Poseidonios

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Poseidonios (Ποσειδώνιος din Arameia sau din Rhodos a fost un geograf grec. Ultimul nume citat de Strabon în sumarul învățaților preocupați de geografie este al cele¬brului filozof stoic și om de știință Poseidonios. Născut în Apameia Siriei, în jurul anului 135 î.e.n., Poseidonios, dis-cipolul lui Panaitios la Atena, a fost unul dintre cei mai iluștri profesori ai antichității. „Întreaga sa activitate ca om politic și ca filozof — informează Strabon — s a des¬fășurat la Rodos" (XIV, 2, 13). Aici au venit mulți oa-meni de vază din toate colțurile lumii ca să i audieze prelegerile, printre care se numără însuși Cicero . În strînse relații de prietenie s a aflat cu el Pompeius (XI, 1, 6) al cărui istoriograf a ajuns mai tîrziu. Poseidonios a fost un om activ, preocupat de viața publică; el a fost pritan în Rodos, iar prin 87 sau 80 î.e.n. a fost trimis de ceta¬tea sa într o solie la Roma. Strabon consemnează prezența sa în diverse forme de activitate, pînă și în combaterea bolilor viței de vie (VII, 5, 8).

Dar încă înainte de a se stabili la Rodos, începînd de prin 105 î.e.n., Poseidonios a făcut mai multe călătorii, fie de interes obștesc, fie științific. A vizitat astfel Hispania, Gallia meridională, Italia și Sicilia. În insula Gadeira din apropierea Coloanelor lui Heracles, în ocean, Poseidonios a zăbovit treizeci de zile în scopul de a examina mareele (II, 5, 14; III, 1, 5). A fost un om foarte învățat, „unul dintre filozofii cei mai instruiți" (XVI, 2, 10) din vremea lui Strabon. Așa se explică faptul că, după moartea pro¬fesorului său, lui i s a decernat cinstea de a fi șeful școlii stoice. Influențat în concepțiile sale filozofice de ideile lui Platon și mai cu seamă ale lui Aristotel (Strabon îl învi¬nuiește de aristotelism. (II, 3, 8), Poseidonios, asemenea das¬călului său, ridică la rang de cinste, în locul logicii, fi¬zica . În acest sens, pentru filozoful din Apameea, stu¬diul legilor Naturii și cunoașterea lumii reale prezintă supremul interes. În concepția lui, omul, cerul și pămîntul se află într o strînsă legătură creată de legea armoniei uni¬versale. Adevărul lumii ajută la descoperirea adevărului uman. Pentru el, fericirea supremă constă într o viață de contemplare a adevărului și a ordinei lucrurilor, într o cît mai deplină conformare ou această ordine. De aceea, in¬teresul său viu și neobosit s a îndreptat spre toate feno¬menele naturii. Dar în special în domeniul geografiei s a impus ca o autoritate prin lucrarea sa Despre Ocean (II, 2, 1).

Sosit la Gadeira pentru a studia mareele și poate pentru a verifica aserțiunile precursorilor săi Eudoxos și Pytheas, Poseidonios a descoperit pe cer steaua Canopos semnalată de astronomul din Cnidos (II, 5, 14) și a observat soarele apunînd în ocean, ca și variația apei în puțurile locale (III, 1, 5; III, 5, 7). Vizitînd Iberia, el a consemnat o mul¬țime de date despre producția acestei părți a lumii, mai cu seamă despre bogăția minelor ei, încît pentru el pare adevărată povestea care spune că odinioară pădurile de aici au luat foc iar aurul și argintul, topindu se, au curs pe fața pămîntului (III, 2, 9). Trecînd prin cîmpia gallică dintre Massalia și gurile Ronului, el constată o mare canti¬tate de pietre rotunde îngrămădite în acel loc (IV, 1, 7) și încearcă o explicație: odinioară această cîmpie a fost aco¬perită de apele unui lac și, după secarea lui, mîlul s a us¬cat și s a solidificat sub bătaia vînturilor. Călătorind în Mediterana, el a văzut cu proprii săi ochi un fenomen ciu¬dat în apropierea insulei Lipari: marea s a înălțat tulbu¬rata din străfunduri, a împrăștiat pina departe ulei și nă¬mol, apoi această spumă murdară a prins cheag și a dat la iveală o insulă nouă (VI, 2, 11). Lumea, pentru un ob¬servator atent ca Poseidonios, apare astfel într o perpetuă, schimbare și transformare vizibilă mai cu seamă în ridi¬cările și surpările de teren, în fenomenele vulcanice și în cutremurele de pămînt (II, 3, 6). Toate condițiile atmo¬sferice, clima, ploaia, seceta, vînturile, soarele acționează asupra constituției fizice a plantelor, a animalelor și a oamenilor, și le influențează pînă și moravurile, deprinde¬rile, ba chiar și limba (II, 3, 7).

În domeniul geografiei matematice, Poseidonios a făcut lumină în multe domenii confuze, clarifîcînd și sistemati¬zînd date care îi aparțin, nu prin descoperire, ci prin lar¬ga difuzare care le a asigurat o. Astfel una din proble¬mele foarte controversate pe acele vremuri era împărțirea globului pămîntesc în zone. Poseidonios a reușit sa limpe¬zească lucrurile (II, 2, 2—3): sub aspect astronomic, zonele se disting în funcție de jocul umbrelor; din punct de vedere strict climateric, globul se împarte în zone latitudinale; în funcție de fenomenele umane, trebuie să se admită exis¬tența unei zone ecuatoriale locuite în vecinătatea zonelor subtropicale deșerte; din punct de vedere etnic, se deose¬bește o zonă etiopică, alta scito celtică, și alta intermediară (II, 3, 1). În general, Poseidonios nu înventează, ci trans¬mite descoperirile făcute anterior de Pytheas sau de Eratosthenes, de Hipparchos sau de Seleucos. Dar fiecare temă o discută în toată amploarea ei istorică, o expune clar și precis și își exprimă propria sa părere asupra ei. Astfel, el depune efortul unei examinări profunde și istorice a fe-nomenelor, oferind, de pildă, nomenclatura vînturilor (I, 2, 21) și explicația mareelor (III, 5, 9) și conferind ast-fel celor mai aride subiecte forma cea mai propice de di¬fuzare. Un procedeu, de data aceasta original, dovedește Posei donios, în determinarea circumferinței terestre, prin ob¬servarea stelei Canopos din diverse puncte de pe pămînt (II, 5, 24); cifra propusă de Eratosthenes căpătase însă o largă utilizare și se impune în continuare.

În domeniul geografiei regionale și umane, Poseidonios se dovedește un visător. Pentru el, contemplarea naturii și observarea vieții umane sînt surse de încîntare și de poe¬zie. Spre admirația lui Strabon, el caută să împace datele homerice cu realitățile geografice, semnalează urmele lui Odysseus în Iberia (III, 4, 3) și compară pe mysienii din Thracia cu hippemolgii și galactofagii lui Homer (VII, 3, 3). Adeseori încîntarea ce o simte în fața armoniei ce dom¬nește între om și natură îl face să și reverse elanul admira¬tiv într un limbaj metaforic străin stilului științific. Ast¬fel, vorbind despre bogățiile subsolului Turdetaniei, filo¬zoful exclamă: aici se ascund „comorile firii inepuizabile sau visteria unei împărății fără sfîrșit" (II, 2, 9) peste care domnește Plutus, zeul belșugului, în locul zeului subteran Pluton, exprimări condamnate de Strabon (III, 2, 9). Po¬seidonios ni se dezvăluie astfel, prin Strabon, ca o fire de poet, care nu l a împiedicat totuși să se preocupe în ace¬lași timp de cele mai concrete și mai palpabile realități ale vieții de toate zilele, deoarece, după el, fericirea su¬premă constă nu numai în contemplarea adevărului și a ordinii universale, ci și în contribuția activă a omului la realizarea acestei armonii. În vreme ce Eratos¬thenes și Hipparchos declară știința și poezia domenii in¬compatibile, Poseidonios descoperă legătura profundă dintre ele: legile lumii materiale, dacă sînt corect sesizate, se arată în deplină armonie cu morala, cu arta, cu religia și, în general, cu destinul omului, deoarece toate se supun unei singure și mărețe legi a Armoniei Universale .

Strabon, Geografia, Vol. I