreaga omenire printr-un potop.Potopul a durat 9 zile si 9 nopti si a inundat intreg Pamantul,ucigand orice fiinta.Dar in urma potopului au supravietuit cu ajutorul arcei un cuplu:Deucalion si sotia sa.Dupa potop,acestia au recreat oamenii si animalele. De atunci, oamenii se supun zeilor olimpieni, construindu-le temple si oferindu-le jertfe si practicand ceremonii in onoarea lor.

Roluri si epitete[modificare | modificare sursă]

Statuia lui Zeus

Zeus a jucat un rol dominant, prezidând panteonul grec. Deși homeric, a fost zeul cerului și tunetelor ca omologii săi din Orientul Apropiat (Baal), el a fost, de asemenea, artefactul cultural suprem, în unele sensuri, el a fost întruchiparea credințelor religioase grecești și divinitatea greacă arhetipala. În afară de epitete locale care pur și simplu desemnau o zeitate , a avut si epitete sau titluri aplicate care subliniau diferite aspecte ale autorității de mare anvergură:

  • Zeus Olympios a subliniat domnia lui Zeus atât asupra zeilor
  • Zeus Panhellenios ("Zeul tuturor elenilor"), pentru care a fost dedicat faimosul templu Aeacus "pe Aegina.
  • Zeus Xenios, Philoxenon sau hospites: Zeus a fost patron ospitalier (Xenia) și oaspeți, gata să răzbune orice rău făcut de un străin.
  • Zeus Horkios: Zeus a fost patronul jurămintelor si îi pedepsea pe mincinosi
  • Zeus Agoraeus: Zeus veghea asupra afacerilor din Agora și pedepsea comercianții necinstiți.
  • Zeus Aegiduchos sau Aegiochos: Zeus a fost purtătorul Aegisului cu care a instaurat teroarea în dușmanii săi nelegiuiti

Nume suplimentare și epitete pentru Zeus :

  • Zeus Meilichios ("ușor-a-fi-înduplecat") venerat in Atena, Meilichios.
  • Zeus Tallaios ("zeul solar ") Venerat in Creta
  • Zeus Labrandos(labrys-labirint): este conectat cu zeul hurrit al cerului și al furtunii. Venerat in Caria.
  • Zeus Naos și Bouleus: venerat in Dodona
  • Zeus Georgos (Ζεύς Γεωργός - "lucrător al pământului", "fermier"), zeul agriculturii și al recoltelor, în Atena.
  • Kasios: Zeus de pe Muntele Kasios în Siria
  • Ithomatas: Zeus de pe Muntele Ithomi în Messinia
  • Astrapios ("fulgerătorul")
  • Brontios ("trăsnitorul")

Culte[modificare | modificare sursă]

Templul lui Zeus din Olympia
Templul lui Zeus din Atena
Copie romană a unui original grec din secolul V târziu î.Hr. Grecii din Cirenaica și Delta Nilului combinau trăsături ale zeului suprem, Zeus, cu trăsături ale zeului egiptean Amon-Ra.

Cel mai important centru in care Zeus era omagiat era Olympia.Festivalurile inchinate lui Zeus erau Jocurile Olimpice.Altarul nu era din piatra, ci din resturile de cenusa acumulate de secole ale animalelor sacrificate.Se ridicau altare si se sacrificau tauri albi in cinstea zeului.

În Creta, Zeus Velchanos a fost venerat intr-o serie de pesteri din Cnossos, Ida și Palaikastro. În perioada elenistică un mic sanctuar dedicat lui Zeus Velchanos a fost fondat la Aghia Triada langa un palat minoic ruinat. Monedele din Phaistos arata forma în care a fost venerat: un tânăr stă printre ramurile unui copac, cu un cocoș pe genunchi, pe alte monede Velchanos este reprezentat ca un vultur și în asociere cu o zeita, celebrarea căsătoriei mistice. Inscripțiile la Gortyn și Lyttos înregistrau un festival Velchania, arătând că a fost încă venerata in elenistică Creta. Scriitorul elenistic Euhemerus a propus o teorie cum c Zeus a fost de fapt un mare rege al Cretei și care prin slava lui postum, cretanii l-au transformat treptat într-o zeitate. Lucrările de Euhemerus nu au supraviețuit, dar scriitori creștini patristici i-au preluat sugestia.

Epitetul Zeus Lykaios ("lup-Zeus") este asumat de către Zeus numai în legătură cu festivalul arhaic al Lykaia pe pantele muntelui Lykaion ("Wolf Mountain"), cel mai înalt vârf din Arcadia, Zeus a avut doar o formală conexiune , cu ritualurile și miturile de acest ritual primitiv de trecere la canibalism și posibilitatea de transformare in vârcolac pentru participanții. Potrivit lui Platon, un anumit clan s-ar aduna pe munte pentru a face un sacrificiu la fiecare nouă ani LUI Zeus Lykaios, și o singură bucată din măruntaiele umane s-ar fi amestecat cu cele animale. Cine a mâncat carne de om a fost declarat de a transforma într-un lup, și-ar putea recâștiga singura formă umană dacă nu a mâncat din nou carne umană până cand următorul ciclu de nouă ani s-a încheiat. Au fost jocuri asociate cu Lykaia, eliminate în secolul al IV-lea.

Deși etimologia indică faptul că Zeus a fost inițial un zeu ceresc, multe orașe grecești l-au onorat Zeus subteran la nivel local. Atenienii și sicilienii l-au onorat pe Zeus Meilichios ("amabilitate" sau "miere"), în timp ce alte orașe l-au avut pe Zeus Chthonios ("pamant"), Zeus Katachthonios ("sub-pamant") și Zeus Plousios ("avere-aduce"). Aceste zeități erau reprezentate ca șerpi sau în formă umană în arta vizuală . Cultul lui Zeus la Dodona, în Epir s-a centrat pe un stejar sacru. Oracolul lui Ammon de la Oaza Siwa din Desertul de Vest din Egipt nu se afla în limitele lumii grecesti înainte ca Alexandru cel Mare sa o consulte. Zeus Amon a fost venerat si in Sparta.

Zeus a fost identificat cu zeul roman Jupiter și asociat în imaginația clasică sincretica ( interpretatio graeca), cu diverse alte zeități, cum ar fi Amon egiptean și Tinia etruscă. Conducătorul seleucid Antioh IV Epifanes a ridicat o statuie a lui Zeus Olympios în Templul iudaic din Ierusalim. Unii mitologi moderni compara cu zeul hindus, Indra .

În neoplatonism, Zeus este reprezentat ca fiind Demiurgul sau Mintea Divină.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Biografie[modificare | modificare sursă]

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2
  • Burkert, Walter, (1977) 1985. Greek Religion, especially section III.ii.1 (Harvard University Press)
  • Cook, Arthur Bernard, Zeus: A Study in Ancient Religion, (3 volume set), (1914–1925). New York, Bibilo & Tannen: 1964.
  • Volume 1: Zeus, God of the Bright Sky, Biblo-Moser, June 1, 1964, ISBN 0-8196-0148-9 (reprint)
  • Volume 2: Zeus, God of the Dark Sky (Thunder and Lightning), Biblo-Moser, June 1, 1964, ISBN 0-8196-0156-X
  • Volume 3: Zeus, God of the Dark Sky (earthquakes, clouds, wind, dew, rain, meteorites)
  • Druon, Maurice, The Memoirs of Zeus, 1964, Charles Scribner's and Sons. (tr. Humphrey Hare)
  • Farnell, Lewis Richard, Cults of the Greek States 5 vols. Oxford; Clarendon 1896–1909. Still the standard reference.
  • Farnell, Lewis Richard, Greek Hero Cults and Ideas of Immortality, 1921.
  • Graves, Robert; The Greek Myths, Penguin Books Ltd. (1960 edition)
  • Mitford,William, The History of Greece, 1784. Cf. v.1, Chapter II, Religion of the Early Greeks
  • Moore, Clifford H., The Religious Thought of the Greeks, 1916.
  • Nilsson, Martin P., Greek Popular Religion, 1940.
  • Nilsson, Martin P., History of Greek Religion, 1949.
  • Rohde, Erwin, Psyche: The Cult of Souls and Belief in Immortality among the Greeks, 1925.
  • Smith, William, Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology, 1870, Ancientlibrary.com, William Smith, Dictionary: "Zeus" Ancientlibrary.com

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Alexandru Mitru, Legendele Olimpului

Vezi și[modificare | modificare sursă]