Mustafa Kemal Atatürk

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mustafa Kemal Atatürk
MustafaKemalAtaturk.jpg

În funcție
29 octombrie 1923 – 10 noiembrie 1938
Prim-ministru Ali Fethi Okyar
İsmet İnönü
Celâl Bayar
Succedat de İsmet İnönü

Primul Prim-ministru al Turciei
În funcție
3 mai 1920 – 24 ianuarie 1921
Succedat de Fevzi Çakmak

Speaker al Marii Adunări Naționale a Turciei
În funcție
24 aprilie 1920 – 29 octombrie 1923
Succedat de Ali Fethi Okyar

Lider al Partidul Republican al Poporului
Precedat de Funcție creată
Succedat de İsmet İnönü

Născut(ă) 19 mai 1881(1881-05-19)
Salonic, Imperiul Otoman (Thessaloniki)
Decedat(ă) 10 noiembrie 1938 (57 de ani)
Dolmabahçe Palace, Istanbul, Turcia
Premii List (24 medals)
Partid politic Comitetul pentru Uniune și Progres
Partidul Popular Republican
Soț Lâtife Ușaklıgil (1923–25)
Naționalitate Turc
Semnătură Signature of Mustafa Kemal Atatürk.svg

Mustafa Kemal Atatürk (n. 1881,[a] Salonic, Imperiul Otoman, astăzi în Grecia – d. 10 noiembrie 1938, Istanbul) a fost un militar și politician turc, născut în Macedonia, fondatorul și primul președinte al Republicii Turcia, fiul lui Ali Riza (Efendi) și Zübeyde (Hanim).

Începutul carierei[modificare | modificare sursă]

Mustafa s-a născut în cartierul Kogeakasım. În momentul în care a ajuns la perioada de deprindere a științelor a fost dat la școala lui Hafiz Mehmet după care a fost mutat, la cererea tatălui său, la școala lui Semsi efendi. În această perioadă și-a pierdut tatăl care a decedat în anul 1888. El și-a continuat studiile la școala secundară militară din Selânik, unde și-a primit porecla "Kemal" (perfecțiune) de la profesorul lui de matematică drept semn al inteligenței sale academice. Apoi a studiat la academia militară din Monastir (azi Bitola) din 1895, absolvind ca locotenent în 1904 și apoi a fost trimis în Damasc. Curând s-a alăturat unei societăți secrete de ofițeri reformiști numită "Vatan" (patria), devenind un inamic activ al regimului otoman. După ce a fost trimis înapoi la Selânik în 1907 s-a alăturat Comitetului pentru Uniune și Progres ("Junii Turci").

Junii Turci au preluat puterea de la sultanul Abdul Hamid al II-lea în 1908, iar Kemal a devenit o figură militară importantă. În 1911 a plecat în Libia pentru a lua parte la apărarea împotriva invaziei italiene. La prima parte a Războaielor Balcanice, Kemal nu a putut lua parte, fiind încă în Libia, în schimb în 1913 s-a întors la Constantinopol și a fost numit comandantul apărării otomane în zona Gallipoli pe coasta Traciei. În 1914 a fost numit atașat militar în Sofia, în parte pentru a-l îndepărta din capitală, drept urmare a unor intrigi politice.

Comandant de război[modificare | modificare sursă]

Bustul lui Mustafa Kemal Atatürk instalat în faţa Teatrului Odeon din București

Când Imperiul Otoman a intrat în război de partea Germaniei, Kemal a fost trimis la Rodosto (azi Tekirdag), pe Marea Marmara. Zona de comandă includea din nou zona Gallipoli, și a fost comandantul care a respins debarcările Antantei de la Gallipoli în aprilie 1915, devenind erou național și acordându-i-se titlul de „Paşa” (comandant).

Între 1917-1918 Kemal Paşa a fost trimis pe frontul din Caucaz, luptându-se acolo cu un anumit succes cu forțele rusești, apoi în Hedjaz, unde Revolta Arabă împotriva dominației otomane era în progres. Între timp el a devenit din ce în ce mai critic la adresa incompetenței guvernului sultanului în gestionarea mersului războiului, și la adresa dominației germane în Europa. Și-a dat demisia dar a acceptat în final să comande armata a 7-a din Palestina și Siria.

În octombrie 1918 otomanii au capitulat în fața forțelor Antantei, iar Kemal a devenit un conducător al partidului care favoriza politica apărării acelor zone ale Imperiului unde se vorbea limba turcă, și în același timp opta pentru retragerea din toate teritoriile ne-turce.

Antanta n-a așteptat încheierea unui tratat de pace pentru a începe să ocupe zone ale Imperiului. Grecii au ocupat Smyrna (Izmir), iar italienii au ocupat provizoriu Antalya în mai 1919, în acord cu Tratatul de la Sèvres (care nu a fost ratificat de parlamentul otoman deși a fost semnat de către sultan).

Conducător naționalist[modificare | modificare sursă]

Guvernul l-a trimis pe Kemal în Anatolia de est să reprime o demonstrație ce mai târziu s-a dovedit a fi inexistentă. Totuși Kemal a profitat de ocazie pentru a părăsi capitala.

Ismet Inönü şi Kemal înaintea bătăliei de la Dumulpinar, din 1922
Mustafa Kemal Ataturk, la Ankara cu regele din Afganistan, Amanullah Khan ,(1928).

Istoria modernă a Turciei se zice că ar fi început pe 10 mai 1919, când Kemal a ajuns în Anatolia. Abandonând misiunea de a "restaura ordinea", el a fondat o mișcare naționalistă turcă cu baza la Ankara. În aprilie 1920 un parlament provizoriu din Ankara i-a oferit titlul de președinte al Adunării Naționale. Același parlament a respins Tratatul de la Sèvres. Kemal a declanșat un război patriotic pentru a alunga forțele militare engleze, franceze, italiene, armene și grecești din Turcia. Englezii, francezii și italienii au recunoscut regimul său și s-au retras. Trupele elene , călăuzite de "Ideea cea mare" a recuperării teritoriilor locuite de greci, a Ioniei antice și a Constantinopolului, au avansat însă prea adânc în inima Anatoliei înspre Ankara, dar au fost înfrânte de Ismet Inönü și Kemal la Sakarya (august 1921) și Dumlupinar (august 1922). În 1923 Tratatul de la Lausanne a fost ratificat de guvernul lui Kemal.

Președinția lui Kemal[modificare | modificare sursă]

Republica Turcia a fost fondată pe 29 octombrie 1923 și Kemal a fost ales primul președinte al țării. În practică a fost un dictator moderat, deși a impus multe reforme cu caracter democratic. Prestigiul lui a fost atât de mare în majoritatea anilor 1920 încât în vremea sa a existat foarte puțină opoziție față de guvern. Deși a admirat unele aspecte ale politicii Uniunii Sovietice și Italiei Fasciste, el nu era nici comunist, nici fascist: proprietatea privată a fost protejată și încurajată iar inamicii politici nu au suferit de obicei de pedepse mai grele decât exilul în provincie.

Reforme[modificare | modificare sursă]

Atatürk introducând noul alfabet turcesc în Kayseri

Kemal avea un program încorporat în deviza partidului său (Partidul Republican al Poporului), constând în "șase stele": republicanism, naționalism, secularism, populism, etatism și revoluție. Baza programului său era planul de secularizare și modernizare a Turciei.

Califatul a fost abolit în martie 1924, școlile religioase au fost desființate în același timp și legea musulmană (Sharía) a fost desființată, fiind înlocuită de codul civil elvețian, codul penal italian și codul comercial german.

Egalitatea femeilor a fost încurajată după căsătoria lui Mustafa Kemal cu o femeie educată în Vest, Latife Hanim, în 1923 (au divorțat în 1925) și a început legalizarea ei prin adoptarea unor legi. În decembrie 1934 femeilor li s-a dat voie să voteze pentru membri din parlament și să dețină locuri în parlament.

Kemal a văzut fezul (pălăria otomană) ca un simbol al feudalismului și a interzis-o.

Cea mai revoluționară reformă a fost înlocuirea alfabetului arab, cu care limba turcă fusese scrisă de secole, cu alfabetul latin, în 1928.

În 1934 o lege i-a forțat pe turci să-și adopte nume de familie în stil vestic. Adunarea i-a dat lui Kemal titlul de "Atatürk", însemnând "tatăl turcilor".

Principiile politice ale lui Atatürk, așa numitul "Kemalism", au fost proclamate în 1931 ca ideologia oficială a regimului. Înainte de aceasta, în 1930 a încurajat crearea Partidului Republican Liberal ca partid de opoziție, sub conducerea vechiului său camarad Ali Fethi Okyar Bey, pas considerat de el ca fiind în folosul democrației, însă atitudinile reacționare ale noilor membri ai acestuia au dus până la urmă la desființarea noului partid.

Înțelegerea Balcanică[modificare | modificare sursă]

Statele participante la Înțelegerea Balcanică: Grecia, Iugoslavia, România și Turcia

La 9 februarie 1934, a fost creată, printre alții, la inițiativa lui Atatürk, Înțelegerea Balcanică (în franceză Entente Balkanique) de către Grecia, Iugoslavia, România și Turcia. Acest tratat, avea un caracter defensiv, în cazul izbucnirii unui război, țările aliate își puteau apăra granițele. Țările din acest spațiu au dorit stabilirea unei zone tampon între Uniunea Sovietică și Vestul Europei. Albania, Bulgaria, Italia, Ungaria și Uniunea Sovietică au refuzat să participe la acest tratat defensiv.

În aceeași perioadă și în aceeași ordine de idei, între Republica Turcia și România s-a semnat un Tratat de Prietenie Veșnică, acest tratat fiind și în prezent în vigoare.

Sfârșitul vieții[modificare | modificare sursă]

La 09:05 dimineața, pe 10 noiembrie 1938, Mustafa Kemal Atatürk a murit în Palatul Dolmabahçe din Istanbul de ciroză a ficatului.

Note explicative[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nu este cunoscută data exactă a nașterii lui Mustafa Kemal. El însuși și-a asumat ca zi de naștere ziua de 19 mai, în care a pătruns cu armata în Samsun în 1919. În documentele oficiale ale Salonicului otoman, data nașterii lui Kemal este consemnată în anul 1296 după un calendar islamic, nefiind clar dacă este calendarul Hijri sau calendarul Rumî (cel civil); în cazul celui din urmă (cel mai probabil dintre cele două), anul 1296 corespunde perioadei 13 martie 1880–12 martie 1881 din calendarul gregorian.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Prints
Journals

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Lideri militari
Predecesor:
Ahmet İzzet Furgaç
Commander of the Second Army
March – July 1917
Succesor:
Fevzi Çakmak
Predecesor:
Unknown
Commander of the Seventh Army
July – October 1917
Succesor:
Fevzi Çakmak
Predecesor:
Fevzi Çakmak
Commander of the Seventh Army
August – September 1918
{{{motiv}}}
Predecesor:
Otto Liman von Sanders
Commander of Thunder Army Group
Residual elements

October – November 1918
{{{motiv}}}
Funcții politice
Titlu nou Prime Minister of Turkey
25 April 1920 – 24 January 1921
Succesor:
Fevzi Çakmak
Titlu nou Speaker of the Parliament of Turkey
24 April 1920 – 29 October 1923
Succesor:
Ali Fethi Okyar
Titlu nou President of Turkey
29 October 1923 – 10 November 1938
Succesor:
İsmet İnönü
Funcții politice administrative
Titlu nou Leader of the Republican People's Party
9 September 1923 – 10 November 1938
Succesor:
İsmet İnönü