Limba azeră
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Limba azeră (Azərbaycan dili) face parte din limbile turcice şi este limba oficială a Republicii Azerbaidjan.
Limba azeră este vorbită în Azerbaidjan, Iran, Irak, Georgia, Federaţia Rusă. După expulzarea populaţiei azere din Armenia ca urmare conflictului armeano-azer, în acest stat cât şi în nou formata republică a Karabahului de Munte nu a rămas practic niciun vorbitor nativ al limbii azere.
În această limbă vorbesc circa 30-35 milioane de oameni.
Uneori se vorbeşte despre limba azerbaidjaneză sau încă, despre limba azeri-turcă. Azerbaidjaneza este o denumire geopolitică, iar azeri-turca este o denumire etnolingvistică.
Azerii din Iran folosesc alfabetul arab, vestigiu al vechii ocupaţii arabe.
Astăzi, 90,6 % din populaţia Republicii Azerbaidjan, vorbesc limba azeră, care are 4 dialecte:
- Dialectul estic - Quba, Şamaxı, Baku, Muğan şi Lənkəran
- Dialectul vestic - Qazax, Qarabağ, Gəncə
- Dialectul nordic - Nuxa şi Zaqatala-Qax
- Dialectul sudic - Naxçıvan, Ordubad, İrəvan
Aceste dialecte se deosebesc între ele din punct de vedere fonetic, cât şi al lexicului.
Limba azeră este apropiată de limba turcă vorbită în Turcia şi de limba cumană.
Din punct de vedere fonetic, se deosebeşte prin folosirea largă a vocalului ə în toate poziţiile.
Limba turcă este aglutinantă. Foloseşte mai ales desinenţe, iar prefixe foarte puţin.
Cuprins |
[modifică] Scrisul
Istoria scrierii turcice începe cu monumentele Orhon-Enisei (secolul al VII-lea), iar primele texte în limba azeră au fost scrise într-o variantă a alfabetului arab. Strămoşii poporului azer - selgiukizii, începând cu secolul al X-lea, foloseau aceste caractere. Cele două poezii ale poetului Həsənoğlu (secolul al XIII-lea), considerate primele texte în limba azeră, sunt scrise cu alfabetul arab.
Cu toate că acest scris nu era potrivit pentru limba azeră, în decurs de aproape o mie de ani, toată literatura azeră a fost creată în alfabetul arab.
O mare parte a populaţiei azere din Iran este obligată să înveţe exclusiv în limba persană şi practică scrisul în alfabetul arab. Din cauză că azerii din Iran nu au învăţat în limba maternă, o mare parte din ei cunosc doar literatura orală în limba aceasta.
Limba azeră a fost primul idiom turcic şi oriental care a renunţat la caracterele arabe şi a trecut la alfabetul latin (1928-1929). În anii 1929-1939, limba azeră se scria în alfabetul latin. În anii 1939-1991, la cererea lui Stalin, limba azeră a fost scrisă cu alfabetul chirilic. După obţinerea independenţei Azerbaidjanului, limba azeră a revenit la scrierea cu alfabetul latin (1991).
[modifică] Alfabetul latin
Alfabetul latin al limbii azere a fost completat cu literele ə ı ç ğ ş ö ü[1].
Alfabetul azer este „fonetic”.
Literele alfabetului azer sunt următoarele:
- a b c ç d e ə f g ğ x h ı i j k q l m n o ö p r s ş t u ü v y z
- A B C Ç D E Ə F G Ğ X H I İ J K Q L M N O Ö P R S Ş T U Ü V Y Z
- vocale anterioare: e, i, ö, ü, ə
- vocale posterioare: a, ı, o, u
Vocala ı se pronunţă ca vocala î din limba română.
- ə - vocala "a" englezească din "map"
- ç - "c" din "cioban"
- ğ - "r" franţuzesc din "Paris"
- ö - vocala "ö" nemţească din "Köln"
- ü - "u" franţuzesc din "voiture"
- g - "gh" din "ghiveci'"
- q - "g" românesc din "greu"
- c - "g" românesc din "degeaba'"
- x - "kh" din "Kazakhstan".
[modifică] Caracteristici
Limba azeră are următoarele însuşiri:
- este aglutinantă, foloseşte sufixe specifice într-o ordine bine definită
- are armonie vocalică[2]: vocala din sufix se potriveşte cu vocala ultimei silabe din rădăcină: küçə-də (pe stradă), qatar-dan (de pe tren), kənd-ə (spre sat)
- atributul precede substantivul: yaxşı adam (om bun)
- nu există gen gramatical, nici articole
- ca şi în maghiară, semnul pentru plural lipseşte în cazul în care se foloseşte un numeral sau un adverb de cantitate: üç budaq (trei creangă), budaqlar (crengi) , neçə budaq var? (câte creangă sunt?)
- Nu prea suportă aglomerarea de vocale
- În afară de alte limbi turcice limba azeră prezintă însuşiri de bază asemănătoare sau identice cu alte limbi din familia uralo-altaică şi fino-ugrică, precum limba finlandeză, estoniană şi limba maghiară. Ordinea sufixelor şi potrivirea lor se aseamănă cu cea din limba maghiară.
- Azerbaidjaneza posedă şase cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, locativ şi ablativ. Relaţiile dintre cuvinte se crează cu ajutorul sufixelor adăugate.
[modifică] Note şi referinţe
- ^ Diacritice
- ^ Ca şi în limba maghiară
|
|
|||
| Turcică veche† | Pecenegㆠ| Orhon-Enisei† | Hunicㆠ| Hazarㆠ| ||
| Bulgar | Protobulgarㆠ| Ciuvaşă | ||
| Karluk | Karahanidㆠ| Aini²| Ciagataiㆠ| Turcică Ili | Lopă | Uyghură | Uzbekă | Haladj | ||
| Kipciak | Baraba | Başchiră | Tătară crimeeană¹ | Cumanㆠ| Karaciai-Balkară | Karaimă | Karakalpakă | Kazahă | Kipciakㆠ| crimceacă | Kumîkă | Nogaiă | Tătară veche† | Tătară | Urumă¹ | Kârgâză¹ | ||
| Oghuz | Afşară | Azeră | Tătară crimeeană¹ | Găgăuză | Turcică Horasan | Turca otomanㆠ| Oghuză veche† | Kaşkaiă | Salară | Turcă | Turkmenă | Urumă¹ | ||
| Hakas-Altai | Altai nordic şi sudic | Kârgâză veche† | Uyghură veche† | Fuyü kârgâză | Sarî yugură | Şoră | Hakasă | Ciulâm | ||
| Saian | Soiot-ţatană | Tofa | Tuva | ||
| Iakut | Dolgană | Saha / Iakută | ||
| Notes: ¹Clasificat în mai multe grupe, ²Limba mixtă, ³Disputat, †Extinct | |||
