Alpi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Munții Alpi
Muntele Jungfrau, Berner Oberland, Elveția
Muntele Jungfrau, Berner Oberland, Elveția
Altitudine Mont Blanc, 4,810 m
Localizare Slovenia, Franța, Germania, Elveția, Italia, Austria, Liechtenstein
Suprafață cca 200.000 km²
Hartă
Alpii văzuți din satelit
Alpii văzuți din satelit
Alpii în Valea Chamonix
Alpii - harta fizică
Alpii - harta fizică şi graniţele ţărilor pe teritoriul cărora se află

Alpii sunt un lanț muntos din Europa, care se întinde din Austria și Slovenia până în sud-estul Franței, trecând prin nordul Italiei, sudul Elveției, Liechtenstein și sudul Germaniei. Numele lor (Italian: Alpi; English: Alps; Française: Alpes; Occitan: Aups/Alps; German: Alpen; Romansh: Alps; Slovene: Alpe) provine din cuvântul latin albus (alb). Alpii formează un arc de cerc în sudul Europei centrale, în lungime de aproximativ 1200 km și acoperă o suprafață de cca 200.000 km². Cel mai înalt munte din Alpi este Mont Blanc, situat la frontiera franco-italiană, cu piscul aflat la o altitudine de 4810 m.[1] În Alpi există în total 128 de piscuri cu înălțimi care depășesc 4000 m, care pot fi găsite în lista piscurilor alpine după înălțime.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Alpii fac parte dintre lanțurile muntoase cu caracteristici alpine pronunțate, deoarece se ridică la înălțimi care depășesc cu mult limitele superioare ale pădurilor. În epoca glaciară au cunoscut perioade succesive de îngheț. Glaciațiile sunt responsabile pentru forma de astăzi a Alpilor, cu piscuri abrupte, cu depresiuni adânci, cu văi prelungi și cu lacuri.

Catena principală a Alpilor este alcătuită din numeroase alte șiruri muntoase, cu piscuri mai puțin ascuțite către est, caracterizându-se prin văi largi și prelungi.

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima este rece cu vegetație alpină peste 2000 de metri cu mici averse.

Orogeneză[modificare | modificare sursă]

S-au format în orogeneza alpină.

Împărțire[modificare | modificare sursă]

Munții Alpi se împart în Alpii Occidentali și Alpii Orientali. Împărțirea se face pe linia dintre Lacul Constanța și Lacul Como, de-a lungul Rinului. Alpii Occidentali se află în Italia, Franța și Elveția, iar cei Orientali în Austria, Germania, Italia, Liechtenstein, Slovenia și Elveția. Cel mai înalt vârf din Alpii Occidentali este Mont Blanc (4810 m). În Alpii Orientali, cel mai înalt vârf este Muntele Bernina, alias Piz Bernina (4052 m).

Alpii Orientali sunt împărțiți în: Alpii Calcaroși de Nord, Alpii Orientali Centrali și Alpii Calcaroși de Sud

Alpii Occidentali se împart la rândul lor în:

Alpii Orientali:

O altă împărțire a Alpilor poate fi făcută în funcție de situarea lor geografică pe teritoriul țărilor respective, astfel:

Limite geografice[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Limitele Alpilor

Limitele Alpilor sunt: la vest pasul sau Trecătoarea Cadibona (435 m), între Savona și Ceva, iar la est linia de cale ferată Semmering de la Viena la Trieste, prin Maribor și Ljubljana.

Principalele trecători[modificare | modificare sursă]

Articol principal:Principalele trecători din Alpi

Deși formează o barieră naturală, Alpii nu au fost niciodată de netrecut. Încă din vechime, ei au fost traversați în scopuri beligerante sau comerciale, iar mai apoi în scopuri religioase, științifice și turistice. Locurile prin care sunt traversați se numesc pasuri sau trecători, acestea fiind de fapt văi înguste, adânci și lungi, cu pereții abrupți, săpate de apele curgătoare.

Vârfuri cu înălțimi de peste 4000 m[modificare | modificare sursă]

Alpii conțin 128 vârfuri cu înălțimi peste 4000 m (82 principale și 49 secundare). Vezi Lista

Descoperiri arheologice[modificare | modificare sursă]

In anul 1991 a fost gasita in Alpi o mumie inghetata care a fost ulterior botezata Otzi. Ea este dovada ca in aceasta regiune a existat o cultura infloritoare inca de acum multe mii de ani. Desi Alpii nu sunt o regiune omogena din punct de vedere cultural, aici pot fi recunoscute anumite elemente comune.

Flora[modificare | modificare sursă]

Limita la care se întâlnesc pădurile de foioase este de aproximativ 1200 m pe versanții nordici ai Alpilor, iar pe cei sudici, datorită climei mai favorabile, ea atinge deseori 1500 și chiar 1700 m. În principal, pădurile de foioase sunt formate din stejar, fag, frasin și sicomor, care nu se întâlnesc neapărat împreună și nici la aceleași înălțimi. Intervenția omului a făcut ca în multe zone acestea să dispară aproape. Cu excepția pădurilor de fag din Alpii Austriei, alte păduri întinse de foioase sunt greu de găsit. În multe zone, unde existau înainte asemenea păduri, ele au fost înlocuite cu pinul scoțian și molidul norvegian, care suferă mai puțin din cauza caprelor, cel mai mare inamic al pădurilor de foioase. Temperatura medie anuală a acestei regiuni este apropiată celei din Insulele Britanice, dar condițiile climatice sunt în mare măsură diferite. Aici, zăpada persistă mai multe luni, iar primăvara și vara sunt considerabil mai reci.

Plante specifice Alpilor:

Fauna[modificare | modificare sursă]

Printre speciile cele mai des întâlnite în Alpi se află:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ fr Le Progrès - Science: L’altitude du mont Blanc quasi inchangée à 4810,06 m, 14 septembre 2013
  2. ^ Magnetul Dolomiților, 6 octombrie 2012, Cristian Matache, Income Magazine, accesat la 26 iunie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Alpi

Vezi și[modificare | modificare sursă]