Crime împotriva umanității

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Crime impotriva umanității este un concept care apare în practica judiciară ca o alternativă la utilizarea termenului de genocid. Motivul este existența unor cerințe de probațiune mult mai ușoare, în condițiile în care există anumite suprapuneri a sferelor celor două infracțiuni

Unii autori consideră genocidul ca o forma agravantă a crimelor împotriva umanității, deoarece include intenția de a distruge un grup.

Alți specialiști văd situația tocmai invers, invocând cerința de „masă” și caracterul „sistematic” necesar pentru a se putea invoca infractiunea de crime împotriva umanității.

Cert este că jurisprudența internațională consideră genocidul și crimele împotriva umanității ca fiind infracțiuni separate.

În dreptul internațional, infracțiunea de crime împotriva umanității se referă la mai multe tipuri de acte care sunt săvârșite în mod sistematic împotriva oricărei populații civile, fie inițiate, încurajate sau doar tolerate de orice autoritate, fie ea guvernamentală sau de fapt [1].

Prin articolele 7 și 8 din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, adoptat în 1998, violul, sclavia sexuală, prostituția forțată, sarcinile forțate și sterilizarea forțată, sau orice formă de violență sexuală sunt definite drept crime împotriva umanității și crime de război și echivalate cu o formă de tortură și o crimă gravă de război, fie că aceste acte sunt sau nu comise în mod sistematic în timpul conflictelor internaționale sau interne[2].

Alte fapte ce intră în categoria de crime împotriva umanității sunt crima, exterminarea, sclavia, tortura, persecuția etc. Pentru a se proba crimele împotriva umanității și pentru condamnarea făptuitorilor, este necesară doar probarea crimelor săvârșite, nefiind nevoie și de dovedirea intenției de a distruge un grup[1].

Tribunalul militar internaţional de la Nürnberg, în 1945. În fotografie, Karl Brandt, medicul personal al lui Hitler și responsabilul programului de eutanasie

Crimele contra umanității, indiferent dacă sunt comise în timp de război sau în timp de pace, așa cum sunt definite în Statutul Tribunalului Militar Internațional de la Nürnberg din 8 august 1945 și confirmate prin rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 3 (I) și 95 (I) din 13 februarie 1946 și 11 decembrie 1946, sunt imprescriptibile[3].

La Conferința de la Praga cu titlul „Conștiința europeană și comunismul” a fost adoptată o declarație care, pornind de la premisele că[4]:

  • ideologia comunistă este direct responsabilă pentru crimele comise împotriva umanității,
  • conștientizarea crimelor împotriva umanității comise de regimurile comuniste pe tot continentul trebuie să lumineze toate mințile europene la fel ca cea a crimelor regimului nazist,
  • există similitudini substanțiale între nazism și comunism în privința caracterului lor oribil și groaznic și a crimelor lor împortiva umanității,

cere, între altele:

  • recunoașterea faptului că multe crime comise în numele comunismului trebuiesc considerate crime împotriva umanității spre a servi ca și avertisment generațiilor următoare, la fel cum crimele naziste au fost apreciate de către Tribunalul din Nürnberg,
  • atitudine responsabilă din partea parlamentelor naționale în ceea ce privește recunoașterea crimelor comuniste ca fiind crime împotriva umanității, ceea ce conduce la legislație adecvată și la monitorizarea parlamentară a acestei legislații.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • William A. Schabas, Genocide in International Law: The Crimes of Crimes, Cambridge University Press, 2000,
  • Philippe Currat, Les Crimes contre l'humanité dans le Statut de la Cour pénale internationale[5], 838 pages, mars 2006, aux éditions Bruylant (ISBN 2-8027-2213-1) et Schulthess (ISBN 3-7255-5122-7)
  • Raoul Muhm, Germania: La rinascita del diritto naturale e i crimini contro l’umanità[6] (The renaissance of natural law and crimes against humanity), Roma, Vecchiarelli Editore Manziana, 2004, ISBN 88-8247-153-2
  • Raoul Muhm, « La natura giuridica dei crimini contro l'umanità e le attuali critiche in Germania », Rivista di Diritto e Procedura Penale, Rome, Band 1/1997 [1]
  • Jean-François Roulot, Le crime contre l'humanité[7], Préface de Charalambos Apostolidis, L'Harmattan, Logiques juridiques, 2002, 442 p.
  • Hatem Elliesie: Die Darfur-Krise im Sudan und das Völkerrecht: Eine Herausforderung für die Vereinten Nationen (UN) und den Internationalen Strafgerichtshof (ICC). In: Verfassung und Recht in Übersee (Law and Politics in Africa, Asia and Latin America) 2007/2, 40. Jahrgang, Baden-Baden/Hamburg 2007, S. 199-229. ISSN 0506-7286

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Conceptul de genocid
  2. ^ Rezoluția Parlamentului European din 17 ianuarie 2008 privind situația din Republica Democratică Congo și violul - crimă de război
  3. ^ Convenția asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor contra umanității
  4. ^ Declarația de la Praga privind Conștiința europeană și comunismul - 3 iunie 2008, Praga
  5. ^ Titlul în românește: Crimele împotriva umanității în Statutul Curții Penale Internaționale
  6. ^ Titlul în românește: Renașterea dreptului natural și crimele împotriva umanității
  7. ^ Titlul în românește: Crima împotriva umanității

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]