Metodism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
John Wesley (1703-1791), întemeietorul mișcării metodiste

Metodismul este o doctrină religioasă protestantă care preconizează practicarea "metodică" a pietății și a evlaviei. Curentul metodist își are originea în Anglia, unde a fost introdus în secolul al XVIII-lea de John Wesley (1703-1791).

Alți lideri importanți ai mișcării metodiste au fost George Whitefield și Charles Wesley (fratele lui John Wesley). Metodismul a apărut ca fiind o mișcare de renaștere spirituală în cadrul bisericii Anglicane și a devenit o biserică separată după moartea lui John Wesley. Datorită unei viguroase activități misionare, metodismul s-a răspândit rapid în Imperiul Britanic și în Statele Unite, iar astăzi pretinde că ar avea aproximativ 80 de milioane de adepți.[1]

Prima Biserică Metodistă Unită a luat ființă în România sub acceptul Episcopiei pe Europa Centrală de Sud-Est și Africa de Nord, în data de 4 septembrie, 2011. Unul din scopurile principale ale bisericii este: trăirea în unitate cu celelalte denominațiuni.

Vezi și[modificare | modificare sursă]