Riga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Riga
Rīga
—  Capitala Letoniei  —
Silueta orașului vechi
Silueta orașului vechi
Drapel
Drapel
Stema Riga
Stemă
Riga se află în Letonia
{{{alt}}}
Riga
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 56°58′N 24°8′E / 56.967°N 24.133°E / 56.967; 24.13356°58′N 24°8′E / 56.967°N 24.133°E / 56.967; 24.133

Țară Letonia Letonia

Guvernare
 - Primar Nils Ušakovs

Suprafață
 - Oraș 303  km²
 - Apă 48,50 km²

Populație
 - Oraș 709.183 locuitori
 - Densitate 2,367 loc./km² 
 - Metropolitană 885.145

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal LV-10(01-84)
Prefix telefonic +371 67 ,+371 66

Site: Site oficial

Riga (letonă Rīga) este capitala Letoniei, situatǎ pe malul Mǎrii Baltice, la gura de vǎrsare a râului Daugava, la 56°58' N - 24°8' E. Riga este cel mai mare oraș din Țǎrile Baltice, fiind un centru important cultural, educațional, politic, financiar și politic din zonǎ.

Centrul istoric al orașului Riga a fost inclus în anul 1997 de cǎtre UNESCO pe lista locurilor din patrimoniul cultural mondial, iar orașul este remarcat în mod special pentru arhitectura lui în stil Art Nouveau (Jugendstil), putându-se compara din acest punct de vedere numai cu Viena, Praga sau Barcelona.

Învǎțǎmântul, afacerile, comerțul, politica și transporturile[modificare | modificare sursă]

În Riga își aflǎ sediul instituții de învǎțǎmânt superior, printre care se numǎrǎ Universitatea din Letonia (Latvijas Universitāte), Universitatea Tehnicǎ din Riga (Rīgas Tehniskā Universitāte), Universitatea Stradins din Riga (Rīgas Stradiņa Universitāte) și Școala Economicǎ din Stockholm – sucursala din Riga (Rīgas Ekonomikas Augstskola). Parlamentul Letoniei (Saeima), își are sediul în Riga. Castelul din Riga este reședința Președintelui Letoniei, Vaira Vīķe-Freiberga.

Cǎlǎtoriile de afaceri sau de plǎcere au crescut semnificativ în volum în ultimii ani, în special datoritǎ îmbunǎtǎțirii infrastructurii comerciale și de transport. Ca nod important de circulație și ca port, Riga este în centrul rețelei naționale de drumuri și de cǎi ferate. Cea mai mare parte a traficului turistic se face prin Aeroportul Internațional din Riga, cel mai mare aeroport din Țǎrile Baltice, aeroport renovat și modernizat în anul 2001, în același an în care orașul a aniversat 800 de ani de existențǎ. Traficul aerian s-a dublat în perioada 1993 – 2004. Feriboturile leagǎ Riga de alte orașe: Stockholm, Kiel și Lübeck.

Aproape toate instituțiile financiare importante își au sediul în Riga, inclusiv Banca Letoniei. Comerțul internațional prin Riga a crescut în ultimii ani și a primit un imbold important pe 1 mai 2004, când Letonia a devenit membru al UE. Aproape jumate din veniturile din comerțul exterior sunt obținute de intreprinderile din Riga, în principal cele din sectorul financiar, sectorul utilitǎților publice, industria alimentarǎ, a echipamentelor de telecomunicații, textilǎ, farmaceuticǎ și a prelucrǎrii lemnului și fabricǎrii mobilei, în tipografii și în editare de carte. Portul Riga este un important centru de transport naval.

Riga este cel mai mare oraș din Țǎrile Baltice. Populația orașului numǎra în 2003 739.232 locuitori. În oraș aproximativ 45% din populație este formatǎ din locuitorii de etnie letonǎ, rușii fiind aproape la fel de mulți. Prin comparație, în țarǎ, ceva mai mult de 60 % dintre locuitori sunt letoni, 29 % sunt ruși, 3,9 % sunt belaruși, 2,6 % sunt ucrainieni, 2,5 % polonezi, 1,4 % lituanieni, iar restul de 2,1 % - alte naționaltǎți, (conform recensǎmântului din 2003). Cei mai mulți letoni sunt protestanți, în timp ce rușii sunt afiliați Bisericii Ortodoxe Ruse.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Vechea Riga

Riga este amplasatǎ pe locul unei așezǎri antice a livonienilor, un trib antic fino-ugric, la confluența râurilor Daugava și Ridzene (în letonǎ: Rīdzene). Râul Ridzene era cunoscut la începuturi sub numele de Riga, într-un moment dat formând un port natural cunoscut drept Lacul Riga, dispǎrut în ziua de azi. Se considerǎ cǎ râul a împrumutat numele sǎu orașului. Cursul vechiul râu mai poate fi găsit urmărind străduțele Kalku și Ridzene din Vechea Rigă.

Întemeierea modernǎ a orașului este pusǎ de istorici pe seama negustorilor germani, mercenarilor și cruciaților care au ajuns pe aceste pământuri în a doua jumǎtate a secolului al XII-lea, atrași de zonele slab populate, noi piețe potențiale și de posibilitatea de a converti prin misionarism populațiile locale, pǎgâne, la creștinism. Negustorii germani au înființat un avanpost comercial pentru comerțul cu balții lângǎ așezarea livonianǎ de la Riga în 1158. Cǎlugǎrul augustinian Meinhard a construit o mănǎstire aici prin anul 1190.

Episcopul Albert a fost proclamat cardinal al Livoniei de unchiul sǎu, arhiepiscopul de Bremen și Hamburg în 1199. El a debarcat în 1201 cu 23 de corǎbii și mai mult de 1500 de cruciați înarmați, stabilindu-și eparhia la Riga. El a înființat Ordinul livonian (mai târziu o ramurǎ a Cavalerilor Teutoni) și a acordat Rigǎi drepturi de oraș în același an. Albert a reușit convertirea la creștinism a regelui livonienilor, Caupo de Turaida, deși, așa cum este scris în cronica lui Henric de Livonia ("Hencricus Lettus"), i-au trebuit treizeci de ani sǎ obținǎ controlul asupra întregii Livonii (în limba germană Livland). Riga, la fel ca toatǎ Livonia și Prusia, au ajuns sub stǎpânirea Sfântului Imperiu Roman. În timpul lui Martin Luther locuitorii din Riga, Livonia și Prusia s-au convertit la protestantism.

Riga a fost o poartǎ pentru comerțul cu triburile baltice și cu Rusia. În 1282 Riga a devenit membrǎ a Ligii Hanseatice. Hansa s-a transformat dintr-o asociație a negustorilor într-o uniune liberǎ a orașelor din Germania de nord și din Balticǎ. Datoritǎ politicilor protecționiste care favorizau membrii germani, Liga Hanseaticǎ s-a dovedit un succes economic, dar politicile exclusiviste au generat o competiție acerbǎ. Ultima Dietă a fost convocatǎ în 1669, într-un moment în care puterea ei era deja slǎbitǎ și când apǎruserǎ alianțe care-i limitatserǎ drastic puterea (între Lituania și Polonia pe de-o parte și Suedia, Danemarca și Norvegia pe de altǎ parte). Totuși, trebuie admis cǎ Hansa i-a dat Rigǎi instrumentele necesare stabilitǎții economice și politice, care i-au asigurat o temelie rezistentǎ de-a lungul tuturor tulburǎrilor politice și a conflictelor care au urmat.

Riga in 1650 (Desen de Johann Christoph Brotze)

Dupǎ dispariția influenței Hansei, Riga a devenit obiectul intereselor strǎine militare, politice, religioase și economice. Locuitorii Rigǎi au acceptat Reforma în 1522, punând capǎt puterii cardinalilor catolici. Cum ordinul Cavalerilor Teutoni pierise în 1521, orașul s-a bucurat de statutul de oraș liber timp de 20 de ani. În 1581, Riga a ajuns sub dominația Uniunii Statale Polono-Lituaniene. Încercǎrile de reconvertire a populației zonei la romano-catolicism au eșuat în 1621, când orașul a fost cucerit de regele Suediei, Gustav Adolf. Acesta a intervenit în Războiul de Treizeci de Ani nu numai pentru a obține câștiguri politice și economice, dar și pentru a fi un sprijin protestantismului luteran. Livonia a rǎmas sub controlul suedezilor pânǎ în 1710, în aceastǎ perioadǎ Riga bucurându-se de o largǎ autonomie. În acel an, în timpul Marelui rǎzboi nordic, trupele rusești conduse de țarul Petru cel Mare au cucerit Riga. Dominația Suediei în regiunea nordicǎ s-a terminat, Rusia devenind cea mai importantǎ putere nordicǎ, noul ei statut fiindu-i confirmat prin Tratatul de la Nystad din 1721. Riga a fost anexată Rusiei și a devenit un important oraș industrial și port la Marea Baltică al Imperiului Rus, cǎpǎtându-și libertatea doar la sfârșitul primului rǎzboi mondial. În 1900, Riga era al treilea oraș al Rusiei, dupǎ Moscova și Sankt Peterburg, din punct de vedere al numǎrului muncitorilor industriali.

Pe durata a atâtor secole de rǎzboaie și schimbǎri ale puterii politice în Balticǎ, germanii baltici din Riga, urmașii negustorilor și cruciaților lui Albert, au rǎmas neclintiți pe pozițiile lor, astfel încât, în 1900, populația de 282.943 de cetǎțeni ai orașului era compusǎ din 50% germani baltici, 25% letoni și 25% ruși. Pânǎ la rusificare și impunerea limbii ruse ca limbǎ oficialǎ în Letonia (1891), în Riga s-a folosit limba germană ca limbǎ oficialǎ în administrație. Toate documentele de stare civilǎ fuseserǎ scrise pânǎ în acel moment în limba germanǎ.

Riga, vedere pe o carte poştalǎ de prin anul 1900.

Începutul secolului al XX-lea a însemnat și influențe importante ale primului rǎzboi mondial și ale Revoluției Ruse din 1917 asupra orașului. Armata germanǎ a intrat în Riga în 1917. Țǎrile Baltice au fost cedate Germaniei dupǎ semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk. În urma înfrângerii Germaniei și a semnǎrii Armistițiului cu Germania din 11 noiembrie 1918, Letonia și celelalte state baltice au fost puse în situația de a-și proclama nestingherite independența.

Dupǎ mai mult de 700 de ani de ocupație strǎinǎ, Letonia, având capitala la Riga, și-a proclamat independența pe 18 noiembrie 1918. Pentru mai multe detalii, vedeți Istoria Letoniei.

În perioada interbelicǎ Letonia și canalizat interesul cǎtre țǎrile din Europa de Vest. A fost instituitǎ funcția de Președinte al Republicii și a fost ales un Parlament democratic. Letona a fost recunoscutǎ ca limbǎ oficialǎ în Letonia. Letonia a fost admisǎ în Liga Națiunilor. În comerțul exterior, locul Rusiei a fost luat de Germania și Anglia. Semnificativ pentru acele timpuri, primul ministru Kārlis Ulmanis studiase agricultura și lucrase ca lector la Universitatea din Nebraska din Statele Unite ale Americii.

Riga era descrisǎ de vizitatorii strǎini ai orașului ca "Paris al nordului", mai ales datorită frumuseții arhitecturii sale și a numeroaselor clădiri publice și private care fuseseră construite în stilul Art Nouveau.

Aceastǎ perioadǎ de renaștere culturală, politicǎ și economicǎ a fost de scurtǎ duratǎ, orașul și întreaga țarǎ fiind ocupate în 1940 de Uniunea Sovieticǎ și de Germania Nazistă între anii 19411944. Germanii baltici au fost strǎmutați cu forța dupǎ 700 de ani de prezențǎ neîntreruptǎ în oraș. Ca urmare a rǎzboiului, sute de mii de letoni au pierit, sau au fugit în exil în toatǎ lumea. Letonia a pierdut o treime din populație.

Ocupația sovieticǎ a fost marcatǎ de deportǎri masive a letonilor considerați dușmani ai poporului în Siberia sau în alte zone ale URSS-ului. În schimb, în zonǎ a fost adus, datoritǎ politicii de industrializare forțatǎ și planificare centralizatǎ, un mare numǎr de alogeni, în special ruși. Pe la 1975, mai puțin de 40% dintre locuitorii Rigǎi erau letoni, proporția lor crescând dupǎ recucerirea independenței.

În 1986, reperul Rigǎi, Turnul de televiziune din Riga, care amintește de Turnul Eiffel, a fost dat în folosințǎ.

Reformele politice și economice introduse de liderul sovietic Mihail Gorbaciov (Perestrioca) a fǎcut posibilǎ recâștigarea libertǎții și independenței țărilor baltice, inclusiv a Letoniei. Letonia și-a proclamat independența de facto pe 21 august 1991, recunoașterea acesteia venind din partea Rusiei pe 6 septembrie 1991. Letonia a fost re-primitǎ oficial în Organnizația Națiunilor Unite pe 17 septembrie 1991. Toate forțele militare rusești au fost retrase în perioada 1992 - 1994.

În 2001 Riga a sǎrbǎtorit 800 de ani de la întemeiere. La 29 martie 2004 Letonia a devenit membrǎ a NATO, iar la 1 mai 2004 Letonia a devenit membrǎ a UE.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Riga

Dezambiguizare[modificare | modificare sursă]


Flag of Latvia.svg LetoniaLetoniLimba letonă

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal