Civilizația miceniană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
The Parthenon in Athens.jpg

Acest articol este parte a seriei despre

Istoria Greciei

Civilizațiile egeene
Civilizația heladică (2800-1060 î.Hr.)
Civilizația cicladică (3000-1100 î.Hr.)
Civilizația minoică (3650-1170 î.Hr.)
Civilizația miceniană (1550-1175 î.Hr.)
Grecia antică
Era „întunecată” a Greciei (1175-750 î.Hr.)
Perioada arhaică în Grecia (750-490 î.Hr.)
Grecia clasică (490-336 î.Hr.)
Grecia elenistică (336-146 î.Hr.)
Grecia romană (146 î.Hr.-395 d.Hr.)
Grecia medievală
Imperiul Bizantin
Grecia otomană
Grecia modernă
Războiul de Independență
Regatul Greciei
Ocuparea Greciei de către Puterile Axei
Războiul civil grec
Dictatura coloneilor
Republica Elenă
Istoria Greciei pe subiecte
Istoria militară a Greciei
Istoria constituției elene
Nume ale grecilor
Istoria artei Greciei
Cronologia Greciei

Civilizația miceniană reprezintă prima epocă importantă a civilizației grecești, fiind opera aheilor. Termenul „civilizație miceniană” este pur convențional, în sensul că nu presupune existența unei unități nici teritoriale, nici politice. Dintre numeroasele mici state ahee, cel a cărui capitală a fost orașul Micene era desigur cel mai puternic (urmat de alte orașe ca Argos, Tirint, Pilos, Atena, Teba). Aheii sunt atestați în Grecia încă de prin anul 1600 î.C. În curând ei ocupă Grecia centrală, nordul Peloponezului cu insulele din zona centrală și sudică a Mării Egee. Înainte de 1400 î.C. cuceresc Creta și o jefuiesc de comori pe care le transportă la Micene.

Ultima mare întreprindere războinică a aheilor a fost războiul contra Troiei - război a cărui importanță a fost mult exagerată de poemele homerice. Pe locul unei așezări datând din neolitic au fost construite succesiv începând din mileniul al 3-lea î.C. - de către o populație amestecată în această zonă - 9 orașe pe același loc cu acest nume. Troia era situată într-un punct care controla strâmtoarea Hellespontului și în plus poseda și un teritoriu foarte bogat,renumit și pentru creșterea berbecilor și cailor.O coaliție de 28 de state aheene,totalizând un număr de aproximativ 100.000 de luptători, îmbarcați pe 1200 de corăbii,cele mai mari ducând câte 120 de oameni,sub comanda regelui Micenei, Agamemnon, au asediat timp de zece ani Troia. Evenimentul este plasat de Eratostene în anul 1183 î.C.[1] După ce au cucerit orașul și l-au jefuit, aheii s-au retras. [2][3] Civilizația miceniană n-a durat nici șase secole. Rând pe rând palatele și cetățile miceniene au fost jefuite și distruse. Singura cetate care și-a continuat existența încă multe veacuri a fost Atena. Orașul Micene a supraviețuit până către 1100 î.C. Cauza prăbușirii civilizației miceniene a fost în principal determinată de invazia ultimului val de triburi grecești ale dorienilor, invazie în urma căreia va dispărea - pentru o perioadă de cinci secole - și scrierea în Grecia. Sǎpǎturile inagurate în 1876 de cǎtre H.Schlieman au dezvǎluit o civilizație impunǎtoare și bogată, deschizând calea cercetǎrii epocii bronzului în Grecia. [4]

Așezǎri și morminte[modificare | modificare sursă]

Poarta Leilor
Tholosul lui Atreu

Așezările civilizației miceniene sunt în mare parte cunoscute de pe urma descoperirii vestigilor arheologice. Civilizația micenianǎ a avut începuturi modeste, în 2150 î.en., grupuri de pǎstori și rǎzboinici indo-europeni coborând din nordul peninsulei în Grecia.[5] Procesul de cristalizare a dinastiilor aheene este atestat la Micene, unde a fost descoperitǎ o arie funerara circulară (ca cercurile de morminte A și B), unde erau îngropați rǎzboinici bogați. Stelele funerare reprezentau scene simbolice de victorie și de vânǎtoare regalǎ. Inventarul bogat al acestor morminte consta în câteva mii de obiecte de preț-arme de paradǎ, vase, bijuterii de aur și argint și mǎști de aur, ceea ce indicǎ opulențǎ și un statut superior al defuncților. [6] Cǎtre 1400 î.en., mormintele cu tholos-falsa cupolǎ, de dimensiuni impresionante (ca cel de la Micene care măsura 13 metri înǎlțime și 15 metri diametru) deveneau semnul unui statut singular în ierarhia socialǎ. Mormintele cu tholos, citadelele-palat sau zidurile ciclopice indicau prezența unor regi care dominau asupra aristocrațiilor (ale cǎror morminte indicǎ un statut de subordonare fațǎ de cele ale regilor cu tholos) si asupra populației din teritoriile care depindeau de centrele fortificate. Cǎpeteniile miceniene dispuneau de arhive și de o ierarhie funcționareascǎ și militarǎ, asigurându-le controlul economic și politic asupra teritoriului aferent.

Cetățile din timpul epocii miceniene au fost construite folosind stilul de piatra ciclopicǎ, cu intrǎri și porți largi. Aceste cetăți au fost sedii administrative pentru conducătorii. Pe culmile cetǎților s-au construit palatele regilor. Planul de bază a acestor palate a fost similar cu structurile minoice, cu diferite camere pentru funcții diferite . Clădirile nu erau complexe în structurǎ și s-au construit în jurul unui megaron central. Designul structural a fost un element timpuriu de arhitectură heladicā. Oamenii de rând au trăit la poalele cetǎților din mediul rural sau în regiunile din apropiere. Aceste așezări erau amplasate pe coline sau pe câmpie, unde terenul era fertil și apa era abundentǎ. Câmpiile, laolaltǎ cu porturile au avut o importanță din punct de vedere economic și comercial.

Incintele impunǎtoare și palatele monumentale ca cele de la Micene, fortificau masiv acropola de pe malul Khaos, cu monumentala Poartǎ a Leilor.

Războiul troian[modificare | modificare sursă]

Ahile
Zidurile Troiei
Calul Troian
Ulise si Sirenele

În anii 1800, un arheolog german, Heinrich Schliemann, era convins că troienii și ahei au existat . Fascinat, cu Iliada în mână, Schliemann a propus să găsească Troia . Bazat pe o descriere în Iliada , Schliemann a gǎsit un deal din Turcia modernă, care se potrivea acestei descrieri din Troia. Uimitor, când Schliemann a săpat, Troia a fost descoperitǎ. Schliemann a plecat în Grecia, unde a descoperit orașul pierdut Micene în munti. Palatele miceniene atestau bogăția regilor pe care le-au condus. Palatele cuprindeau săli de întâlniri imense , numite Megaronuri, și mormintele regilor îngropați împreună cu bogățiile lor. Mormintele de mai târziu, numite tholos , sau mormintele stup, au fost construite din pietre masive și acoperite cu pământ.Cele mai importante orașe-state miceniene includeau Micene (locul de origine al lui Aggamemnon), Tirint(locul nativ al lui Heracle) și Pylos(locul nativ al lui Nestor) . Pylos, situat în apropiere de mare, a fost singurul oraș-stat, care nu avea ziduri ciclopice, prin urmare, nu a fost o cetate ca Micene si Tyrint. Deoarece Grecia era predominatǎ de munți, cea mai bună formă de transport era pe mare.

Iliada expune asediul Troiei în Asia Mică de cǎtre ahei. Legenda spune cǎ Elena, regina micenianǎ a orașului-stat Sparta, a fost răpitã și adusǎ la Troia de prințul troian, Paris. Orașele-state grecești au reacționat prin trimiterea flotei pentru a ataca Troia într-o încercare de a o aduce pe Elena înapoi acasă. Fiind o cetate bine ziditǎ, Troia a fost foarte dificil de asediat, și războiul a durat timp de zece ani. În cele din urmă, Ulise, și Regele Ithaca, au conceput un truc de a infiltra un cal mare construit din lemn în interiorul cǎruia se ascundeau câțiva soldați ahei. Restul forțelor s-au retras pentru a simula o înfrângere. Pentru troieni , calul lǎsat la porțile cetǎții pǎrea sǎ fie un cadou de la greci învinși și l-au introdus în oraș. După o sărbătoare triumfalǎ , seara, Ulise și ceilalți ahei, ascunzându-se în cal, au deschis porțile pentru ca restul aheilor sǎ poatǎ intra. Ahei au distrus cetatea Troia și Elena a fost returnatǎ Spartei. Zeii, fiind mâniați cǎ a furat victoria, l-au pedepsit pe Ulise a cǎrei cǎlǎtorie de întoarcere spre casa sa timp de zece ani, iar zeii au creat obstacole în calea lui. În tot acest timp, soția sa credincioasă, Penelope, l-a așteptat cu răbdare. Această parte a poveștii se numește Odiseea .

Limbajul[modificare | modificare sursă]

Linearul B din Pylos

Limba Linearului B, care era scrisǎ în timpul civilizatiei miceniene a constat din aproximativ 200 de semne silabice și logograme. Acest limbaj a fost o formă îmbunătățită a Linearului A, scris în timpul epocii minoice. Limbajul a fost folosit mai ales la Cnossos și în Pylos. Corpusul de epoca micenianǎ era format din 6000 de tablete din Heladicul timpuriu spre Heladicul Târziu. Piatra Kafkania este cea mai veche inscripție micenianǎ datând din secolul al XVII-lea î.en.

Economie și Societate[modificare | modificare sursă]

Femeie miceniana

Diferența de clase în structura societății s-a evidențiat din varietatea bunurilor cu care erau îngropați micenienii în mormintele lor. Este clar că a existat o clasă superioara de guvernământ formata din nobili și o clasa inferioara formata din oameni de rând. Producatorii direcți care erau grupați în comunitǎți da-mo dependente, cu titluri precare, dețineau terenuri pe care le lucrau, atâta timp cât administrația palatului înregistra prestațiile în bunuri din partea acestora și interveneau în gestiunea terenului. Inscripțiile atestǎ mai multe categorii: deținǎtorii de kitimena kotona aveau loturi independente, iar kekena kotona li se acordau loturi de colectivitǎțile da-mi în schimbul unor obligații; onata-arendașii dețineau loturi cu titluri diferite de posesiune.[7] Aristocrația tereta primea și ea loturi de pǎmânt. La vârful ierarhiei politice era "Wanaka" (regele), care era liderul politic și religios și deținea terenuri numite temenea. Sub el erau șefii locali și controlorii care îndeplineau sarcini administrative. Siguranța statului era responsabilitatea unui Lawagetas, șeful armatei. Din cauza acestei ierarhii eficiente, epoca micenianǎ a fost din punct de vedere economic și cultural afluentǎ, în timp ce armele găsite în morminte confirmă cǎ societatea lor era înclinata spre domeniul militar. Micenieni au urmat un sistem bipartit. Au existat două grupuri de oameni . Unul care lucra la palat pentru conducători și un altul , care își desfășura activitǎțile independent . Dar chiar și acei oameni care lucrau la palat puteau sǎ-si formeze propriile afaceri. Cărturarii supravegheau și consemnau producția și tranzacțiile economice . De asemenea, organizau distribuirea de rații și alocarea muncii .

Arme miceniene

Activitatea militarǎ era controlatǎ de wanaka, administrația palatului consemnând numeroase inventare de arme: sǎgeți, lǎnci și sǎbii. Apogeul civilizației miceniene a coincis cu larga întrebuințare a carelor de luptǎ trase de cai, în posesia regilor, care își dotau rǎzboinicii de elitǎ de rang înalt.

Agricultură și Meșteșuguri[modificare | modificare sursă]

Frescă miceniană ce prezintă vânarea unui mistreț
Vas micenian
Cercei din aur
Rython de aur in forma de cap de taur

Economia agricolă era bine organizatǎ , iar sistemul de distribuire era bine planificat, ce consta în centrele de depozitare pentru produse și recolte . Excedentul era ținut în palate ca o formă de impozit conform înregistrărilor păstrate sub forma tabletelor de lut. Excedentul era utilizat pentru lucrǎri defensive precum incinte, drumuri și pentru întreținerea armatelor regale. Bunuri importante erau cerealele , ulei de măsline și vinul. Ierburile, condimentele și mierea erau de asemenea cultivate. Ovinele și caprinele erau crescute pentru lână și laptele lor . Bunurile și produsele , uleiul de măsline în special, erau exportate în țări străine . [8] Industria textilă a fost una dintre cele mai importante industrii în timpul civilizației miceniene. De la prima etapă a pășunatului oilor, lână era stocata în palate și fǎcutǎ vesmânt. Palatul de la Pylos avea circa 550 de angajați în industria textilă în timp ce la Cnossos erau 900. Vesmintele din lână, fibre și de in au fost cele mai importante textile. O altă industrie importantă a fost industria metalurgică, unde metalurgia era practicată într-o formă avansată. La Pylos erau angajați aproximativ 400 de muncitori. La Cnossos, tabletele sugerează cantitatea săbilor și armelor fabricate .

O altă industrie interesantǎ era industria parfumurilor. Uleiuri de trandafir, salvie, etc. au fost folosite pentru a face parfumuri și arome. Alți meșteșugari calificați erau aurarii, cioplitorii de fildeș , cioplitorii în piatră și olarii. O varietate de materiale (lemn ,piele și metal) au fost folosite la fabricarea de armuri , scuturi , căști , sulițe , săbii , pumnale și săgeți .

Pumnal din Prosymna

Arta și Religie[modificare | modificare sursă]

Idol micenian
Masca lui Agamemnon

Se știe puțin despre practicile religioase la micenieni . Minoicii au avut o influență puternică asupra practicilor religioase și ritualurile practicate de micenieni. Doar câteva texte descrie numele zeilor . O divinitate populară a fost Poseidon ,[9] (asociat cu cutremure) . Alți zei importanți ai panteonului erau Doamna Labirintului și Diwia ( Marea Zeițǎ ), Zeus - Hera , Ares , Hermes , Athena , Artemis , Dionysos și Erinya .[10] Existau foarte puține temple și altare în care ar fi fost exercitate practici religioase. Se poate presupune cǎ toate ritualurile erau desfășurate în aer liber sau în sanctuarele din vârfurile munților . Unele altare au un design structural tripartit.[11] Micenienii produceau ulcioare , kratere în care combinau apa cu vinul, și potire . Vasele care au fost exportate au fost mai complicate de proiectat și aveau motive frumoase , reprezentând de multe ori războinici și animale . Navele în formǎ de trepiede , bazine , sau lămpi au fost găsite în cantități mari în siturile arheologice . Statuete de teracotǎ includeau figurine antropomorfe și, uneori, figuri zoomorfe , cele mai multe dintre ele fiind de sex masculin sau feminin . Erau colorate și au fost adesea folosite ca statui de cult . Temele în picturǎ includeau vânătoarea , scenele de război , procesiuni , mitologie și legendă. Mai multe fresce au fost , de asemenea, găsite în palate , în timp ce temele similare au fost utilizate si în ceramică .

Sfârșitul Civilizatiei[modificare | modificare sursă]

Există două teorii despre sfârșitul civilizației miceniene . Una este migrarea populației , a doua presupune lupte interne și conflicte . În conformitate cu prima teorie, dorienii au inițiat un atac devastator , deși această ipoteză a fost pusǎ la îndoială deoarece dorienii erau prezenți în Grecia în acel timp . Alternativ , s-ar putea ca " Popoarele Mǎrii " să fi atacat micenienii . Popoarele Mǎrii sunt binecunoscute pentru invadarea multor regiuni din Levant, Anatolia și Egipt . A doua teorie sugereazǎ un conflict social intern între bogați și săraci , clasele de jos fiind extrem de sărăcite spre sfârșitul perioadei heladice târzii . Până la sfârșitul Heladicului Tarziu III , civilizația miceniană a ajuns la final atunci când orașele Micene și Tirynth au fost complet distruse . Sfârșitul civilizației miceniene a marcat începutul Evului Întunecat al Greciei .

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ See sources cited at Homeric Troy.
  2. ^ Borza 1990, p. 64: "The existence of a Late Bronze Age Mycenaean settlement in the Petra not only confirms its importance as a route from an early period, but also extends the limits of Mycenaean settlement to the Macedonian frontier."
  3. ^ Aegeo-Balkan Prehistory – Mycenaean Sites
  4. ^ Peruzzi 1980; van Wijngaarden 2002, Part IV: The Central Mediterranean, pp. 203–260.
  5. ^ Dickinson 1977, pp. 32, 53, 107–108; Dickinson 1999, pp. 97–107.
  6. ^ Feuer 2004, p. 259.
  7. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Chadwick
  8. ^ Castleden 2005.
  9. ^ Mylonas 1966, p. 159: "Wa-na-ssoi, wa-na-ka-te, (to the two queens and the king). Wanax is best suited to Poseidon, the special divinity of Pylos. The identity of the two divinities adressed as wanassoi, is uncertain."
  10. ^ Chadwick 1976, p. 88.
  11. ^ Chadwick 1976, p. 87: "Words that are not understood are constantly deformed to give them meanings. Mere resemblance is of course nearly always deceptive."

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Drâmbă, Ovidiu. „Istoria culturii și civilizației”, Editura științifică și enciclopedică, București 1984
  • Barlow, Jane Atwood; Bolger, Diane L.; Kling, Barbara (1991). Cypriot Ceramics: Reading the Prehistoric Record. Philadelphia, PA: University of Pennsylvania Museum of Archaeology and Anthropology. ISBN 978-0-92-417110-9.
  • Doumas, Christos (1980). Thera and the Aegean World II: Papers Presented at the Second International Scientific Congress, Santorini, Greece, August 1978. London: Thera and the Aegean World. ISBN 978-0-95-061332-1.
  • French, Elizabeth Bayard (2002). Mycenae: Agamemnon's Capital. Stroud: Tempus. ISBN 0-7524-1951-X.
  • Hänsel, B. (ed.); Podzuweit, Christian (1982). "Die mykenische Welt und Troja". Südosteuropa zwischen 1600 und 1000 V. Chr. (in German). Berlin: Moreland Editions. pp. 65–88.
  • Higgins, Reynold Alleyne (1997). Minoan and Mycenaean Art. London and New York: Thames & Hudson. ISBN 978-0-50-020303-3.
  • Mountjoy, Penelope A. (1986). Mycenaean Decorated Pottery: A Guide to Identification (Studies in Mediterranean Archaeology 73). Göteborg: Paul Aströms Forlag. ISBN 978-9-18-609832-2.
  • Nur, Amos; Cline, Eric (2000). "Poseidon's Horses: Plate Tectonics and Earthquake Storms in the Late Bronze Age Aegean and Eastern Mediterranean". Journal of Archaeological Science 27 (1): 43–63.
  • Taylour, Lord William (1990) [1964]. The Mycenaeans. London: Thames & Hudson Limited. ISBN 978-0-50-027586-3.
  • Vermeule, Emily; Karageorghis, Vassos (1982). Mycenaean Pictorial Vase Painting. Cambridge, MA: Harvard University Press. ISBN 978-0-67-459650-4.
  • Weiss, Barry (June 1982). "The Decline of Late Bronze Age Civilization as a Possible Response to Climatic Change". Climatic Change 4 (2): 173–198. ISSN 0165-0009.

Surse externe[modificare | modificare sursă]

  • Godart, Louis (2013) [January 1997]. "Les citadelles mycéniennes" (in French). Clio.
  • Hemingway, Seán; Hemingway, Colette (2000–2013). "Heilbrunn Timeline of Art History: Mycenaean Civilization". The Metropolitan Museum of Art.
  • Horejs, Barbara; Pavúk, Peter, eds. (2007). "The Aegeo-Balkan Prehistory Project". The Aegeo-Balkan Prehistory Team.
  • Rutter, Jeremy B. "Prehistoric Archeology of the Aegean". Hanover, NH: Dartmouth College.
  • Salimbetti, Andrea (30 September 2013). "The Greek Age of Bronze".
  • "The Mycenaeans and Italy: The Archaeological and Archaeometric Ceramic Evidence". University of Glasgow School of Humanities.
  • Wright, James C. (2002). "The Nemea Valley Archaeological Project: Internet Edition". Bryn Mawr College Department of Classical and Near Eastern Archaeology.

ww6