Galia
| Istoria Franței |
|---|
|
Antichitate
Evul Mediu Renașterea Epoca modernă
Epoca contemporană |
Galia (în latină Gallia, și în greacă Galatia) a fost regiunea Europei de Vest care include nordul Italiei moderne, Franța, Belgia, Elveția occidentală și părți ale Olandei și ale Germaniei pe partea vestică a râului Rin.
În antichitate, galii, un popor celtic locuia pe acest teritoriu, precum și în alte părți a Europei, vorbind limba galică. În afară de gali, existau și alte popoare pe teritoriul nordului Italiei moderne, ca lepontii care locuiau la poalele sudice a Alpilor italieni, în Raetia.
Cuprins |
[modificare] Despre gali
Așezare
- în Europa de Vest, pe teritoriul Franței de azi;
- patria lor, Galia, era numită și "țara pădurilor" (erau foarte multe păduri în această țară).
Ocupații
- agricultura și creșterea animalelor;
- galii erau buni meșteșugari, cunoșteau roata olarului și prelucrarea fierului (în această privință geto-dacii au luat exemplu de la gali);
- făceau comerț în toată Europa și în regiuni mai îndepărtate;
- uneltele, armele și podoabele lor erau cunoscute și bine apreciate.
Locuințe
- colibe de lemn acoperite cu paie;
- lângă casă aveau locuri speciale pentru animale.
Îmbrăcăminte
- foloseau țesături din lână și in;
- bărbații purtau pantaloni largi legați cu o centură, iar femeile rochii lungi prinse la mijloc;
- peste o tunică (îmbrăcăminte închisă până la gât) purtau o manta mai lungă din lână;
- îmbrăcămintea era frumos vopsită cu ajutorul plantelor;
- în picioare purtau opinci din piele, asemănătoare țăranilor români de altădată.
Obiceuri
- galii erau fără frică, uneori se duceau la luptă fără îmbrăcăminte sau obiecte de protecție, dorind să își arate astfel curajul;
- mai târziu și-au confecționat îmbrăcăminte de protecție pentru corp și coifuri pentru protecția capului;
- trăiau organizați în familii și triburi conduse de un șef care era numit pe timp de un an;
- la tinerii războinici exista obiceiul să poarte barbă și plete cel puțin până la înfrângerea primului dușman;
- erau preocupați mult și de curățenia corpului.
[modificare] Istorie
Stramosii francezilor au fost galii. Si ei se ocupau cu agricultura si cresterea animalelor. Erau vestiti pentru armele, uneltele si podoabele facute de ei. Le placea curatenia (potrivit lui Pliniu cel Batran, ei au fost primii utilizatori de sapun in Europa occidentala). Locuintele lor erau mai ales de forma rotunda, construite din lemn si acoperite cu stuf. Galii purtau pantaloni facuti din diverse materiale. Obisnuiau sa se impodobeasca cu bratari si fibule. Realizau lucrari artistice, cum ar fi minunatele bijuterii,sculpturi etc). Erau razboinici faimosi; in anii 400 i.Hr., cucerisera Roma.
Galia (în latină Gallia, și în greacă Galatia) a fost regiunea Europei de Vest care include nordul Italiei moderne, Franța, Belgia, Elveția occidentală și părți ale Olandei și ale Germaniei pe partea vestică a râului Rin. În Antichitate, galii, un popor Celtic locuiau pe acest teritoriu, precum și în alte părți ale Europei, vorbind limba galică. În afară de gali, existau și alte popoare pe teritoriul nordului Italiei moderne, ca Lepontii care locuiau pe poalele sudice a Alpilor italieni, în Raetia. Galii sub comanda lui Brennus au ocupat Roma ca. 390 î.Hr. În lumea egee, o migrațiune a galilor răsăriteni a apărut în Tracia, la nordul Greciei, în 281 î.Hr. Un alt căpitan numit Brennus, in fruntea unei armate largi, a renunțat să distrugă Templul lui Apollo în Delfi doar în ultimul minut, văzând după legendă o amenințare în formă de fulger. În același timp o bandă migratorie de celți, ca. 10.000 de luptători, împreună cu femeile, copiii, și sclavii lor treceau prin Tracia. Trei triburi galice au trecut dinTracia în Anatolia la invitația domnitorului bitinian Nicomedes I, care a cerut ajutor pentru lupta sa contra fratelui său. Ulterior ei s-au stabilit în Frigia și Cappadocia în Anatolia centrală, o regiune care de atunci înainte s-a numit Galatia.
Vercingetorix (72-46 î.Hr.) a rezistat cu eroism in fata romanilor. Romanii insa fiind foarte puternici, iar conducatorul lor Cezar, s-a dovedit un mare comandant de oaste, Vercingetorix s-a predat si a fost omorat in inchisoare, prin sufocare,dupa ce a asteptat 7 ani. Galia a fost transformata in provincie romana, devenind una dintre cele mai infloritoare.
[modificare] Un popor divizat în multe seminții
Sunt principalele triburi galice întâmpinate de Iulius Cezar în timpul Războaiele galice(58 î.Hr.- 51 î.Hr.):
| Nume în limba latină(și româna) | Nume în franceză | Amplasament geografic curent | Majore orașe (în latina) | Numele curent de orașe |
|---|---|---|---|---|
| Allobroges (Allobrogi)[1] | (Les) Allobroges | Isère, Savoie | Vienna, Cularo, Genua | Vienne, Grenoble, Geneva |
| Ambiani[2] | (Les) Ambiens | Somme | Samarobriva | Amiens |
| Arverni(Arveni)[3] | (Les) Arvernes | Auvergne | Gergovia[4], Nemossos (Augustonemetum) | La Roche-Blanche, Clermont-Ferrand |
| Atrebates[5] | (Les) Atrébates | Artois, Belgia | Nemetacum | Arras |
| Bellovaci[6] | (Les) Bellovaques | Oise | Bratuspantium[7] | (?) Nelocalizat |
| Bituriges Cubi (Biturigi Cubi)[8] | (Les) Bituriges Cubes | Indre, Cher | Avaricum[9] | Bourges |
| Bituriges Vivisci (Biturigi Vivisci) | (Les) Bituriges Vivisques | Gironde | Burdigala | Bordeaux |
| Cadurci[10] | (Les) Cadurques | Perigord, Quercy | Uxellodunum, Divona | Ussel, Cahors |
| Carnutes (Carnuți)[11] | (Les) Carnutes | Beauce | Autricum, Cenabum[12] | Chartres, Orléans |
| Eburones (Eburoni)[13] | (Les) Éburons | Ardennes, Belgia | ||
| Hædui (Ædui)[14] | (Les) Héduens sau (Les) Éduens | Bourgogne | Bibracte[15], Matisco | Mont-Beuvray, Mâcon |
| Helvetii (Helveți)[16] | (Les) Helvètes | Elveția | ||
| Lemovices[17] | (Les) Lémovices | Limousin | Augustoritum | Limoges |
| Lexovii[18] | (Les) Lexoviens | Normandia de Jos | Noviomagus Lexovii | Lisieux |
| Mandubii[19] | (Les) Mandubiens | Bourgogne sau Jura | Alesia | Alise Sainte-Reine |
| Mediomatrici[20] | (Les) Médiomatrices | Moselle, Lorena | Dividorum | Metz |
| Nervii[21] | (Les) Nerviens | Artois Belgia | Bagacum | Bavay |
| Parisii[22] | (Les) Parisiens | Île-de-France | Lutetia | Lutèce (Paris?) |
| Pictavii | (Les) Pictons | Poitou-Charentes | Limonum | Poitiers |
| Remi[23] | (Les) Rèmes | Champagne | Durocortorum, Bibrax[24] | Reims |
| Salluvii | (Les) Salyens | Bouches-du-Rhône, Provence-Alpi-Coasta de Azur | (?)Nume necunoscut | oppidum la Entremont |
| Senones (Senoni)[25] | (Les) Sénons | Yonne | Agedincum[26] | Sens |
| Sequani[27] | (Les) Séquanes | Franche-Comté | Vesontio | Besançon |
| Treveri[28] | (Les) Trévires | Renania-Palatinat, Germania | (?)Nume necunoscut, Augusta Treverorum | oppidum la Titelberg, Trier |
| Turones (Turoni)[29] | (Les) Turons | Indre-et-Loire | ||
| Veneti[30] | (Les) Vénètes | Bretania | ||
| Vocontii | (Les) Voconces | Drôme, Hautes-Alpes, Vaucluse | Vasio, Lucus | Vaison-la-Romaine, Luc-en-Diois |
| Volcæ Tectosages (Volchi tectosagi) | (Les) Volques Tectosages | Haute-Garonne, Midi-Pirinei | Tolosa | Toulouse |
Îndeobște, numele popoarelor din Galia nu sunt traduse în limba română. Numele în latină și în franceză sunt aici pentru a determina traducerile posibile.
[modificare] Note
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.I, 14
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.II, 4
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.VII, 4
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.VII, 9
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.II, 4
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.II, 4
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.II, 13
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.VII, 9
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.VII, 13
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.VII, 4
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.II, 35
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.VII, 11
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.II, 4
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.I, 10
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.II, 23
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.I, 1
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.VII, 4
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.III, 29
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.VII, 68
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.IV, 10
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.II, 15
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.VII, 4
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.II, 3
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.II, 6
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.V, 54
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.VII, 59
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.I, 10
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.I, 37
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.II, 35
- ^ Cezar, Commentariorum De Bello Gallico (52-50 î. Hr.), Cart.III, 8