Defrișare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Junglă arsă pentru agricultură în sudul Mexicului.

Defrișarea sau despădurirea constă în îndepărtarea totală a vegetației lemnoase forestiere de pe o anumită suprafață, fără a fi urmată de regenerarea acesteia, incluzând scoaterea și îndepărtarea cioatelor arborilor și arbuștilor, cu schimbarea folosinței și/sau a destinației terenului.[1]

Înlăturare completă a pădurilor pe o anumită suprafață, prin tăierea lor, se face în scopul folosirii terenului în alte scopuri (agricultură, pășunat, construcții) sau utilizării materialul lemnos. Rata despăduririlor este ridicată mai ales la tropice, unde slaba calitate a solului a dus la practica defrișării pentru a face disponibile noi terenuri pentru agricultură. Defrișarea irațională conduce la crearea unor mari dezechilibre în natură prin modificarea regimului de precipitații (secetă), al mișcării curenților de aer, degradarea și eroziunea solurilor, apariția de inundații, pierderea biodiversității, din cauza extincției speciilor de plante și animale și la creșterea cantității de dioxid de carbon din atmosferă cu apariția efectului de seră. Mai multe țări au inițiat proiecte de împădurire sau reîmpădurire pentru a combate efectele despăduririlor sau pentru a crește cantitatea de lemn disponibil.[2] [3] [4] [5]

Un loc despădurit prin defrișare care este folosit ca pășune montană poartă denumirea de curătură sau de runc.[6]

Defrișările în albiile majore ale albiilor cursurilor de apă.[modificare | modificare sursă]

Defrișarea vegetației din albia majoră a râurilor are ca efect sporirea vitezei de scurgere și ca urmare o reducere a nivelului apei la același nivel, ceea ce local, duce la reducerea inundabilității. Aceasta are însă ca efect redurecerea efectului de atenuare a undelor de viitură în aval și, drept consecință, agravează efectul viiturilor din aval. Pe de altă parte, pădurile din albiile majore ale râurilor împiedecă sau reduc modificările traseului albiei minore. De aceea, defrișarea pădurilor de luncă din albiile majore ale râurile trebuie făcută doar după o atentă evaluare a efectului defrișărilor, pentru a evita ca efectele negative din aval să nu depășească, uneori în mod considerabil efectele pozitive locale, care adesea sunt foarte discutabile .[7]

În ceea ce privește copacii care adeseori cresc pe malul albiei minore, care nu pot fi desemnați ca o pădure, ei reprezentând mai degrabă o lizieră, aceștia au un rol esențial în menținerea stagilității albiei minore și menținerea lor este obligatorie , cu excepția cazurilor în care prin amenajări hidrotehnice se urmărește modificarea traseului albiei minore.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Codul silvic aprobat prin legea Nr. 46 din 19 martie 2008
  2. ^ Petre Neacșu, Zoe Apostolache-Stoicescu. Dicționar de ecologie. Editura științifică și enciclopedică, București, 1982
  3. ^ Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005
  4. ^ Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Enciclopedie de biologie. București: ALL Educational, 2007
  5. ^ Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Ecologie și protecția mediului: Manual preparator. București, Editura "Scaiul", 1993
  6. ^ Mic glosar de termeni montani
  7. ^ Viituri și inundații

Legături externe[modificare | modificare sursă]