Cristofor Columb

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cristofor Columb
Christopher Columbus.PNG
Cristofor Columb. Portret postmortem de Sebastiano del Piombo, 1519[1]
Născut(ă) înainte de 31 octombrie 1451
Genova, Republica Genova (în prezent Italia)
Deces 20 mai 1506 (la cca. 54 de ani)
Valladolid, Regatul Castiliei (în prezent Spania)
Alte nume Italiană: Cristoforo Colombo
Catalană: Cristòfor Colom
Spaniolă: Cristóbal Colón
Portugheză: Cristóvão Colombo
Latină: Christophorus Columbus
Genoveză: Christoffa Corombo
Ocupație Explorator
Religie Romano-catolic
Soție Filipa Moniz Perestrelo
Partener(ă) Beatriz Enríquez de Arana
Copii Diego
Fernando
Rude Frați:
Giovanni Pellegrino
Giacomo (numit și Diego)[2]
Bartholomew
Soră:
Bianchinetta Columbus
Semnătură

Cristofor Columb (italiană Cristoforo Colombo, portugheză Cristóvão Colombo, spaniolă Cristóbal Colón, n. între august și octombrie 1451 – d. 20 mai 1506) a fost un navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest peste Oceanul Atlantic în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută numai Lumea Veche.

Cristofor Columb - Portret

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Numele acestui navigator se poate traduce ca și Cristóbal: cel care îl are pe Hristos, Colón: Sfântul Duh sau porumbelul, de aici si semnătura lui Columb anterioară anului 1492 care se poate citi Xpo ferens (purtătorul lui Hristos) și care ar putea face referință la Orden lui Hristos, la care ar fi putut aparține.

Teoria cea mai citată de către istorici susține că, Columb ar fi traducerea din castiliană în italiană Cristoforo Colombo, care era fiul lui Domenico Colombo, țesător și apoi comerciant, și al Susanei Fontanarossa. Potrivit acestei teorii, nu era un copil educat și de aceea se iniția în lumea navigării la o vârstă foarte fragedă.

Se pare că între anii 1474 și 1475, Cristofor Columb ar fi călătorit până la insula Chios, posesiune genoveză în Marea Egee, ca marinar și, foarte posibil, comerciant.

Originea și tinerețea lui Cristofor Columb[modificare | modificare sursă]

Columb s-a născut la Genova, în Italia, în anul 1451. Tatăl său a fost țesător și se presupune că fiul său Cristofor a intrat în acest comerț de mic copil. Informații despre începutul carierei sale de navigator sunt nesigure.

La mijlocul anului 1470 a efectuat prima sa călătorie spre insula Chios, situată în Marea Egee. În 1476, Columb a navigat cu un convoi spre Anglia. În timp ce se afla în dreptul coastei Portugaliei convoiul a fost atacat de pirați și nava pe care se afla Columb s-a scufundat, însă acesta a înotat până la țărm și a găsit adăpost la Lisabona. Stabilindu-se acolo, unde fratele său Bartolomeu era cartograf, Cristofor s-a căsătorit în 1479 cu fiica guvernatorului insulei Porto Santo. Unicul copil al lui Cristofor Columb din această căsătorie, Diego, s-a născut în 1480.
Bazându-se pe informațiile acumulate de-a lungul călătoriilor sale și studiind cărțile și hărțile din vremea sa, Cristofor a ajuns la concluzia că Pământul este cu 25% mai mic decât se credea până atunci. Pornind de la această premiză, Columb credea că se poate ajunge în Asia mai repede, navigând spre vest. În anul 1484, și-a prezentat ideile lui João al II-lea, regele Portugaliei, cerând finanțare pentru o călătorie spre vestul Oceanului Atlantic. Propunerea sa a fost respinsă de către o comisie regală maritimă.
Puțin timp după aceasta, Columb s-a mutat în Spania unde planurile sale au câștigat suportul unor persoane foarte influente, aranjându-se astfel o audiență în 1486 la Isabella I, regina Castiliei.

Harta fraţilor Columb, cca 1490

Tot în acest timp, a cunoscut-o pe Beatriz Enriquez, care a devenit apoi amanta sa și mama celui de-al doilea fiu, Ferdinand Columb.
În Spania, ca și în Portugalia, comisia regală i-a respins planul. Cristofor Columb a continuat însă să caute ajutor și, în sfârșit, în aprilie 1492 insistența sa a fost recompensată: Ferdinand al V-lea, regele Castiliei, și regina Isabella au fost de acord să sponsorizeze expediția.
Contractul semnat menționa că navigatorul devenea vicerege asupra tuturor teritoriilor descoperite și în plus i se acorda o zecime din toate metalele prețioase descoperite sub jurisdicția sa.

Prima călătorie[modificare | modificare sursă]

3 august 149215 martie 1493

Prima expediție pleacă din portul Palos de la Frontera cu navele Santa Maria - de aproximativ 30 metri lungime care era sub comanda sa, Pinta și Nina - două caravele mici de aproximativ 15 m lungime. Cele două nave mai mici erau comandate de către Martín Alonso Pinzón și fratele său Vicente Yañez Pinzón și cu 90 de oameni. Este ales pentru traversarea oceanului drumul alizeelor.

Prima întâlnire a lui Cristofor Columb cu locuitorii Lumii Noi, 12 octombrie 1492.

La 12 octombrie 1492, la ora 2 noaptea, Rodrigo de Triana - un marinar de pe Pinta zărește pământul, descoperind astfel Lumea Nouă (America). Sunt descoperite insulele: Santa Maria Conception, Fernandina, Isabella, Juna, Bohio[3]-Española[4]. Pe 15 martie 1493 Columb revine triumfător în Spania. Columb a explorat la fel și coasta de nord-est a Cubei (a acostat pe 28 octombrie), și coasta nordică a Hispaniolei, din 5 decembrie. Aici a eșuat Santa Maria, în dimineața de Crăciun 1492, echipajul fiind nevoit s-o abandoneze. El a fost primit de localnicul cacique Guacanagari, care i-a permis lui Columb să își lase câțiva din oamenii săi în acel sat când va pleca. Columb a lăsat 39 de oameni și a întemeiat așezarea La Navidad, care astăzi este o localitate din Haiti. Înainte de a se întoarce în Spania, Columb a răpit între zece și douăzeci și cinci de indieni[5], pe care i-a luat cu el. Doar șapte sau opt din ei au ajuns vii în Spania, ei făcând o impresie deosebită la Sevilia.

A doua călătorie[modificare | modificare sursă]

Corabie a lui Cristofor Columb pe o mărcă poştală din Republica Moldova

Columb imediat a plănuit o a doua expediție cu 17 vase și aproximativ 1500 de oameni, care au plecat din Spania în septembrie 1493. Debarcările au fost făcute pe insulele: Dominica, Guadalupe și Antigua.

Pe data de 27 noiembrie vasele au ancorat la Navidad unde toți oamenii au fost uciși, iar fortul a fost distrus. Columb a abandonat ruinele, și aproape de Capul Isabella (Republica Dominicană), a stabilit o colonie care a devenit prima așezare europeană în Lumea Nouă.
Părăsind colonia pentru o călătorie de explorare în primăvara anului 1494, Columb a cercetat coastele Cubei pe care el a considerat-o că nu este o insulă ci o parte a continentului asiatic.
Când Columb s-a întors în colonia Isabela (29 septembrie 1494) a constatat că între coloniști se iscaseră serioase disensiuni, iar o parte dintre ei erau deja în drum spre Spania pentru a-și expune revendicările. Una dintre problemele majore cu care se confrunta Columb era ostilitatea băștinașilor a căror inițială prietenie a dispărut datorită brutalității europenilor.
Columb a reușit să-i învingă pe băștinași în bătălia din martie 1495 și a deportat un număr mare dintre ei în Spania pentru a fi vânduți ca sclavi. Regina Isabella s-a opus și supraviețuitorii au fost returnați. O comisie regală de investigații a ajuns la Isabella în octombrie 1495. Pentru că acest grup critica insistent politica sa, Columb a stabilit o nouă capitală în Santo Domingo și a plecat spre Spania lăsându-l pe Bartolomeu la comandă. A raportat direct regelui Ferdinand și reginei Isabella care au înlăturat orice critică la adresa lui Columb. Suveranii au promis că vor trimite o nouă flotă, dar pentru că le-a scăzut entuziasmul din cauza neproductivității coloniilor, a durat aproape doi ani până când opt vase au fost trimise.

A treia și a patra călătorie[modificare | modificare sursă]

Corăbii ale lui Cristofor Columb pe mărci poştale din Republica Moldova

Columb a ridicat ancora în a treia sa călătorie pe data de 30 mai 1498. Prima debarcare a avut loc pe insula Trinidad (Sfânta Treime). Atunci a descoperit insula care se numește acum Venezuela. După ce a navigat de-a lungul coastei a intrat în Golful Paria. La gurile râului Orinoco a coborât puțin pe uscat. În jurnalul său de bord a scris că a găsit o „Lume Nouă” necunoscută încă europenilor. Columb a ridicat ancora din nou, întâlnind și alte insule noi printre care și insula Margarita după care și-a îndreptat cursul spre insula Hispaniola.
Ajungând în Santo Domingo (31 august), Columb a găsit o parte din colonie revoltându-se împotriva fratelui său. A anihilat rebelii și și-a intensificat eforturile, însă inutil după cum s-a dovedit a fi, să convertească băștinașii americani la creștinism. De asemenea a extins operațiunile de extragere a aurului. În acest timp adversarii săi din Spania au convins regalitatea că insula Española ar trebui să aibă un nou guvernator. În mai 1499, coroana l-a îndepărtat pe Columb și l-a numit pe Francisco de Bobadilla, care a ajuns pe data de 23 august 1500 pe insulă, și i-a arestat pe Columb și pe fratele său Bartolomeu. I-a încătușat și i-a trimis în Spania. Columb a insistat să rămână cu cătușele până când regina avea să i le scoată. Monarhii i-au iertat pe cei doi frați și i-au răsplătit, dar au refuzat să le dea comanda coloniilor. Bobadilla a fost înlocuit ca guvernator după puțin timp de către Nicolas de Ovando.

Debarcarea lui Columb în Lumea Nouă

Deși Columb a primit sprijinul regal pentru o a patra călătorie în căutarea unei rute vestice către India, la dispoziția sa au fost puse doar patru caravele în stare proastă de funcționare și i-a fost interzis să se oprească în insula Española. Expediția a pornit din Cadiz în mai 1502. La sfârșitul celor 21 de zile de cursă rapidă peste ocean, navele sale aveau neapărată nevoie de reparații. Columb a coborât ancora aproape de Santo Domingo, dar i-a fost interzis să intre în port, deși se apropia un uragan foarte puternic. După ce a terminat reparațiile la nava sa, Columb s-a îndreptat spre apele din Honduras, apoi a navigat spre sud de-a lungul coastelor Americii Centrale timp de șase luni căutând o trecere spre vest. În ianuarie 1503 a debarcat în Panama și a stabilit o așezare, dar revoltele din cadrul echipajului și problemele cu băștinașii l-au făcut pe Columb să renunțe la această idee.
Expediția s-a redus la două caravele ce navigau spre Hispaniola, dar vasele putrezite au eșuat aproape de Jamaica (23 iunie 1503). Columb a trimis mesageri în Hispaniola cerând ajutor, în timp ce forța băștinașii să le dea de mâncare oamenilor. Ajutorul a ajuns aproape după un an, fiind întârziat deliberat de către Ovando. Puținul echipaj care a mai rămas s-a îmbarcat pe data de 28 iunie 1504 spre Santo Domingo, apoi a pornit spre Spania, atingând Saluncar de Barrameda pe 9 noiembrie. De atunci Columb nu a mai navigat niciodată.

Sfârșitul vieții lui Cristofor Columb[modificare | modificare sursă]

Cenotaful lui Cristofor Columb în Catedrala din Sevilla
Imaginea lui Cristofor Columb pe o marcă poştală din Republica Moldova

Ultimele luni ale vieții sale au fost marcate de boală și de încercări nereușite de a-și recupera privilegiile de la regele Ferdinand, deși pe atunci Cristofor era destul de bogat. A murit pe data de 20 mai 1506 în localitatea Valladolid.

Înmormântarea lui Cristofor Columb[modificare | modificare sursă]

Rămășițele sale au fost mai târziu aduse în Sevilla, apoi transferate în Santo Domingo, mutate la Havana (Cuba), și în cele din urmă (în 1899) au fost returnate la Sevilla. (Unii istorici cred că rămășițele aduse din Santo Domingo nu erau ale sale, deci osemintele sale pot fi încă acolo[6]). Oriunde se odihnește Cristofor Columb acum, cercetările moderne au diminuat considerabil reputația eroică pe care a câștigat-o în secolul al XIX-lea, deși calitățile sale de navigator sunt celebrate și acum.

În Catedrala din Sevilla se găsește cenotaful dedicat memoriei lui Cristofor Columb, realizat în anul 1902. Cei 4 purtători ai cenotafului reprezintă fostele regate spaniole Castilia, León, Aragón și Navarra.

Testamentul lui Columb[modificare | modificare sursă]

La 19 mai 1506, cu o zi înainte de moartea sa, în Valladolid, Columb își redacteză testamentul în prezența lui Pedro de Inoxedo, scriitorul Regilor Catolici[7].

Cinstirea lui Cristofor Columb în filatelie și numismatică[modificare | modificare sursă]

  • Poșta Republicii Moldova a emis o serie de timbre în onoarea lui Cristofor Columb, în anul 1992.
  • În anul 2006, pentru cinstirea lui Cristofor Columb, la 500 de ani de la moartea sa, în Spania a fost emisă o monedă comemorativă de argint, cu valoare nominală de 12 euro. Pe aversul monedei, în partea stângă, se află gravată efigia lui Cristofor Columb, în dreapta sa sunt gravați anii 1506 și 2006. Sub efigie este gravat numele marelui navigator: Cristóbal Colón[8].

Cristofor Columb, în literatură și cinema[modificare | modificare sursă]

  • Paul Claudel a publicat în 1930 o dramă lirică în două părți, întitulată Le Livre de Christophe Colomb[9];[10].
  • Ridley Scott a realizat filmul 1492 care a ieșit pe ecrane în toamna lui 1992, la a 500-a aniversare a plecării lui Columb în cea dintâi călătorie (spre Lumea Nouă).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Portraits of Christopher Columbus – COLUMBUS MONUMENTS PAGES. Vanderkrogt.
  2. ^ Wikisource-logo.svg "Columbus, Diego. The youngest brother of Christopher Columbus". New International Encyclopedia. 1905. 
  3. ^ Bohio este una dintre denumirile date de băștinași insulei Hispaniola.
  4. ^ Hispaniola este numele latinizant al insulei Española. Insula a fost numită Española, întrucât peisajele insulei îi reaminteau lui Columb de peisajele Spaniei.
  5. ^ Mai precis: amerindieni
  6. ^ La Havana, în Cuba
  7. ^ Papa Alexandru al VI-lea i-a numit pe Ferdinand și Elisabeta „Regii Catolici” (în spaniolă, „los Reyes Católicos”).
  8. ^ Aversul monedei de 12 euro emisă în Spania, în anul 2006
  9. ^ Coperta cărții Le livre de Christophe Colomb
  10. ^ În românește: Cartea lui Cristofor Columb.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Le Petit Larousse Illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.
  • Marcel D. Popa, Horia C. Matei, Mică enciclopedie de istorie universală, Editura politică, București, 1988.
  • Christophe Colomb, La Découverte de l'Amérique, 2 tomes, Paris, 2002, (ISBN 2-7071-3771-5) et (ISBN 2-7071-3772-3).
  • Pierre Chaunu, Colomb ou la logique de l'imprévisible, Bourin, 1993.
  • Denis Crouzet, Christophe Colomb : Héraut de l'Apocalypse, Payot, 2006.
  • Michel Lequenne, Christophe Colomb : amiral de la mer océane, Gallimard, coll. « Découvertes Gallimard : histoire » n° 120, 2005, 192 pages, (ISBN 2-07-031470-7).
  • Marianne Mahn-Lot, Portrait historique de Christophe Colomb, Seuil, Points Histoire, 1988.
  • Jean Métellus, Colomb, Éditions de l'Autre mer, Martinique 1992.
  • Salvador de Madariaga, Christophe Colomb, Calmann-Lévy, Paris, 1952, 538 pages (ISBN 2-266-04727-2).
  • Samuel Eliot Morison, Christophe Colomb, Amiral de la Mer océane, Saint-Clair, Neuilly-sur-Sein, 1974, 422 pages.
  • Jacques Heers : Christophe Colomb, Hachette, Paris, 1991, 666 pages.
  • Paolo Emilio Taviani, Cristoforo Colombo. La genesi della grande scoperta, Novara, 1974, 2 vol. (ediția a III-a, 1988)
  • Paolo Emilio Taviani, Christophe Colomb : genèse de la grande découverte, Éditions Atlas, 1980 (ISBN 2-7312-0038-3).

Mărturii[modificare | modificare sursă]

  • Fernand Colomb, son fils, La Vie de Christophe Colomb, 1681, tradus în franceză de Charles Cotolendi.
  • Bartolomé de Las Casas, Très brève relation de la destruction des Indes, La Découverte.

Articole[modificare | modificare sursă]

  • Jean-Michel Urvoy, « Où est enterré Christophe Colomb ? » in La revue l'Histoire, n° 286, avril 2004, p. 20-21[63].

Altele[modificare | modificare sursă]

  • Isabel Soto-Alliot et Claude Couffon, Christophe Colomb vu par les écrivains français, Amiot Lenganey, 1992, 221 pagini (ISBN 2-909033-12-0)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cristofor Columb