Forță de muncă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În ansamblul factorilor de producție, unul dintre cele mai importante elemente îl reprezintă forța de muncă. De aceea, modul de concepere a organizării diverselor activități ar trebui să aibă în vedere (împreună cu alte elemente), problema ocupării, a utilizării mâinii de lucru, ea fiind încadrată ca o dimensiune specifică dezvoltării. Importanța acestei noțiuni ar putea fi motivată tocmai prin raportarea la termenul contrar, adică cel de neocupare, dat fiind faptul că dacă nu se utilizează forța de muncă, înseamnă nu atât un element în plus pentru raportări statistice, cât mai ales costuri sociale suplimentare. Indiferent de economie, se calculează gradul de ocupare al forței de muncă, prin raportarea populației ocupate/populația aptă de muncă x 100. Gradul de ocupare al forței de muncă într-o economie, alături de nivelul subocupării și cel al șomajului, țin seama de o serie de împrejurări. Unele dintre acestea sunt următoarele:

  1. Economia este determinată de un sistem propriu de organizare, economie care la un moment dat dispune de un număr limitat de locuri de muncă, fiind vorba de fapt, de conceptul de cere de muncă, necorelat cu oferta existentă în domeniu.
  2. Societatea a fost și va mai rămâne, probabil, stratificată. De aici decurge o chestiune controversată: dacă veniturile sunt eterogene, care evient, influenteaza negativ gradul de ocupare al forței de muncă.
  3. Piața forței de muncă presupune anumite premise care, în cazul în care nu sunt respectate, pot provoca multiple disfuncționalități în întreaga activitate economică: informația să fie transparentă (acces la lucru, diverse condiții de angajare, oportunități), mobilitatea forței de muncă, raționalitatea.
  4. Există și anumiți factori care pot determina în mod direct, deși nu mereu proporțional, mărimea șomajului, și anume: nivelul cultural, progresul tehnic, creșterea populației, sistemul de învățământ.

Ca urmare a tuturor acestor considerente, datorită incapacității de a fi folosit întregul fond disponibil de mână de lucru, putem vorbi de noțiunea de inutilizare sau cea de neutilizare a forței de muncă. De aceea își face simțită prezența și fenomenul de ocupare incompletă (subocupare), care este caracteristic situațiilor în care oferta depășeste cererea pieței. Avem de-a face deci, în asemenea cazuri, cu termenul de șomaj.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

[1].

  1. ^ Macroeconomie 2011, RISOPRINT Cluj-Napoca